Există persoane care se lasă purtate de val, care nu-și contrazic prea mult partenerul (sau chiar deloc) și care lasă lucrurile să meargă de la sine în relație. Și există persoane care stabilesc muzica și ritmul după care se dansează în cuplu și pentru care orice abatere este un motiv de tensiune. Tu din care categorie crezi că faci parte?
Mi-a luat mult timp să-mi dau seama că, odată ajunsă acasă, trebuie să schimb registrul și să renunț la apucăturile mele, care îmi asigură poate eficiența muncii într-o echipă, dar care nu sunt neapărat indicate în viața de cuplu. Pentru că la birou îmi place să mă asigur că totul este perfect planificat, că nu vor exista întârzieri de nici un fel, că treaba merge „ca unsă”.
Doar că acest mod de a funcționa, de mare folos într-o corporație, poate fi extrem de iritant într-o relație, generând tensiuni la tot pasul. Relația de cuplu nu funcționează după aceleași reguli ca ale unei companii, unde cuvintele-cheie sunt „succesul” și „eficiența”, ci se bazează (mai) mult pe compromisuri mărunte.
Am prietene care se bucură de mult succes în carieră, dar ale căror vieți sentimentale sunt pe marginea dezastrului. Iar replica pe care o aud cel mai des de la ele este: „I-am spus ce vreau, ce aștept de la el, și pare că-i intră pe o ureche și îi iese pe alta. Simt că trebuie să pun eu mâna și să fac totul, altfel se alege praful. Omul ăsta nu face nimic cum trebuie! Nu mă ajută mai deloc!”.
Evident, devin suspicioasă când aud astfel de confesiuni și mă întreb dacă acei bărbați chiar nu sunt în stare de nimic sau sunt prietenele mele prea exigente. Oare chiar nimic nu se face fără ele? Sau poate se face, dar nu exact în felul în care și-ar dori ele? Și astfel se intră într-un cerc vicios, în care spălatul vaselor, aranjatul farfuriilor și dusul gunoiului devin niște chestiuni cărora li se acordă o importanță capitală, iar feedback-ul partenerilor este pe măsură.
Ea este în permanență nemulțumită, el se simte criticat non-stop și se implică din ce în ce mai puțin, ea este și mai dezamăgită, iar el se retrage aproape total. În final, ea are o cădere nervoasă, îl acuză că „este vai de capul lui” și că fără ea „ar fi un nimeni”. Resentimentele și tensiunile dospesc într-o astfel de relație, comunicarea devine din ce în ce mai problematică, ea crede că trebuie să se zbată de una singură, iar el se simte invalidat la tot pasul. Sigur ați auzit bărbați plângându-se la rândul lor: „Orice aș face, nu o văd niciodată fericită!”. O astfel de lamentare prevestește sfârșitul oricărei relații, pentru că poartă în ea multă dezamăgire, inadecvare și chiar frustrare.
Vă sună cunoscut?! Poate am îngroșat eu un pic tușele, dar sunt convinsă că și voi știți cel puțin câteva situații similare cu cea descrisă de mine.
Așa că am alcătuit o listă cu câteva întrebări pe care să ți le pui dacă ești tentată să-ți controlezi prea mult partenerul:
1. Îți displace să accepți ajutor de la ceilalți și să te bazezi pe cei din jurul tău?
2. Te aștepți ca partenerul tău să dea greș atunci când îl rogi să facă ceva?
3. Ai o mulțime de reguli pe care partenerul tău trebuie să le urmeze? Ai multe așteptări de la el?
4. Te surprinzi dându-le celor din jurul tău sfaturi nesolicitate, făcându-le adeseori sugestii sau criticându-i constant (ceva ce tu numești „critică constructivă”)?
5. Dacă te găsești în mijlocul unei situații dificile, simți că este de datoria ta să preiei controlul și să le dai ordine de tot felul celor implicați?
6. Insiști să ți se dea dreptate, să ai ultimul cuvânt într-o dispută sau te asiguri că lucrurile se fac exact așa cum îți dorești tu?
7. Planifici minuțios chiar și cele mai simple activități?
8. Atunci când ești în mașină, pe scaunul din dreapta, dai indicații șoferului?
9. Te simți inconfortabil atunci când ești scoasă din mediul tău familiar sau când intervine chiar și cea mai mică modificare în rutina vieții tale?
10. Cum te simți atunci când cineva te face să întârzii sau lucrurile nu merg așa cum le-ai planificat?
Ia în considerare toate aceste lucruri. Dacă partenerul tău ți-a reproșat că vrei să controlezi totul, nu ignora acest semnal de alarmă! Ar putea fi ceva spus la nervi, o reacție la cald, dar în același timp ar putea fi și un adevăr rostit într-un moment în care el însuși și-a pierdut controlul.
Foto: Imaxtree