Totul despre tulburarile de memorie

„Cand o colega de birou m-a intrebat care e data de nastere a sotului meu, mi-a luat suficient de mult timp ca sa-i raspund incat sa ma ingrijorez. Aveam suspiciuni ca ceva nu e in regula cu mine, pentru ca era la ordinea zilei sa uit – si uitam lucruri pe care le faceam automat, in mod normal, imi spune Maria, specialist in marketing, in varsta de 35 de ani. Ea a decis sa ia masuri si a mers pana in panzele albe pentru a depista daca suferea de ceva concret sau daca doar trecea printr-o perioada de stres suprasolicitant care o facea sa-si piarda concentrarea. S-a gandit chiar la Alzheimer, dar asa devreme si fara antecedente in familie, era greu de crezut. S-a dovedit ca Maria era victima unui stil de viata mult prea stresant si nu e deloc un caz singular.

Asa cum aveam sa aflu cand am inceput sa investighez acest subiect, multi adulti sufera de tulburari de memorie. Insa, desi stilul de viata (multifunctionalitatea, lipsa somnului sau somnul de proasta calitate, depresia, consumul crescut de alcool, tutun sau medicamente antidepresive) ne afecteaza pe mai multe niveluri, cel putin in cazul memoriei vestea buna este ca efectele sunt reversibile – odata inlaturate cauzele, memoria isi revine la capacitatea sa initiala. Ceea ce trebuie sa ne preocupe cu adevarat este imbatranirea creierului si cum putem mentine aceleasi standarde de memorare dupa varsta de 30, 40 si 50 de ani.

Cu peste 100 de miliarde de celule – neuronii –, creierul uman este extrem de complex si capabil sa gestioneze sute de functii ale organismului, zilnic si de multe ori concomitent, in plus sa administreze ganduri, limbaj, stari, emotii, miscare, absolut tot ce facem. Daca vrei sa intelegi creierul uman, iti recomand documentarul How Does the Brain Work, in care Neil deGrasse Tyson explica totul foarte bine, intr-un stil jovial, clar si calm, mai eficient decat o carte de specialitate.

Tulburarile de memorie pot aparea din cauza imbatranirii creierului: sinapsele (legaturile dintre neuroni) incep sa se deterioreze, facand mai dificila amintirea unor lucruri. „Este un proces natural de imbatranire a creierului, care incepe inca de la 20 de ani si atinge un maxim la 50 de ani. Aceasta deteriorare apare prin scaderea numarului de celule de la nivelul lobului frontal, care produc acetilcolina – un neurotransmitator esential in memorie. Si alte regiuni ale creierului sunt vulnerabile in procesul de imbatranire, de exemplu hipocampul, care pierde 5% din neuroni cu fiecare decada, ajungand la o pierdere totala de 20%, la varsta de 80 ani, ne spune doctor neurolog ProVita Ana Maria Ghitoiu.

Citeste si:
Simptomele depresiei pe care putini le recunosc

Exista si alti factori care contribuie la accelerarea imbatranirii, cum ar fi expunerea la toxine, anumite medicamente si afectiuni (diabetul zaharat, accidentul vascular cerebral, deficitul unor vitamine, hipotiroidia). Tulburarile de memorie pot sa se instaleze si din cauza unei mosteniri genetice. „Exista un risc mai mare de a face dementa daca ai rude cu acesta afectiune, si exista forme foarte rare (un caz la 1.000 de pacienti cu boala Alzheimer) transmise genetic, prin mutatii ale genelor APP, PSEN-1 si PSEN-2, declara dr. Ghitoiu.

Dar in jur de doua treimi din factorii care declanseaza imbatranirea nu sunt legati de genetica, explica Gary Small – directorul UCLA Longevity Center la Institutul Semel si autorul cartii 2 Weeks to a Younger Brain. „In cazul tinerilor, exista unele cauze care pot determina uitarea, acestea fiind legate de dezvoltarea rapida a creierului in perioada adolescentei, de provocarile emotionale specifice varstei, carora sunt nevoiti sa se adapteze, precum si cauze care tin de calitatea si cantitatea informatiei pe care acestia o au de gestionat in zilele noastre, ne explica psihologul Livia Caciuloiu.

