Cum ne influenteaza somnul dar si lipsa lui

Diferenta dintre noapte si zi nu mai e la fel de evidenta ca acum 20 de ani. Suntem activi zi si noapte, obositi si nedormiti, iar asta ne transforma din fiinte normale in zombii morocanosi. Si totusi, de ce nu dormim? „Pentru ca, dupa o zi obositoare de munca, e din ce in ce mai greu sa te relaxezi si sa adormi', vor raspunde unii. „Pentru ca raman mult prea multe lucruri neterminate pentru a doua zi. Si atunci renunti la o ora de somn pentru a mai rezolva cate ceva, apoi la doua ore, la trei… pana cand ajungi sa te convingi ca somnul e de fapt o pierdere de vreme. In timpul acela poti rezolva o multime de probleme', vor spune altii.

O.K. Pe „unii', ii inteleg. Problema lor are un nume: neputinta de a adormi se numeste „insomnie'. Pe „altii', insa… Cum se numeste refuzul de a dormi? Somnorexie? Poate ar fi cazul ca aceasta boala, care afecteaza tot mai multi oameni, sa capete un nume. In aceasta lume civilizata, cu oferte inepuizabile de programe non-stop, dineuri prelungite, zeci de canale TV care functioneaza 24h din 24 si sortimente de cafea din ce in ce mai aromate si tari, s-ar putea sa fie chiar mai raspandita decat ne imaginam. Vrem totul de la viata: mai multa recunoastere, mai multa distractie, mai mult timp petrecut cu familia, mai multa actiune, iar ziua de 24 de ore are li­mite prea stramte. (Thomas Edison ar fi cu siguranta de aceeasi parere. Altminteri de ce ar fi inventat becul electric?).

Dar oare merita sa traim in acest ritm, cu ochii inrositi, fara energie si cu gandirea incetosata? Propria mea experienta din primii doi ani de dupa nasterea fiului meu (in care am trait sub impulsul straniu de a fi superfemeie) ma indreptateste sa declar ca permanenta stare de veghe nu compenseaza odihna adevarata. Dupa numai trei zile de scris (12 ore), alaptat (fara limite) si gatit (in timpul liber), calitatea muncii mele a colapsat, chiar daca degetele continuau sa apese tastele, mainile tocau zarzavatul si copilul adormea cu burtica plina. Un buton din creierul meu ramasese blocat pe „on', dar spiritul meu amortise, incapabil de creativitate. Ma simteam prizoniera intr-o carcasa care nu-mi permitea nici sa ma relaxez, nici sa stau in picioare. O mumie.

Veteranii veritabili ai vietii nocturne reclama rareori asemenea probleme. Am avut un coleg pentru care patru ore de somn nu erau suficiente. Erau optime. In conditiile in care majoritatea oamenilor ar fi spus „sunt ametit pentru ca nu am dormit suficient', el spunea „sunt ametit pentru ca am dormit prea mult.' Asemeni tuturor celor care au luat voluntar calea noptilor albe, colegul meu traia cu credinta ca „viata e scurta, iar somnul nu face decat sa o scurteze si mai mult'. Si, desi cercetatorii in domeniu au demonstrat ca, departe de a ne inzestra cu superputeri, privarea de somn ne intuneca mintile si ne distruge sistemul nervos, rapid si profund, foarte multi oameni insista sa creada ca ei sunt exceptia care confirma regula. Pentru ei, satisfactia productivitatii ridicate, timpul suplimentar petrecut cu prietenii si familia si orele prelungite in fata calculatorului sau televizorului sunt mai presus de presupusele beneficii ale somnului. Au dreptate sau doar gandirea lor incetosata de cofeina, oboseala si lipsa somnului profund ii face sa creada ca au dreptate? E o intrebare la care ar fi bine sa caute un raspuns. Daca au timp.

Ce este somnul?

Somnul face parte din acea zona intunecata si misterioasa a naturii, plina de intrebari. Conform dictionarului Enciclopedic de Psihologie, somnul este un repaus periodic al organismului, al organelor de simt si al miscarilor in timpul caruia corpul isi reface fortele. La majoritatea mamiferelor (cu posibile exceptii in cazul delfinilor si balenelor) un ciclu de somn este format din doua faze: una caracterizata de miscarea rapida a ochilor (Eye Rapid Movement – REM sau somn paradoxal), cealalta e numita, destul de sec si neinspirat „non- REM' (NREM sau somn lent). Un ciclu complet de somn, in cazul oamenilor, dureaza 90 de minute (60 minute NREM si 30 de minute REM). In faza REM se inregistreaza o intensa activitate cerebrala. Daca incerci sa trezesti un om in aceasta faza de somn, iti va spune ca tocmai era in mijlocul unui vis. Se poate visa si in faza NREM , dar aceste vise constau intr-o simpla imagine, maximum doua.

