La petreceri fredonez Coldplay cu entuziasm extrem, cand colegii mei viziteaza bufetul, iar cand altii se distreaza la maximum, eu as prefera o sedinta de relaxare prelungita (a se citi un somn bun timp de doua zile). Si poate cel mai interesant lucru pe care ar trebui sa-l mentionez este ca, spre deosebire de cei care afirma cu tarie ca nu exista notiunile de „al saselea simt sau „supranatural (si care cred ca Zona crepusculara este doar un film, eu chiar sustin ca lumea in care traim inseamna mult mai mult decat putem percepe, noi insine fiind mai complecsi decat banuim.
Aceasta concluzie mi-a fost sprijinita, printre altele, de o serie de vise premonitorii, care mi-au ravasit putin viata, la timpul lor, si care, in cele din urma, s-au adeverit, demonstrandu-mi ca visele nu sunt chiar atat de neinsemnate pe cat par. Si totusi, cat de departe putem merge cu interpretarea lor? Pana intr-acolo incat sa credem ca sunt mesaje venite din viitor sau dovada existentei unor lumi paralele, asa cum le vad eschimosii sau malaezienii? Hmm… deja cred ca ne indepartam de subiect si riscam sa intram intr-o disputa ce nu duce nicaieri. Mai bine s-o luam treptat.
Una dintre cele mai simple definitii a viselor pe care expertii ar putea s-o ofere vreodata este ca acestea nu sunt altceva decat o serie de imagini si ganduri ce traverseaza mintea omului, in faza REM a somnului, sau mai bine zis o serie de reactii la stimuli externi (temperatura, miros) sau interni (psihici – ca de exemplu teama sau dorintele refulate –, ori pur si simplu de natura fizica, precum o durere de cap).
Pentru Jung, activitatea onirica are un rol mult mai profund decat o simpla indosariere a evenimentelor de peste zi. Intr-adevar, visele fac legatura intre constient si inconstient, dar in acelasi timp au un rol prospectiv, in sensul ca ne dau indicatii asupra unor planuri viitoare, pe baza unor informatii stocate in inconstient. Motiv pentru care unele vise pot parea extrem de profetice, cand de fapt ele au o mare legatura cu viata noastra psihica si cu transformarile noastre interioare.
„Ele sunt practic mesaje ale inconstientului care atentioneaza asupra orientarii existentiale a individului, mai reiese din studiile celebrului psihanalist. Deci asa s-ar explica de ce am stiut peste noapte ca voi lucra in Capitala? Inconstientul pur si simplu mi-a dat mai multe detalii despre planurile pe care voiam sa le realizez, spunandu-mi ca sunt capabila sa le pun in practica, chiar daca in plan constient imi pareau cel putin imposibile?
E ca si cum as fi investita cu un alter ego binevoitor care ma trage de mineca de fiecare data cand exagerez cu lamentatiile, abandonez o cura de slabire sau vreau sa-mi schimb radical infatisarea. Ceea ce nu suna rau deloc! Si totusi, activitatea noastra onirica pare sa insemne mult mai mult decat o simpla refulare a psihicului, transpusa in imagini nocturne. Montague Ullman, un alt reputat cercetator, si-a facut publica ideea potrivit careia visele faciliteaza transferul telepatic, datorita proprietatii lor de a combina stari de activitate si de disociatie.
Ulterior, la inceputul anilor ‘70, el a completat simplele constatari cu o serie de dovezi experimentale din care reiese ca informatia transmisa apare in visele subiectilor adormiti si corespunde ca forma, textura, afect sau simbolism cu o alta imagine-„tinta din creierul altui individ, aflat la mare distanta fata de primul. In plus, Ullman a demonstrat ca stimulii-tinta emotionali se transmit mult mai usor decat cei lipsiti de orice incarcatura afectiva, motiv pentru care transferul telepatic este mult mai intens in cazul indragostitilor, de exemplu. Studiul ridica, prin urmare, un alt semn de intrebare: care este, de fapt, natura psihica a visului?
Este un simbol, sau un fel aparte de a gandi, asa cum crede Paul Valéry? J.B. Pontalis, un alt aventurier in lumea onirica si autor al volumului Atractia visului. Dincolo de psihanaliza, inclina spre varianta ultima: „Daca, in timpul unui tratament, salutam ca pe un eveniment psihic dobandirea sau revenirea capacitatii de a visa, aceasta nu se intampla pentru ca vedem in ea o posibilitate pentru pacientul nostru de a stabili o legatura cu aspectele refulate sau stratificate ale persoanei sale, ci pentru ca avem presimtirea ca aceasta capacitate ofera o sansa de a trezi in el un alt regim de gandire, noteaza psihanalistul in lucrarea sa Atractia visului.
Dincolo de psihanaliza, din 1994, unde gandirea nu e interpretata in forma ei logic-abstracta, ci in expresia ei metaforica, imaginativa. Iar teoriile continua, lansate la apa de tot soiul de descoperiri de natura neurologica ce vin sa ne rastoarne chiar si cea mai mica incredere in capacitatea noastra de a intelege modul in care functioneaza creierul pe timp de noapte. Hobson si McCarley (J.A. Hobson, R.W. McCarley, The Brain as a Dream State Generator: An Activation-synthesis hypothesis of the dream process, 1977) considerau ca, de fapt, nivelul activitatii corticale din timpul somnului REM nu are nici o legatura cu excitatiile simturilor, aceasta fiind generata din interior, de o forma de zgomot neuronal, neurofiziologia creierului determinind in aceeasi masura bizareria viselor.
Page: 1 2