Acest articol trebuia sa se numeasca altfel: „Exista viata si dupa ce faci copii!. Cam categoric, nu? Colegele mele din redactie mi-au sugerat ca ar trebui ca titlul sa fie cel putin interogativ, altfel risc sa ma cam fac de ras. Dar mai bine sa incep prin a va spune cite ceva despre mine (am citit, de altfel, ca autorul devine mai credibil atunci cind face marturisiri foarte personale in fata cititorilor; asadar, asteptati-va in cele ce urmeaza la sinceritate maxima!). Sau poate ar fi mai bine sa va spun cite ceva despre Clara…
Aseara, stind pe canapea cu margelele mele cele noi la git si incercind sa inveleasca intr-un batic de matase naturala un calut cam plasticos, cu coama dubios de rozalie, Clara mi-a declarat, vazindu-ma cum ma cazneam sa deschid un pachet de biscuiti in mod corect (adica fara sa smulg ambalajul): „Mami, mami, ce copil esti tu!. Apoi, cind printul de pe ecran a plecat cu vrajitoarea cea urita, lasind-o pe sarmana Ariel sa suspine pe o stinca, in valurile marii, Clara si-a vazut mai departe de treaba, respectiv de calutul cu coama dubios de rozalie. Inainte de culcare, am ascultat impreuna „Schnappi, das kleine Krokodil pe YouTube (de aproximativ 346,75 ori) si-am improvizat un teatru de papusi cu animalele de plus in pat. Cam asta este acum relatia noastra, dupa ce domnisoara Clara a aterizat pe lume intr-o zi de august, dupa o noapte in care devorasem o tona de inghetata si inainte de a incepe o lunga perioada de depresie post-natala (tocmai aflu acum dintr-o revista de pici&mamici ca depresia asta poarta numele, foarte poetic, de „baby blues).
Asadar, departe de mine gindul de a incerca sa va conving in vreun fel ca merita sa inlocuiti mojito-urile cu prietenele, plecarile spontane in cluburi, sexul nebun pe masa de bucatarie (ma rog, fie si masina de spalat!) sau lenevitul pina la prinz in pat cu treburi prozaice precum incalzitul biberoanelor noaptea, schimbatul pampersilor si, mai apoi, fuga prin restaurant cu lingurita plina de piure de mere care aterizeaza in final in decolteul doamnei de la masa vecina. Nuuu, nici gind! Ca sa nu mai lungesc vorba, o sa va ofer doar o lista cu 10 motive (cit se poate de serioase) pentru care merita sa devii mama:
Motivul filozofico-intelectual
Copiii sint o sursa inepuizabila de inspiratie in ceea ce priveste meditatia pe tema conditiei umane. Parol! Privindu-i pe astia mici cum relationeaza la groapa cu nisip, iti devine dintr-o data foarte clar ca violenta este o chestie adinc inradacinata in fiinta umana, ca instinctul de supravietuire nu-i deloc o gluma si, ce mai incoace si-ncolo, apropo de egalitatea dintre sexe, este evident ca fetitele sint muuult mai destepte decit baieteii!
Motivul practic
Aici sint chiar mai multe avantaje decit iti imaginezi! Inarmata cu un bebelus care priveste inocent lumea cu ochisorii albastri de sub caciulita roz, poti face aproape orice: sa te strecori inainte la coada, sa fii servita mai repede la restaurant, sa indupleci un politist (altminteri necrutator) care tine musai sa-ti ia permisul, sa-ti obligi prietenii fumatori sa mearga si ei o data-n viata intr-o cafenea in care nu se fumeaza (e adevarat ca vor comenta pe la spate, dar ce conteaza? Macar asa afli cine iti e prieten cu adevarat!) sau, cireasa de pe tort, poti sa convingi seful sa-ti amine deadline-ul pentru ca ai o sedinta cu parintii de la care nu poti lipsi!
Motivul complet ticnit
Ca veni vorba de sedinte cu parintii, un scenariu amuzant este sa-ti inviti prietenii celibatari la sedinta cu parintii de la gradinita, ca sa vezi ce iese. Ei pot inventa o poveste (demna de camera ascunsa sau de un happening artistic) despre copilasul lor Gigel pe care l-au trimis in prima zi la grupa mica si care, de atunci, nu s-a mai intors niciodata acasa. E interesant de vazut reactiile! OK, poate ca nu-i cea mai inteligenta idee, daca vrei ca copilul tau sa aiba o relatie buna cu educatoarea pe viitor, dar macar e funny sa-ti imaginezi cum ar fi…
Motivul social
Nu, nu ma refer aici la faptul ca iti poti face o gramada de „prietene printre mamicile din parc, discutind in jurul carucioarelor despre cel mai performant ulei de poponet sau ultima descoperire in materie de biberoane anti-colici. Personal, am evitat intotdeauna acest anturaj, retragindu-ma cu ostentatie pe o banca, in compania unei carti. Ce voiam sa subliniez este cu totul altceva: da, iesirile sint mai rare si necesita ceva mai multa organizare (vine bona? nu vine bona?), dar tocmai din acest motiv le savurezi mai mult. In plus, devii mai selectiva cu felul in care-ti petreci timpul liber: in loc sa vezi cinci filme proaste, te documentezi mai mult si mergi la unul singur, da bun. Atunci cind iesi cu prietenii (cam la doua saptamini, in loc de zilnic), nu mai stai blazata tragind din tigara si gindindu-te la probleme sentimentale inventate, ci chiar discuti cu ei.
Page: 1 2