In ciuda unei intregi mitologii cladite in jurul semnificatiei si provenientei viselor, oamenii de stiinta nu au gasit nici o simbolistica ascunsa in imaginile ce ni se perinda prin somn. Concluzia (descurajant de lipsita de imaginatie) la care au ajuns este aceea ca visele nu sunt nimic altceva decat prelucrarea ramasitelor zilei precedente. Faza somnului lent (NREM) este caracterizata de 4 etape distincte care evolueaza de la faza de adormire (se surprind unde alpha) si faza a doi (cu o activitate cerebrala mai lenta), pana la somn profund (unde theta si delta) si foarte profund (unde delta de amplitudine mare). In primele trei ore de somn, oamenii raman timp mai indelungat in NREM decat in perioada de dinainte de trezire. Copiii sunt campionii somnului lent profund (de aceea reusesc sa doarma nestingheriti chiar daca sunt mutati din masina in patutul lor). Adultii, insa, coboara in faza de somn foarte profund din ce in ce mai rar, pe masura ce inainteaza in varsta.

Ani de zile, oamenii de stiinta si-au concentrat atentia preponderent asupra fazei paradoxale a somnului, pentru ca, cinstit vorbind, pare a fi cea mai interesanta (cu vise, simboluri si tot tacamul). Surpriza a venit atunci cand, incercand sa demonstreze legatura existenta intre somnul paradoxal si memorie, au descoperit cu surprindere ca oamenii pot memora liste lungi de cuvinte, chiar daca nu intra in faza REM. Dezamagiti de aceasta descoperire, unii cercetatori au renuntat sa mai viseze ca vor intelege la ce foloseste somnul si si-au concentrat disponibilitatile catre tratarea diferitelor afectiuni legate de somn: insomnia, narcolepsia. Ei bine, noi nu renuntam atat de usor.

De ce dormim?

Anual, in lume se petrec aproximativ 400.000 de accidente rutiere datorate lipsei de somn. S-a descoperit ca timpul de reactie al unei persoane nedormite este acelasi cu cel al unei persoane cu alcoolemie 0.08 (suficient de mare pentru a putea fi acuzata de conducere sub influenta alcoolului). Stim ca oboseala ne scade puterea de concentrare si ne influenteaza negativ performantele fizice sau intelectuale.

Exista dovezi ca privarea de somn ne afecteaza dramatic sistemul imunitar, iar daca e dusa la extrem, poate provoca moartea (in Japonia moartea prin lipsa de somn se numeste Karoshi). S-a descoperit ca rata divorturilor este mult mai crescuta in randul cuplurilor in care unul sau ambii parteneri sufera de oboseala. Traduse in cifre, pierderile datorate lipsei de somn (accidente, asigurari medi­cale, lipsa productivitatii muncii, etc) se ridica la mili­arde de euro anual. In regnul animal, nevoia de somn este pusa pe acelasi plan cu nevoie de hrana, apa, sex. Tine de supravietuire. Toate fiintele dorm. De la gandaci, la Homo Sapiens. De ce?

Pentru a ne reface trupul? Nu in mod obligatoriu. Cercetatorii nu au nicio dovada clara ca functiile biologice vitale se refac cu adevarat prin somn. Oricine iti poate spune ca muschii nu au nevoie de somn, ci doar de perioade intermitente de relaxare, iar restul corpului functioneaza, indiferent daca creierul nostru e treaz sau adormit. Dormim pentru a ne reface creierul? Mai aproa­pe de adevar.

Creierul nostru beneficiaza cu ade­varat de pe urma unui somn bun. Exista o teorie care spune ca, prin somn, creierul isi reface, isi consolideaza si proceseaza informatiile primite in timpul zilei. Sunt convinsa ca orice om a trait macar o data experienta stranie de a se duce la culcare cu mintea chinuita de o problema nerezolvata si, dupa un somn bun, s-a trezit cu solutia. Dr. Gregory Belenky, cercetator la Washington State University, Spokane, crede, insa, ca acest fenomen nu se datoreaza neaparat procesarii informatiei in timpul somnului, ci mai degraba refacerii circuitelor neurale epuizate.

