Invitată în studioul #ELLEnutace, medicul obstetrician Ilinca Gussi ne-a povestit despre cele patru motive pentru cezariană. Dar și despre faptul că nu există cezariană la cerere, demontând astfel mitul românesc al cezarianei elective.
La #ELLEnutace am discutat despre acele motive pentru cezariană (adică cele patru situații în care se poate face cezariană) care stau în picioare din punct de vedere medical, iar medicul obstetrician Ilinca Gussi ne-a explicat când apar acestea, dar și ce se întâmplă cu adevărat atunci când vorbim despre „cezariană la cerere”, un concept care nu există în lumea medicală.
Tema emisiunii #ELLEnutace, „Cezariana, între necesitate și manipulare”, a pornit de la o investigație a jurnaliștilor Libertatea care a arătat că un spital din Ilfov are un procent uriaș de cezariene (86,44% din totalul nașterilor), mai mult decât dublu față de media națională. Jurnaliștii au demonstrat că unii dintre medicii spitalului respectiv își manipulau pacientele prin diagnostice false. De aceea, în studioul ELLE au venit jurnalista Alexandra Nistoroiu, una dintre cei care au condus investigația, și obstetriciana Ilinca Gussi, cu mare experiență în domeniu, care au analizat care sunt acele motive pentru cezariană care sunt valabile, dar și ce se întâmplă atunci când în actele medicale „trebuie să fie justificată” o cezariană la cerere.
„Cezarienele se împart în patru, și dacă ai face o analiză, care sunt cele patru motive pentru care se face cezariană?”. Medicul Ilinca Gussi ne-a explicat că doar patru tipuri de situații constituie cu adevărat motive pentru cezariană.
„Există cezariene de amenințare imediată. Mama stă să moară, copilul pare că nu mai poate, sunt cele care trebuie scoase imediat, atunci e momentul deciziei.
Există și cele la care avem o afectare maternă sau a copilului care nu e chiar iminentă. Și atunci ai chiar o oră sau mai bine să te organizezi. De exemplu, e cineva la 41 de săptămâni, e la început de travaliu, vezi că copilul a obosit, vezi că mai are 10 ore de travaliu în față, atunci îi explici și ai timp să te organizezi. Asta e numărul doi. Și nu sunt inventate de noi, sunt alte sisteme, mai organizate, care le clasifică așa. Eu cred că ar trebui nu doar să le enumerăm, ci să le și nuanțăm.
Sunt și cezariene în care ai o stare maternă fetală care nu este compromisă de nici un fel, dar ai nevoie de o extracție precoce. De exemplu, am mama care are diabet de tip 1, de 30 de ani, te bucuri că ai ajuns cu ea în preajma termenului, pentru că are risc de ceea ce se cheamă moarte fetală subită, care îți vine metabolic, nu știi de unde, și atunci toată lumea, tot mapamondul a convenit că trebuie să nască înainte de 39 de săptămâni, poate chiar mai devreme de atât. Și ea nu e amenințată de nimic, nici copilul ei, decât de un risc de 2% să moară subit. Deci o pui programat la momentul respectiv. Asta e a treia categorie.
Și după aceea mai este nașterea electivă prin motive logistice. Până și britanicii, care sunt foarte hardcorer-i cu născutul natural, o au și pe asta. Care poate fi, de exemplu, că am un copil cu o malformație digestivă sau cardiacă și după ce s-a născut trebuie să îl dau în chirurgiile pediatrice, și aia trebuie să se întâmple de luni până joi în București, pentru că nu știi cum e cu transferul și depinde de unde ești. Sau poate să fie din motive logistice pentru că ești în spitalul Călărași, unde nu ai anestezist după ora 1 (asta până cu ceva timp în urmă, între timp situația din Călărași s-a remediat, n.red.).
Nicăieri, nici în sistemul românesc, nu există naștere la cerere prin cezariană. Și nici dreptul. Am văzut că lumea crede, la nivel de societate, asta, dar de fapt nu există. În momentul în care se discută și cineva zice: uite, eu mi-am dorit, pentru că eram mai în siguranță, și am discutat cu doctorul meu și am pus-o când trebuia, după 39 de săptămâni, când vor pediatrii, ea ca și concept medical nu există. Deci în hârtii n-o s-o găsiți niciodată.”
Foto: Shutterstock