E lesne de înțeles de ce aș vrea să trăiesc mai sustenabil. În fiecare zi sunt bombardată cu mesaje despre cum sfârșitul lumii (așa cum o știm noi) e aproape, cu imagini cu animale marine sufocate de plastic, cu videoclipuri cu tone de gunoaie de care nu se ocupă nimeni, dar și cu postări despre oameni care au încercat și au reușit să își gestioneze viețile în așa fel încât să nu producă dezastre uriașe în natură. Așa că, dacă Greta Thunberg poate să meargă în Statele Unite la un summit despre criza climatică pe o barcă, ca să nu aibă pe conștiință uriașa amprentă de carbon a unui zbor transatlantic cu avionul, de ce nu aș încerca și eu să fiu mai chibzuită în alegerile mele?
De fapt, tot încerc să fiu mai înțeleaptă, dar nu simt mereu că îmi reușește, în parte și pentru că, oricât aș încerca, tot sunt momente în care cedez vreunei tentații poluante sau nocive, deși mi-aș dori să trăiesc mai sustenabil. Dar și pentru că îmi dau seama, în fiecare moment, că dacă nu voi cumpăra o sticlă de apă în plus sau dacă voi refuza câte un pai la bar, nu voi salva lumea. Atâta vreme cât nu există politici ferme sau angajamente din partea marilor companii care, sinceri să fim, poluează de multe ori mai mult decât o facem fiecare dintre noi, individual, cum am putea spera că modestele noastre contribuții la bunăstarea planetei chiar contează?
Ei bine, pentru mine contează fiecare gest – măcar cât să dorm mai bine noaptea. Iar lucrurile pe care le fac zilnic nici măcar nu îmi consumă prea mult timp sau prea multă energie. Nu îmi dau seama încă de impactul lor mai larg (în afară de constatarea că colegii de birou au început să mă considere nesuferită pentru că le atrag atenția în legătură cu fiecare pahar de unică folosință pe care îl utilizează), dar acestea sunt lucrurile pe care le fac acum sperând că, dacă le facem mai mulți, ne va fi tuturor mai bine.
Iată, așadar, 10 lucruri pe care le fac ca să trăiesc mai sustenabil – și pe care îți garantez că le poți face și tu, ușor, în fiecare zi.
1. Reciclez (tot ce pot)
În România, reciclarea anumitor materiale (plastic, sticlă, metal, hârtie) este obligatorie și fiecare bloc de locuințe din București, de exemplu, trebuie să aibă containere separate unde să fie depozitate toate aceste lucruri. Știu că nu se întâmplă asta peste tot, dar dacă nu, nu strică să arunci o vorbă printre dinți administratorului. Din fericire, trăiesc într-o asociație de locatari care face asta de multă vreme – suficient de multă încât acum mai toți vecinii s-au obișnuit să își spele deșeurile reciclabile, lucru care nu s-a întâmplat preț de câțiva ani. Acum pare să fi devenit o obișnuință. Mai avem de lucrat la partea în care sticlele de plastic sunt turtite, dar vom ajunge și acolo.
Pe lângă aceste deșeuri, reciclez și ulei alimentar uzat (eu îi contactez pe cei de la Uleiosul cam o dată pe an, când strâng o cantitate mai însemnată, dar sunt și alte servicii de acest gen) și textile – duc la H&M plase întregi cu haine care nu mai pot fi folosite, iar pentru cele care și-ar găsi o viață mai bună altundeva folosesc o rețea de prietene, cu care obișnuiesc să schimb haine de ani buni, ceea ce e chiar simpatic, pentru că trăiesc astfel cu impresia că am mai des lucruri noi, deși sunt purtate de alții înainte.
