Te plângi des, ești mereu nedreptățită? Poate suferi de sindromul Calimero!

Sindromul Calimero te afectează pe tine, pe cei din jur, și nu este deloc atât de rar pe cât îți imaginezi.

Sindromul Calimero poartă un nume ușor exotic, dar de multe ori este la ordinea zilei. Cu siguranță ai o colegă sau o prietenă care se victimizează constant. Totul i se întâmplă numai ei, ceilalți sunt de vină, iar ea este năpăstuită de soartă. Descrierea aceasta e ca o oglindă pentru tine? Te invităm să decodăm împreună ce presupune sindromul Calimero și cum să-l gestionăm.

Cine a inspirat sindromul Calimero

Caută pe Youtube și îl vei descoperi pe Calimero. E mic, lipsit de apărare, un puiuț de găină negru, cu ochi albaștri, coaja de ou pe cap ca o pălăriuță. Un copilaș respins de mama lui găina pentru că e diferit. E negru și nu galben ca cei 16 frați ai lui. Întâmpină o mulțime de probleme și mereu se lamentează că i se face o nedreptate pentru că el e mic, ceilalți sunt mari și el e negru. Psihologia are o mulțime de curente și abordări diferite, iar cel care a scris despre sindromul Calimero a fost psihanalist și, dacă formulăm mai brut, drăgălașul Calimero suferă de mania persecuției.

Nevoi emoționale frustrate

Însă indiferent de curentul psihologic, Calimero este neiubit și deprivat de cea mai importantă legătură emoțională din viața lui. Evident ne referim la atașamentul matern, iubirea primită de la mamă. Iar paletarul de nevoi e mare! Ai nevoie să te simți în siguranță, iubit, important, protejat și un copil care nu primește lucrurile astea ce poate face? Evident se plânge și dezvoltă niște mecanisme de apărare emoțională pe care le va pune în practică toată existența sa. Inclusiv la maturitate! Nu ajută nici reacțiile de respingere din partea celorlalți. Pentru că unii oameni când te simt slab, vulnerabil, atacă în forță și mențin ca într-o buclă fără sfârșit victimizarea, confirmând scenariul.

Sindromul Calimero: de la victimizare la resposabilizare

Victimizare ce înseamnă? Că eu sunt fără apărare, nu depinde de mine, ceilalți sunt vinovați. Sunt blocat într-o suferință perpetuă și câteodată nu știu să mă port altfel, ba chiar știu să reacționez numai din suferință. Vezi eternul pattern al victimei care devine abuzator. Un puiuț, chiar și de om, cum poate el să facă față? Nu are puterea adultului. Pe când acum, la maturitate, poți fi acea cloșcă imensă care are grijă de puiuțul tău, Calimero, interior. Oferă-ți tu iubirea și grija pe care adulții din viața ta nu ți le-au oferit în copilărie. Apoi, mută-ți concentrarea de la lamentarea în situația care provoacă emoțiile negative la ce poți schimba tu pentru a obține un rezultat pozitiv, împlinitor. Adică un răspuns care vine din rolul de adult sănătos.

Sindromul Calimero e un strigăt de ajutor

Poate discutăm de un tipar de gândire negativist, de un abuz emoțional care acum se traduce prin toți oamenii îmi vor face rău. Sau de un abandon și deprivare emoțională care predispun la cerșirea iubirii, de nevoia de atenție cu crâmpeie histrionice sau narcisice, dar cum ar fi să privim în spatele comportamentului? Să vedem rana, să oferim înțelegere, ascultare, însă fără a-i încuraja celuilalt victimizarea, aducându-l în aici și acum provocându-l să ia în propriile mâini hățurile responsabilității și schimbării.