Ce au în comun toate aceste melodiii? Cele mai multe nu au sens, dar toate sunt din anii '90 si la momentul lor de glorie erau veritabile obsesii.
Le-am iubit, iar dupa ce ne-au ros urechile, le-am urat cu patos. Dar acum?
Niste suedezi care se dau drept fermieri americani. OK, nimic neobisnuit aici, stiu romani care se dau drept jamaicani in clipuri si rime. Insa poate acesta e si motivul pentru care nici macar titlul melodiei nu are sens, desi cineva a postat pe Reddit (https://www.reddit.com/r/copypasta/comments/5cgaqm/where_did_you_go_cotton_eye_joe/) o poveste care ar putea explica totul. Iar intrebarea dainuie: „Where did you come from, where did you go? Where did you come from, Cotton Eye Joe?”
Desi la vremea respectiva aveam cateva notiuni de engleza, recunosc ca nu intelegem mare lucru din rap-ul lui Lauren Hill sau al lui Wyclef Jean. De Pras nici nu mai zic. Insa cantam cu pofta refrenul: „Uh-la-la-la-la-la-la-la-la-la-la-la… So easy”. Si cred ca erau multi oameni in situatia mea, pentru ca pe atunci nu se gaseau versuri pe Google.
La piesa asta timpul de rodare, adica traseul de la dragoste la ura a fost mult mai scurt ca in alte cazuri. Insa trebuie sa recunosc ca in prima faza o fredonam non-stop, iar videoclipul era de-a dreptul misterios: un tip cu muschii mari si definiti. O chestie care nu era foarte trendy pe aceste plaiuri in ’90. In plus, niciunul dintre baietii de la mine din clasa nu arata asa.
Un alt cantec din care nu intelegeam prea multe (iar mai tarziu aveam sa aflu ca nici nu erau multe de inteles), dar care imi transmitea energie pozitiva si cateodata, chiar si chef de mers la scoala.
Barby Girl ma obseda de-a dreptul, doar asta cantam si cred ca nu am ajuns niciodata sa ma plictisesc de piesa. Mai degraba mi-am schimbat centrul de interes. Dar in pofida faptului ca mi se lipise de creier, videoclipul m-a convins (pentru prima oara in viata) ca nu e cool sa fii papusa. Pe de alta parte… cata reclama pentru brandul Barbie!
E foarte ciudat cum o piesa in care un tip dintr-un clip stil retro povesteste cu nume si detalii despre cat e de afemeiat era ascultata de zile de nastere sarbatorite cu tort si suc. Si ne mai miram de alte chestii. Ma rog, cert este ca Mambo no.5 ma binedispune si acum inca de la primele acorduri, daca il aud pe undeva din intamplare. Iar asta ar trebui sa-mi dea de gandit.
Desi nu e nici pe departe melodia mea preferata din portofoliul ei, Baby One More Time a fost piesa cu care ne-a lovit prima data Britney. O lovitura de neuitat.
Cred ca e una dintre cele mai catchy piese din istorie si a ramas in topuri foarte multe saptamani, citisem ca ar fi doborat niste recorduri de longevitate. Si a venit la pachet si cu o coregrafie specifica pe care stiam toate sa o executam. Mai mult, in videoclipul celor de la Los del Rio am vazut pentru prima oara celebrata diversitatea frumusetii feminine.
Si din nou, o piesa care probabil nu are nici un inteles, dar pe care o canta frenetic toata lumea, candva, intr-o vara din ’90 ale carei amintiri sunt incetosate de vreme. Si ce inseamna Coco Jambo pana la urma?
Nici nu invatasem bine despre orasul asta la geografie (in contextul: „Rabat e capitala Marocului, sa nu ziceti vreodata ca e Casablanca”) ca a aparut piesa asta care ma duce intr-o vara la Costinesti in care fetele de 14 ani imi pareau adulti in toata firea. Dar cu toate astea, linia melodica imi dadea nostalgia unor emotii netraite, un regret surd. De fapt, cred ca inca astept sa ma indragostesc uitandu-ma la Casablanca. La film sau la oras.