2. Cumpăr mai puține haine
Lucrând pentru o revistă de modă, sunt la curent cu felurile multe în care poluează industria din care fac parte. Toată lumea știe deja că se deversează enorm de multe substanțe nocive în urma proceselor de care e nevoie pentru a face până și cea mai simplă piesă vestimentară, toată lumea știe câtă apă se consumă pentru a fabrica o pereche de jeans sau un tricou (20.000 de litri), și cu cât am devenit mai conștientă de aceste lucruri, cu atât mai mult am început să evit magazinele mari. Mai ales în perioada reducerilor, când prețurile fac ca tentația să fie din ce în ce mai mare.
Dacă am nevoie de ceva (și e firesc ca asta să se întâmple) încerc să fiu mai conștientă de ceea ce cumpăr, să mă gândesc la cum au fost făcute acele haine, cine le-a făcut și în ce condiții. Și partea bună e că, odată ce cumperi mai puțin, îți poți permite să cumperi mai bun. Adică haine realizate din materiale naturale, vopsite cu substanțe mai puțin toxice, lucrate de oameni care nu au fost ținuți aproape de sclavie și tot așa. Cu timpul, mi-am dat seama că nu mă mai tentează defel să văd maldăre cu mii de haine de tot felul înșirate sub lumini de neon.
3. Folosesc mai puțină energie
Ideea de a economisi curent electric nu îmi e străină, căci până la urmă copilăria mică mi-am petrecut-o în comunism, așa că încă mai am în memorie penele de curent aproape zilnice și obsesia bunicilor mei pentru a nu consuma. Deci nu a fost o problemă să micșorez consumul și să trăiesc mai sustenabil– nu mai țin lucruri în priză inutil (în afară de frigider și de detectorul de gaze), am trecut la becuri economice și, cred că cel mai important, nu calc!
Știu oameni care nu se simt confortabil dacă nu au până și lenjeria intimă călcată impecabil. Din fericire, nu sunt unul dintre acești oameni, iar nevoia de a călca vine rarisim, doar la ocazii speciale sau când port vreo piesă despre care cred că nu se poate altfel’. Cu timpul, însă, am observat că acest nu se poate altfel’ a devenit din ce în ce mai vag, și am ajuns să nu calc decât de două-trei ori pe an. Și uite așa reduc cu 37% energia amprenta de carbon a oricărei haine.
4. Merg cu tramvaiul
Aceasta nu este o reclamă la STB, ci forța obișnuinței. Locuiesc de 14 ani în București, iar mijlocul meu de transport preferat (probabil și datorită unei anxietăți cauzată de locuri aflate sub pământ) a fost dintotdeauna tramvaiul. Este și printre cele mai eco modalități de a mă deplasa, este și interesant (pentru că am norocul să utilizez un tramvai care traversează o parte frumoasă a orașului, înaintând dinspre centru spre periferie), este un reality check zilnic și, cred, și partea mea preferată din zi. Da, chiar și vara, când temperaturile în tramvai se duc lejer spre 50 de grade Celsius. În rest, îmi fac un scop din a nu chema un Uber, Bolt, taxi decât atunci când nu am alte variante și/sau sunt într-un grup mai mare.
5. Nu arunc mâncare
Ar fi necinstit să spun că nu arunc mâncare deloc, pentru că asta se întâmplă uneori (mai cu seamă după vizitele în orașul natal, de unde plec încărcată de pachete). Dar încerc să cumpăr mereu fix cât am nevoie și să transform constant resturile cinei în prânzul de a două zi. Și chiar funcționează, ba chiar e și o modalitate excelentă de a economisi și de a mânca mai bine. Cum în lume se aruncă zilnic mii de tone de mâncare (statisticile arată că peste 40% din mâncarea cumpărată se aruncă), faptul că folosesc aproape tot ce cumpăr mă face să mă simt mult mai bine.