Iar asta deschide poarta catre a doua teorie a somnului, care sugereaza ca dormim pentru a permite creierului sa se re-alimenteze cu energie si sa se detoxifice. „Creierul, asemeni intregului corp, se alimenteaza cu glucoza', explica Belenky. Folosind scanere computerizate, el si colegii sai au reusit sa demonstreze ca, dupa 24 de ore de functionare neincetata, capacitatea creierului de a folosi glucoza scade semnificativ. Aceasta se traduce printr-o scadere drastica a activitatii cerebrale, chiar daca creierul are la dispozitie, in conti­nuare, o multime de glucoza ce poate fi folosita.

A treia teorie, care la ora actuala se bucura de cea mai mare atentie in lumea stiintifica, spune ca somnul, prin nu se stie ce meca­nis­me misterioase, ne ajuta sa ne dezvoltam anumite talente si aptitudini (de la mersul pe bicicleta pana la a invata limbi straine). Teoria a fost lansata de cercetatorii de la Weizmann Institute, din Rehovot, Israel, care au descoperit ca un anume tip de memorie este direct influentata de un anume tip si de o anumita cantitate de somn. De exemplu, capacitatea noastra de a recunoaste pe un ecran anumite tipare (care tine de memoria procedurala si nu cere nimic altceva decat exercitiu si repetitie) este direct legata de cantitatea de somn REM pe care o primim. Dar acest tip de memorie este complet diferit de memoria declarativa (a-ti aminti un eveniment sau titlul unei carti), care presupune o alta prelucrare a datelor si nu este afectata de somnul paradoxal.

In fine, cea mai noua teorie a somnului, nu are nimic de a face cu creierul, ci cu grasimea. Cu putini ani in urma, cercetatorii au izolat un hormon, numit leptina, care informeaza creierul daca organismul are sau nu suficient de mult tesut gras. In doua studii separate, cercetatorii de la University of Chicago si cei de la Stanford University au descoperit ca, dupa cateva nopti de somn restrictionat la 4 ore pe noapte, nivelul de leptina al subiectilor a scazut drastic, indicand creierului ca organismul are nevoie de mai multe calorii. E posibil ca lipsa de somn sa declanseze un dezechilibru hormonal care sa duca la cresterea in greutate? Poate. Dar asta inseamna ca somnul nu foloseste exclusiv creierului, ci este benefic pentru intregul organism si iata, ne intoarcem de unde am plecat.

„Probabil ca in urmatorii ani toate aceste teorii vor ajunge intr-un punct comun si vor capata sens', spune Dr. Giulio Tononi, neurobiolog si psihiatru la University of Wisconsin, Madison. „Acum avem o tehnologie mult mai precisa, care ne permite sa studiem creierul in somn, pana la ultimul neuron si in felul acesta sa explicam o multime de lucruri. Din aceasta perspectiva, lucrurile vor arata diferit fata de acum cativa ani cand, intrebati «de ce dormim?» am fi spus «Cine stie? Somnul poate folosi la orice».'

Somnul si memoria

Dr. Robert Stickgold, de la Harvard Medical School si Dr. Mathew Walker, de la Boston’s Beth Israel Deaconess Medial Center sunt doi dintre cercetatorii care incearca sa stabileasca legatura intre somn si capacitatea de a invata. Intr-un prim experiment ei au cautat sa investigheze efectul somnului asupra memoriei procedurale a capacitatilor motorii. Pentru aceasta, cei doi oameni de stiinta au cerut unui numar de voluntari dreptaci, sa tasteze de mai multe ori la rand, o serie de numere, cu mana stanga, cat mai repede posibil. Indiferent in ce moment al zilei au repetat, s-a observat o imbunatatire a performantelor subiectilor cu 60-70%, dupa sase minute de exercitiu. Apoi subiectii au fost impartiti in doua grupe: cei care au invatat secventa dimineata, apoi s-au odihnit 12 ore in cursul zilei (fara a dormi) nu au inregistrat imbunatatiri semnificative. In schimb, cei care au invatat seara, au dormit si au reluat totul a doua zi, au fost cu 15-20% mai rapizi si cu 30-40% mai precisi in miscari. Iar ceea ce e mai surprinzator este faptul ca cele mai teribile progrese le-au facut voluntarii care au ramas cel mai mult timp in faza de somn lent (NREM).

