O societate bolnava care te condamna sa suferi in tacere!
Traiesc intr-o societate in care tinerii stau la rand la cabinetele de psihiatrie si adultii trateaza problemele lor ca pe un exces de zel. „Este crescuta in puf, alintata si netrecuta prin supararile vietii. Ce este aceea depresie? E de la prea mult bine! Sa puna mana sa isi vada de viata.’ Dragul meu, – da, tu, motivul pentru care am ajuns sa ma mint pe mine ca sunt bine – cum te-ai simti daca as trata durerile tale de stomac si crizele tale de glicemie ca pe un moft, o inchipuire, ce sa mai, un alint? Ca doar nu se vad! Frustrat, neputincios, cum e?
O mai spun o data pentru totdeauna: atacul de panica, anxietatea si depresia sunt greu de explicat si greu de tratat. Mecanismele mentale nesanatoase, dezechilibrul hormonal, emotiile negative sau fobiile nu se trateaza cu superficialitate si ironie. Si nu, nu sunt suparari de moment! Bolile psihice se trateaza in timp si recidiveaza usor, mai ales daca persoana afectata nu are sprijin.
Reticentilor le transmit o rugaminte: va rog sa cititi despre simptomele si efectele acestor probleme, sa vorbiti cu un psiholog, sa fiti atenti la ce judecati emiteti, inainte ca un alt tanar sa se simta un alienat, un bufon care si-a pierdut mintile si sa se inchida in sine cu lacrimile in ochi. Si ce mi se pare si mai absurd este ca am ramas un popor care crede in leacuri babesti si farmece, dar este Toma necredinciosul cand vine vorba de subiecte serioase. Nu functioneaza si aici ca dincolo cu incantatii si haine rosii.
Soc identitar cu simptome emotionale, fizice, comportamentale si cognitive
Haideti sa va lamuresc putin prin ce trece un depresiv cu atacuri de panica si anxietate. Si nu vorbesc din carti, ci ca o persoana care a trait asta si a fost judecata:
1. Extremele il urmaresc la fiecare pas! Trece de la cald la frig, de la agitatie la oboseala profunda, de la somnolenta permanenta la insomnie, de la ras isteric la plans in hohote si tot asa …Cine si-ar dori asa ceva?
2. Depresivul nu realizeaza ca este in depresie. Cei mai multi incep sa faca analize, sa mearga la diversi doctori, unii apeleaza la rugaciune, se retrag in concedii, dar tot neputinciosi raman in fata bolii. Eu am tratat atacurile panica astfel, dar nu pentru mult timp. Vindecarea incepe atunci cand isi va constientiza problema. Acesta este inceputul unui drum lung cu sesiuni de psihoterapie si luni sau ani de tratament sub supravegherea psihiatrului. Asa ca, mare grija la oamenii din jur, un strop de empatie ii poate salva de tot acest labirint.
3. Nu are chef de viata si nimic din ceea ce il pasiona inainte nu ii mai trezeste interesul. Traieste intr-un vid emotional si, cumva paradoxal, resimte intens o suferinta de neexplicat. Fluxul de ganduri este neincetat, are palpitatii si frisoane. Totul este negru sau cel mult, ei bine, tot negru.
4. Depresivul are in multe cazuri ganduri de sinucidere, unii chiar ajung sa le puna in aplicare, si ii este teama de moarte. Atentie, la nivel mondial, 1 milion de oameni se sinucid in fiecare an, multi dintre acestia fiind diagnosticati cu depresie.
5. Nu mai dau randament ca inainte. Parca se stinge liderul de altadata. Chiar si cei ambitiosi nu se mai pot concentra, au probleme cu memoria si inteleg lucrurile mai greu.
6. Acelasi pulover asortat cu parul ciufulit. Iti poti da seama ca ceva este in neregula daca prietena ta fashionista este de ceva timp dezinteresata de propriul aspect. O vezi cum nu mai iese din trening-uri si pijamale si nu se mai ingrijeste ca odata.
7. Zona Horror! Cosmarurile si atacurile de panica sunt frecvente, mai ales noaptea, iar multi sufera de insomnii sau dimpotriva, dorm cate 12 ore. Unii reusesc sa doarma doar ziua, altii mare parte din timp si unii mai deloc. Somnul este, oricum, neodihnitor.
8. Tragi de el inutil, refuza sa iasa din casa. Se izoleaza complet, iar prietenii nu au mai auzit de el de saptamani bune. Este cazul sa te alarmezi!
9. Multi simt nevoia sa consume carbohidrati si zahar, pentru a suplini dezechilibrul emotional, pshic sau chiar chimic. Greutatea corporala se modifica cu mai mult de 5% intr-o singura luna: unii pierd in greutate, iar altii iau in greutate.
10. Sunt mereu nemultumiti, pusi pe cearta si iritabili. Unii pot fi hipersensibili, sufera din orice. Nu comunica si plang ore in sir.
11. Depresivul se simte inutil, josnic si are aprecieri negative excesive fata de propria persoana. Isi va pierde increderea in sine si se va inchide in sine.
12. Are nevoie de multa atentie si dragoste pentru ca se simte neinteles, abandonat si singur intr-o lupta care parca nu se mai termina.
Am trait toate aceste lucruri si da, este firesc si bine sa vorbesc despre propria experienta. Nu cum am fost avertizata, sa fiu atenta la ceea ce scriu. Nu voi ne aratati cu degetul – va stiti – ca pe generatia cu diploma in buzunar, care nu are nicio experienta si nu are habar ce inseamna viata si greutatile? Tot la voi vad zilnic aceasta staticitate si lipsa de initiativa cronica. Parca asteapta ca roboteii ca cineva sa ii forteze sa isi infrunte temerile, sa ii determine sa se miste… ce sa mai, sa faca o minune.
Ei bine, mi s-a atras atentia ca redau prea mult din viata mea personala in articole si ca acest lucru ma va afecta. Pur si simplu nu admit o astfel de gandire limitata si tipica unei societati de tip competitiv. Daca am pretentia ca lucrurile sa capete o dinamica, cum ziceam, trebuie sa le zgaltai cumva. Asa sta treaba si cu perceptia de Ev Mediu a unora asupra depresiei. Celor care nu m-au crezut atunci, aceste randuri nu sunt pentru voi: celorlalti, nu va fie teama sa vorbiti despre problemele voastre – oricum simtiti sa o faceti – daca stiti ca acest lucru va ajuta cumva.
Text: Madalina Guerrieri
Poza: Shutterstock