Stim, stim, sa ai copii nu-i deloc o treaba usoara: adio petreceri spontane si frappé-uri cu fetele, bun venit biberoane si mers la groapa de nisip! In sprijinul ideii demodate ca a avea copii este totusi o bucurie, am adunat o lista de motive…
Acest articol trebuia sa se numeasca altfel: „Exista viata si dupa ce faci copii!. Cam categoric, nu? Colegele mele din redactie mi-au sugerat ca ar trebui ca titlul sa fie cel putin interogativ, altfel risc sa ma cam fac de ras. Dar mai bine sa incep prin a va spune cite ceva despre mine (am citit, de altfel, ca autorul devine mai credibil atunci cind face marturisiri foarte personale in fata cititorilor; asadar, asteptati-va in cele ce urmeaza la sinceritate maxima!). Sau poate ar fi mai bine sa va spun cite ceva despre Clara…
Aseara, stind pe canapea cu margelele mele cele noi la git si incercind sa inveleasca intr-un batic de matase naturala un calut cam plasticos, cu coama dubios de rozalie, Clara mi-a declarat, vazindu-ma cum ma cazneam sa deschid un pachet de biscuiti in mod corect (adica fara sa smulg ambalajul): „Mami, mami, ce copil esti tu!. Apoi, cind printul de pe ecran a plecat cu vrajitoarea cea urita, lasind-o pe sarmana Ariel sa suspine pe o stinca, in valurile marii, Clara si-a vazut mai departe de treaba, respectiv de calutul cu coama dubios de rozalie. Inainte de culcare, am ascultat impreuna „Schnappi, das kleine Krokodil pe YouTube (de aproximativ 346,75 ori) si-am improvizat un teatru de papusi cu animalele de plus in pat. Cam asta este acum relatia noastra, dupa ce domnisoara Clara a aterizat pe lume intr-o zi de august, dupa o noapte in care devorasem o tona de inghetata si inainte de a incepe o lunga perioada de depresie post-natala (tocmai aflu acum dintr-o revista de pici&mamici ca depresia asta poarta numele, foarte poetic, de „baby blues).
Asadar, departe de mine gindul de a incerca sa va conving in vreun fel ca merita sa inlocuiti mojito-urile cu prietenele, plecarile spontane in cluburi, sexul nebun pe masa de bucatarie (ma rog, fie si masina de spalat!) sau lenevitul pina la prinz in pat cu treburi prozaice precum incalzitul biberoanelor noaptea, schimbatul pampersilor si, mai apoi, fuga prin restaurant cu lingurita plina de piure de mere care aterizeaza in final in decolteul doamnei de la masa vecina. Nuuu, nici gind! Ca sa nu mai lungesc vorba, o sa va ofer doar o lista cu 10 motive (cit se poate de serioase) pentru care merita sa devii mama:
Copiii sint o sursa inepuizabila de inspiratie in ceea ce priveste meditatia pe tema conditiei umane. Parol! Privindu-i pe astia mici cum relationeaza la groapa cu nisip, iti devine dintr-o data foarte clar ca violenta este o chestie adinc inradacinata in fiinta umana, ca instinctul de supravietuire nu-i deloc o gluma si, ce mai incoace si-ncolo, apropo de egalitatea dintre sexe, este evident ca fetitele sint muuult mai destepte decit baieteii!
Aici sint chiar mai multe avantaje decit iti imaginezi! Inarmata cu un bebelus care priveste inocent lumea cu ochisorii albastri de sub caciulita roz, poti face aproape orice: sa te strecori inainte la coada, sa fii servita mai repede la restaurant, sa indupleci un politist (altminteri necrutator) care tine musai sa-ti ia permisul, sa-ti obligi prietenii fumatori sa mearga si ei o data-n viata intr-o cafenea in care nu se fumeaza (e adevarat ca vor comenta pe la spate, dar ce conteaza? Macar asa afli cine iti e prieten cu adevarat!) sau, cireasa de pe tort, poti sa convingi seful sa-ti amine deadline-ul pentru ca ai o sedinta cu parintii de la care nu poti lipsi!
Ca veni vorba de sedinte cu parintii, un scenariu amuzant este sa-ti inviti prietenii celibatari la sedinta cu parintii de la gradinita, ca sa vezi ce iese. Ei pot inventa o poveste (demna de camera ascunsa sau de un happening artistic) despre copilasul lor Gigel pe care l-au trimis in prima zi la grupa mica si care, de atunci, nu s-a mai intors niciodata acasa. E interesant de vazut reactiile! OK, poate ca nu-i cea mai inteligenta idee, daca vrei ca copilul tau sa aiba o relatie buna cu educatoarea pe viitor, dar macar e funny sa-ti imaginezi cum ar fi…
Nu, nu ma refer aici la faptul ca iti poti face o gramada de „prietene printre mamicile din parc, discutind in jurul carucioarelor despre cel mai performant ulei de poponet sau ultima descoperire in materie de biberoane anti-colici. Personal, am evitat intotdeauna acest anturaj, retragindu-ma cu ostentatie pe o banca, in compania unei carti. Ce voiam sa subliniez este cu totul altceva: da, iesirile sint mai rare si necesita ceva mai multa organizare (vine bona? nu vine bona?), dar tocmai din acest motiv le savurezi mai mult. In plus, devii mai selectiva cu felul in care-ti petreci timpul liber: in loc sa vezi cinci filme proaste, te documentezi mai mult si mergi la unul singur, da bun. Atunci cind iesi cu prietenii (cam la doua saptamini, in loc de zilnic), nu mai stai blazata tragind din tigara si gindindu-te la probleme sentimentale inventate, ci chiar discuti cu ei.