Experimentele ulterioare au aratat ca alte abilitati procedurale, care depind de capacitatile vizuale sau perceptuale, cer mai mult timp petrecut in faze mai profunde de somn, sau in ambele faze (NREM si REM). Pentru ca, asa cum se poate deduce, diferitele tipuri de memorie solicita diferite tipuri si diferite perioade de somn. Uneori, chiar si o ora poate aduce o mare schimbare. Alteori e nevoie de o noapte intreaga. Cercetatorii de la Universitatea din Lubeck, Germania au publicat un studiu care aduce date stiintifice in sprijinul teoriei conform careia creierul nostru organizeaza datele inainte de a le stoca in memorie. Ei au solicitat celor 106 subiecti participanti sa transforme un sir de numere in altul, printr-o ecuatie matematica simpla, dar interpretabila. Nici unul dintre ei nu stia ca acea ecuatie permitea un truc de calcul, care putea reduce semnificativ timpul de raspuns. Dupa un somn odihnitor intre sedintele de testare, probabilitatea ca participantii sa descopere acest truc s-a dublat de la 23% la 59%. Cu alte cuvinte, nu e absolut necesar sa dormi pentru a gasi solutia problemei care te framanta, dar un somn bun iti poate fi de mare ajutor.

Un alt studiu publicat in revista Nature de echipa de cerectatori condusa de Dr. Tononi a demonstrat ca acea parte a creierului care a fost cel mai mult solicitata in deprinderea unei noi aptitudini are nevoie de o cantitate mare de somn lent profund, pentru a-ti imbunatati performantele. O.K. Dar ce inseamna asta? Tononi presupune ca „in loc sa intareasca conexiunile neuronale responsabile de o anume aptitudine, asa cum se intampla in timpul zilei sau in faza REM a somnului, somnul profund de fapt slabeste conexiunile nervoase, fara discriminare. In mod normal, creierul consuma 20% din intreaga energie a corpului. Cea mai mare parte a ei e consumata in sustinerea sinapselor (legaturilor dintre neuroni). Cu cat inveti mai mult, cu atat creste numarul sinapselor. Cu cat incerci sa aprofundezi ceva, cu atat sinapsele corespunzatoare actiunii respective se adancesc. Dar, de vreme ce sinapsele tale sunt mai puternice, sansa de a-ti distruge creierul e cu atat mai mare', explica el. Nu e nevoie sa fii neurocercetator ca sa intelegi ce inseamna asta.

Dupa numai cateva zile, numarul crescut al sinapselor va cere mai multa energie, iar corpul tau nu va putea sa o mai furnizeze. Deci, unele dintre aceste legaturi trebuie slabite, iar acest proces are loc in timpul somnului profund. Explicatia e inca la nivel ipotetic, dar Tononi crede ca are toate datele pentru a o sustine. „In timpul somnului profund, toti neuronii se activeaza pentru jumatate de secunda. Apoi e liniste totala pentru alta jumatate de secunda. Aceste activari intermitente fac conexiunea mai usoara si mai eficienta, dar in acelasi timp, permit celor mai slabe legaturi sa se stearga, curatandu-ti mintea, in asa fel incat in ziua ce urmeaza sa poti invata lucruri noi.'

Poate ca, la urma urmei, acesta e somnul: o insiruire de cicluri de stergere sau accentuare a conexiunilor neuronale, care ne da posibilitatea sa invatam lucruri noi, fara a le uita pe cele vechi, si a le sterge pe cele inutile. Bineinteles nimic din toate astea nu explica de ce trebuie sa fim in stare de inconstienta atunci cand are loc procesul. „E ca atunci cand pleci de acasa pentru ca inauntru se renoveaza', explica Terry Sejnowski, neurobiolog la Salk Institute, La Jolla, California. „Nimeni nu vrea sa locuiasca intr-o casa in constructie, pentru ca e un dezastru.' Desi pana aici totul e perfect plauzibil, nu toata lumea e convinsa ca lucrurile stau astfel. „Chiar daca suna banal, eu cred ca somnul e pur si simplu pentru odihna', spune Robert Vertes, neurocercetator la Florida Atlantic University. El crede ca majoritatea cercetatorilor interpreteaza excesiv datele, numai pentru ca le vine greu sa inteleaga ca, uneori creierul nostru are nevoie sa se opreasca din activitate.' Cat despre intrebarea si ce se intampla atunci? Raspunsul lui e si mai … banal: „Nu stiu!'.

Arhiva revistei ELLE

Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK