Diferenta dintre noapte si zi nu mai e la fel de evidenta ca acum 20 de ani. Suntem activi zi si noapte, obositi si nedormiti, iar asta ne transforma din fiinte normale in zombii morocanosi. Si totusi, de ce nu dormim? „Pentru ca, dupa o zi obositoare de munca, e din ce in ce mai greu sa te relaxezi si sa adormi’, vor raspunde unii. „Pentru ca raman mult prea multe lucruri neterminate pentru a doua zi. Si atunci renunti la o ora de somn pentru a mai rezolva cate ceva, apoi la doua ore, la trei… pana cand ajungi sa te convingi ca somnul e de fapt o pierdere de vreme. In timpul acela poti rezolva o multime de probleme’, vor spune altii.
O.K. Pe „unii’, ii inteleg. Problema lor are un nume: neputinta de a adormi se numeste „insomnie’. Pe „altii’, insa… Cum se numeste refuzul de a dormi? Somnorexie? Poate ar fi cazul ca aceasta boala, care afecteaza tot mai multi oameni, sa capete un nume. In aceasta lume civilizata, cu oferte inepuizabile de programe non-stop, dineuri prelungite, zeci de canale TV care functioneaza 24h din 24 si sortimente de cafea din ce in ce mai aromate si tari, s-ar putea sa fie chiar mai raspandita decat ne imaginam. Vrem totul de la viata: mai multa recunoastere, mai multa distractie, mai mult timp petrecut cu familia, mai multa actiune, iar ziua de 24 de ore are limite prea stramte. (Thomas Edison ar fi cu siguranta de aceeasi parere. Altminteri de ce ar fi inventat becul electric?).
Dar oare merita sa traim in acest ritm, cu ochii inrositi, fara energie si cu gandirea incetosata? Propria mea experienta din primii doi ani de dupa nasterea fiului meu (in care am trait sub impulsul straniu de a fi superfemeie) ma indreptateste sa declar ca permanenta stare de veghe nu compenseaza odihna adevarata. Dupa numai trei zile de scris (12 ore), alaptat (fara limite) si gatit (in timpul liber), calitatea muncii mele a colapsat, chiar daca degetele continuau sa apese tastele, mainile tocau zarzavatul si copilul adormea cu burtica plina. Un buton din creierul meu ramasese blocat pe „on’, dar spiritul meu amortise, incapabil de creativitate. Ma simteam prizoniera intr-o carcasa care nu-mi permitea nici sa ma relaxez, nici sa stau in picioare. O mumie.
Veteranii veritabili ai vietii nocturne reclama rareori asemenea probleme. Am avut un coleg pentru care patru ore de somn nu erau suficiente. Erau optime. In conditiile in care majoritatea oamenilor ar fi spus „sunt ametit pentru ca nu am dormit suficient’, el spunea „sunt ametit pentru ca am dormit prea mult.’ Asemeni tuturor celor care au luat voluntar calea noptilor albe, colegul meu traia cu credinta ca „viata e scurta, iar somnul nu face decat sa o scurteze si mai mult’. Si, desi cercetatorii in domeniu au demonstrat ca, departe de a ne inzestra cu superputeri, privarea de somn ne intuneca mintile si ne distruge sistemul nervos, rapid si profund, foarte multi oameni insista sa creada ca ei sunt exceptia care confirma regula. Pentru ei, satisfactia productivitatii ridicate, timpul suplimentar petrecut cu prietenii si familia si orele prelungite in fata calculatorului sau televizorului sunt mai presus de presupusele beneficii ale somnului. Au dreptate sau doar gandirea lor incetosata de cofeina, oboseala si lipsa somnului profund ii face sa creada ca au dreptate? E o intrebare la care ar fi bine sa caute un raspuns. Daca au timp.
Ce este somnul?
Somnul face parte din acea zona intunecata si misterioasa a naturii, plina de intrebari. Conform dictionarului Enciclopedic de Psihologie, somnul este un repaus periodic al organismului, al organelor de simt si al miscarilor in timpul caruia corpul isi reface fortele. La majoritatea mamiferelor (cu posibile exceptii in cazul delfinilor si balenelor) un ciclu de somn este format din doua faze: una caracterizata de miscarea rapida a ochilor (Eye Rapid Movement – REM sau somn paradoxal), cealalta e numita, destul de sec si neinspirat „non- REM’ (NREM sau somn lent). Un ciclu complet de somn, in cazul oamenilor, dureaza 90 de minute (60 minute NREM si 30 de minute REM). In faza REM se inregistreaza o intensa activitate cerebrala. Daca incerci sa trezesti un om in aceasta faza de somn, iti va spune ca tocmai era in mijlocul unui vis. Se poate visa si in faza NREM , dar aceste vise constau intr-o simpla imagine, maximum doua.
In ciuda unei intregi mitologii cladite in jurul semnificatiei si provenientei viselor, oamenii de stiinta nu au gasit nici o simbolistica ascunsa in imaginile ce ni se perinda prin somn. Concluzia (descurajant de lipsita de imaginatie) la care au ajuns este aceea ca visele nu sunt nimic altceva decat prelucrarea ramasitelor zilei precedente. Faza somnului lent (NREM) este caracterizata de 4 etape distincte care evolueaza de la faza de adormire (se surprind unde alpha) si faza a doi (cu o activitate cerebrala mai lenta), pana la somn profund (unde theta si delta) si foarte profund (unde delta de amplitudine mare). In primele trei ore de somn, oamenii raman timp mai indelungat in NREM decat in perioada de dinainte de trezire. Copiii sunt campionii somnului lent profund (de aceea reusesc sa doarma nestingheriti chiar daca sunt mutati din masina in patutul lor). Adultii, insa, coboara in faza de somn foarte profund din ce in ce mai rar, pe masura ce inainteaza in varsta.
Ani de zile, oamenii de stiinta si-au concentrat atentia preponderent asupra fazei paradoxale a somnului, pentru ca, cinstit vorbind, pare a fi cea mai interesanta (cu vise, simboluri si tot tacamul). Surpriza a venit atunci cand, incercand sa demonstreze legatura existenta intre somnul paradoxal si memorie, au descoperit cu surprindere ca oamenii pot memora liste lungi de cuvinte, chiar daca nu intra in faza REM. Dezamagiti de aceasta descoperire, unii cercetatori au renuntat sa mai viseze ca vor intelege la ce foloseste somnul si si-au concentrat disponibilitatile catre tratarea diferitelor afectiuni legate de somn: insomnia, narcolepsia. Ei bine, noi nu renuntam atat de usor.
De ce dormim?
Anual, in lume se petrec aproximativ 400.000 de accidente rutiere datorate lipsei de somn. S-a descoperit ca timpul de reactie al unei persoane nedormite este acelasi cu cel al unei persoane cu alcoolemie 0.08 (suficient de mare pentru a putea fi acuzata de conducere sub influenta alcoolului). Stim ca oboseala ne scade puterea de concentrare si ne influenteaza negativ performantele fizice sau intelectuale.
Exista dovezi ca privarea de somn ne afecteaza dramatic sistemul imunitar, iar daca e dusa la extrem, poate provoca moartea (in Japonia moartea prin lipsa de somn se numeste Karoshi). S-a descoperit ca rata divorturilor este mult mai crescuta in randul cuplurilor in care unul sau ambii parteneri sufera de oboseala. Traduse in cifre, pierderile datorate lipsei de somn (accidente, asigurari medicale, lipsa productivitatii muncii, etc) se ridica la miliarde de euro anual. In regnul animal, nevoia de somn este pusa pe acelasi plan cu nevoie de hrana, apa, sex. Tine de supravietuire. Toate fiintele dorm. De la gandaci, la Homo Sapiens. De ce?
Page: 1 2