6. Am propria veselă la birou
Locul de muncă pare a furniza o serie nesfârșită de pahare și tacâmuri de unică folosință, iar la momentul prânzului locul de luat masa se umple de recipiente de polistiren de la cantinele alăturate, ceea ce influențează modul de a trăi mai sustenabil. Cum sunt în plin proces de programare a meselor de prânz în funcție de resturile de la cină, îmi aduc aproape zilnic mâncarea într-o caserolă și o consum folosind vesela pe care am adus-o special în acest scop. Și, da, trebuie să spăl vase, dar mă simt OK făcând asta – mult mai bine, de fapt, decât dacă aș arunca zilnic polistiren la gunoi.
7. Car mereu o plasă de pânză
Asta chiar e cel mai ușor lucru din lume și nu pot zice că mă mândresc cu el. Dar, pe bune, chiar e extrem de simplu să ai mereu o plasă din pânză la tine. O poți pune în poșetă (există nenumărate variante pliabile, care mai de care mai simpatice, care ocupă foarte puțin spațiu) sau o poți purta drept poșetă – aceasta e varianta pe care am ales-o eu pentru lunile de vară. Astfel, nu mai cumpăr aproape nici o pungă, ceea ce îmi salvează câteva gânduri negre la ceas de seară.
8. Folosesc detergenți & cosmetice cât mai curate
De câțiva ani încoace am început să folosesc mai sustenabil și detergenți, produse de curățat și cosmetice care au ingrediente cât mai naturale sau care poartă emblema eco. Sunt destule acum pe piață, la tot felul de categorii de preț, și dacă la un moment dat aveam impresia că nu voi face față murdăriei folosind numai astfel de produse, experiența m-a contrazis. Cum nu lucrez într-un service auto sau în mină, hainele mele nu sunt niciodată atât de murdare; despre vase și alte lucruri nici nu mai zic. Adevărul este că trăim într-o lume în care aproape nimic nu mai e, niciodată, chiar atât de murdar. Iar dacă se întâmplă să fie, atunci știu clar că nu e nimic ce nu ar putea fi rezolvat cu oțet, sfântul bicarbonat de sodiu sau alte ingrediente la fel de clasice.
9. Cumpăr fair trade
Când se poate. Nu se poate de fiecare dată, dar dacă mai aud de câteva ori cum uleiul de palmier care se găsește în aproape orice produs nenorocește arii uriașe sau cum preferința milenialilor pentru avocado lasă țări întregi mai sărace, simt că voi exploda. Așa că nu cumpăr avocado – și pe o notă mai puțin amuzantă, încerc să fiu atentă la proveniența cafelei, ciocolatei și a altor delicii de care nu mă pot lipsi, dar în legătură cu care vreau să fiu sigură că nu sunt nocive pentru mediu și, cu atât mai mult, pentru oameni. Eticheta fair trade spune că oamenii care au muncit pentru ca eu să mă delectez nu mor de foame, și e și aceasta încă o consolare atunci când mănânc un baton de ciocolată.
10. Îmi cicălesc constant colegii
Da, trebuie să recunosc, sunt acea persoană care se va uita urât la tine pentru un pahar de plastic sau pentru o singură foaie printată în plus și nu puține au fost ocaziile în care am luat hârtii aruncate de colegi din gunoi (sunt multe, facem o revistă, până la urmă), pentru a le pune la cutia de reciclat. În plus, am ajuns să dezvolt strategii întregi pentru masa de prânz (dacă cei care și-au adus mâncare pentru prânz vor să mănânce împreună cu restul redacției, vom merge împreună la cantină, ei strecurându-și pachețelele ilicit, ca ceilalți să nu fie nevoiți să cumpere caserole de unică folosință). Poate că asta mă transformă într-o obsedată neplăcută ale cărei eforturi nici măcar nu contează, dar este ceea ce fac pentru a trăi mai sustenabil. Și probabil că acest ultim lucru nu l-aș recomanda și altora… dar până la urmă mi-am propus să scriu despre toate lucrurile pe care le fac pentru a trăi mai sustenabil.
Citește și:
Menstruația poluează… dar poate să nu o facă. Iată cum!
Foto: Shutterstock