O sa va spun un secret: toata treaba cu copiii se reduce, de fapt, la iubire. La pachet cu iubirea vin niste chestiuni cu care pun pariu ca nu ati avut prea mult de-a face pina acum (in afara doar de situatia unei asemanari izbitoare cu maica Tereza): altruism, renuntare, daruire. Partea incredibila pentru lumea in care traim este ca toate astea se invata si chiar te pot face fericita.
Pai, ce poate fi mai relaxant, dupa o zi la birou, decit sa te dai de-a dura pe un tobogan, cot la cot cu aia mici? Eu am mai descoperit de curind si ca hasuratul cu creioanele intr-o carte de colorat te transporta intr-o minunata stare zen, in care uiti de toate deadline-urile si mail-urile cu raspuns urgent la care n-ai avut timp sa raspunzi. Mersul la teatrul de papusi este o alta experienta fascinanta si, intr-un fel, eliberatoare. La Capra cu trei iezi, chiar linga mine statea un tatic responsabil tinindu-si baietelul pe genunchi si strigind cu patosul pe care probabil il folosea si la meciurile Steaua-Dinamo: „Mori, lupule, mori, asa, arzi in flacari!!!. Bonus special pentru mamele de fetite: reinventarea povestilor cu zine si printese.
Pina cind fetita mea m-a vizitat la redactie, nu observasem niciodata ca avem doi mini-braduti de Craciun pe un dulap si o mascota cu Ratatouille pe calculatorul colegei din fata mea. Copiii te ajuta sa afli o groaza de chestii despre fenomene ale naturii ignorate pe nedrept. {tiati, de pilda, ca vintul face muzica? Sau ca norii au mincat multe vitamine si de aia au ajuns asa de sus? Ca veveritele pot avea doar doua nume: Chip si, respectiv, Dale? Asta ca sa nu mai punem la socoteala inovatiile la nivel lingvistic, precum „eu am inceput sa plec, „descuiesc usa, sau conceptual: „vreau sa ma fac mare ca sa ma dau cu ruj si sa mestec guma, „mamele sint un fel de bone si cite si mai cite…
Toata lumea (inca) traieste cu impresia ca, atunci cind devii mama, te transformi iremediabil dintr-o tipa super-cool intr-o tanti grasa, iesita din moda, care se imbraca in haine lalii, cu bigudiuri roz in parul acoperit de broboada si care asculta Gabriel Dorobantu in loc de Robots in Disguise. Ei bine, toata aceasta lume (rea) te va aprecia sincer atunci cind te va intilni pe tine, proaspata mamica, la concerte electro-pop, pe plaja la Vama Veche, sau la vreun vernisaj la Muzeul de Arta Contemporana (in fine, sint citeva exemple la intimplare), iar sintagma „mama nonconformista iti va mingiia placut urechile, ca un fel de rasplata. Desigur, persoane rauvoitoare si mai inaintate in virsta vor fi de parere ca „noncoformista este un eufemism pentru „iresponsabila, dar nu trebuie sa va plecati urechea la spusele lor!
Motivul biologic (care se poate transforma intr-unul propagandistic)
Pentru ca la un moment dat se poate activa chestiunea aceea numita „ceas biologic (sau „call of the wild), pentru ca te tot uiti cu tandrete la copiii prietenelor, verisoarelor, colegelor, pentru ca altfel n-o sa stii niciodata cum sint anumite senzatii, pentru ca ratezi o groaza de chestii frumoase. {i, pentru ca am promis de la inceput ca n-o sa transform acest articol intr-unul de propaganda (nu mi-am propus neaparat sa incurajez boom-ul demografic), o sa ma opresc, nu inainte de a o cita pe bunica mea: „Pai cum, mama, sa nu faci copii? Asta inseamna ca n-o sa fii niciodata bunica!.
Sincer, nu mai am motive si motivatii, dar, pentru ca nu dadea bine sa am doar noua, am recurs la acest mic artificiu: asadar, motivul nr. 10 le cuprinde pe toate cele de mai sus. Daca nu ma credeti, verificati prin experienta directa! Plingerile se pot trimite apoi pe adresa redactiei…
Arhiva revistei ELLE
Foto: Guliver