„Cortexul prefrontal – cu rol in planificare, decizie, organizare – este complet dezvoltat abia in jurul varstei de 20 de ani, asa incat este normal ca adolescentii sa uite unele detalii sau evenimente importante sau sa isi structureze cu greutate informatiile, adauga Livia Caciuloiu. Este important sa retinem ca, odata cu varsta, nu vom mai fi la fel de rapizi in a invata si memora ca in anii copilariei, dar vom putea face ambele lucruri la fel de bine!

In cele mai multe cazuri, creierul este mai putin eficient nu din cauza unor probleme organice, ci in urma lipsei folosirii si stimularii acestuia. De aceea, este foarte important sa ne tinem creierul antrenat, la fel cum ne antrenam grupele de muschi pentru un corp armonios. Daca nu exista o mostenire genetica, o afectiune sau o boala care sa-ti afecteze memoria, insa tu observi ca uiti mai mult ca oricand, atunci poate fi vorba de alegerile pe care le faci in viata de zi cu zi.

Verifica-ti regulat nivelul de zahar din sange, colesterolul si tensiunea arteriala, fa miscare, adopta un regim alimentar sanatos, incurajeaza-ti hobby-urile – aceste lucruri iti protejeaza memoria si iti mentin creierul sanatos. De asemenea, activitatea mentala conteaza: exercitiile specifice pentru imbunatatirea memoriei s-au dovedit a fi benefice in tratamentul tulburarilor de memorie. Orice fel de exercitiu are valoare; in loc sa zaci pe canapea, la seriale, angajeaza-ti creierul in lucruri noi, ca voluntariatul, o limba straina sau un joc interactiv care te face sa-ti pui mintea la treaba.

„Cele mai potrivite exercitii pentru memorie sunt cele care ne scot din zona de confort si ne conduc spre procesarea de informatii cu care nu suntem obisnuiti. Putem sa ne propunem sa invatam un numar de cuvinte noi intr-o zi, sa facem o harta mentala formata din imagini, sa cantam la un instrument, sa jucam sah, sa rezolvam cuvinte incrucisate sau sa compunem acronime sau poezii si chiar sa rezolvam probleme de matematica sau calcule simple. In plus, ne putem propune sa studiem aprofundat un subiect pe care il gasim interesant, intr-o modalitate care sa ne stimuleze atentia, concentrarea si capacitatile de memorare: prin strangerea de informatii din mai multe surse, structurarea lor in scheme si imagini si crearea de legaturi, in scris, intre informatiile vechi si cele noi, ne spune psihologul. (Hm… adica ceea ce fac si eu, ca orice jurnalist, atunci cand pregatesc un articol, cum ar fi acesta pe care il citesti acum.)

Citeste si:
Alimentele care te scapa de stres

Bineinteles, toate aceste masuri se iau cand exista o reala tulburare de memorie, nu cand uiti cum se chema filmul de aseara. Si, desigur, un astfel de diagnostic poate fi dat doar dupa anumite teste medicale: analize de laborator, examen imagistic de tip RMN cerebral sau minim computer tomograf cerebral, examen clinic neurologic si teste specifice care includ testarea memoriei, a atentiei, a limbajului, a perceptiei, a abilitatilor vizuo-spatiale si a functiei executive (testare neuropsihologica).

In concluzie, nu te neglija, iar daca iti impingi limitele sau esti fortata de imprejurari sa fii mai activa decat poate duce sistemul tau de operare, urmareste-ti capacitatea de memorare si flexiblitatea cu care poti jongla cu informatiile si fa ceva concret pentru a-ti mentine creierul apt, constient, prezent si activ.

Foto: Arhiva Revistei ELLE

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK