M-am trezit intr-o dimineata (dupa mai multe zile agitate la birou) ca mica mea catelusa Kira, jucausa ca de obicei, tragea de zor de mineca pijamalei mele, incercind sa ma trezeasca. Pentru moment, m-am simtit dezorientata. Nu stiam exact unde ma aflu. M-am uitat in jurul meu. Da, sint acasa. Cu privirea incetosata, cautam sa localizez ceasul. Adormisem!
Trebuia sa fi fost de mult la birou (aveam de predat mai multe texte). In timp ce imi cautam papucii (iar Kira ma „ajuta sa ii gasesc), imi stergeam incontinuu ochii. Parca se instalase o ceata groasa peste toata camera mea. Mi-am dat cu apa pe fata in speranta ca senzatia va trece. Degeaba. Clipeam des… si nimic. Am sunat-o repede pe sora mea sa ma duca la un doctor. „Fie orbesc, fie sint pe cale sa fac un atac cerebral, i-am spus alertata.
Dupa mai multe teste si analize, concluziile au fost clare: nu am facut vreun atac cerebral si nici nu orbisem (thank you, God!). Dimpotriva, doctorii nu gasisera nimic in neregula. Dupa citeva ore, totul a devenit clar (m-am bucurat teribil cind am inceput sa deslusesc lucrurile din cabinetul doctorului), raminind doar o durere de cap. Mi s-a spus ca (probabil) am avut o migrena optica – una care cauzeaza si tulburari de vedere, fara sa simti vreo durere insuportabila. „Care sint motivele pentru care am migrene la 29 de ani?, am intrebat. Doctorul mi-a raspuns sec: „stresul.
Yeah, right! Stresul este responsabil pentru toate bolile si nenorocirile din lume! Cum sa ii spui unui om sa nu se streseze? Este imposibil. Chiar daca practici yoga sau bei litri de ceai de sunatoare pe zi (crede-ma!). Recunosc, nu am reactionat foarte elegant… A fost prima oara cind mi s-a spus ca stresul poate provoca simptome ale unor boli chiar grave. Mi-am reamintit un episod din tinerete, cind ma pregateam pentru examenul de admitere la Facultatea de Litere din Cluj.
Eram extenuata, pentru ca incepusem pregatirea cu luni in urma (asta insemnind zeci de teste de analiza gramaticala si critica literara). Cu o seara inainte de primul examen, m-am hotarit sa fac o mica recapitulare. La un moment dat, inima mea o luase la galop. Era o senzatie ciudata si de necontrolat. Speriat, iubitul meu m-a dus intr-o fuga la urgenta. Doctorul m-a informat ca aveam un puls neregulat si ca nu gasea o cauza anume: „Este probabil stresul si oboseala dinaintea examenelor. Desi am rasuflat usurata (in ambele cazuri) ca nu sufeream de vreo boala incurabila, nu puteam sa nu ma simt oarecum jenata.
Corpul meu dadea semnale fizice ale unor problemele legate de psihicul meu, iar eu nici macar nu eram constienta de ele. Evident, m-am panicat. Apoi, discutind cu o colega, beauty editor la o alta revista, am aflat de cartea They Cant Find Anything Wrong! 7 Keys To Understanding, Treating And Healing Stress Illness, scrisa de doctorul David D. Clarke, profesor in medicina la Oregon Health & Science University. Acesta afirma ca „doctorii nu gasesc cauza simptomelor pacientilor in 50-60% din cazuri.
Se pare ca forma de stres care cauzeaza simptome fizice nu este una obisnuita, ci mai degraba una acuta. Atunci cind creierul transmite semnale constante organelor ca este „atacat, acestea pot reactiona intr-o multitudine de feluri (de la probleme gastrointestinale, pina la dureri articulare sau simptome cardiovasculare), dupa cum afirma profesorul. Desi nu sint semne fizice ca aceste organe ar fi afectate (doar in cazurile in care bolile sint cauzate de stres prin scaderea imunitatii). Dr. Clarke a observat ca unii colegi de breasla nu sint foarte bine informati in privinta simptomelor cauzate de stres, rezumindu-se la a prescrie pacientilor antidepresive (in cel mai fericit caz).
La fel ca si in diagnosticarea altor boli, este important sa descoperi sursa, pentru a gasi un remediu. In cazul stresului, Dr. Clarke propune cinci categorii de tensiuni posibile: probleme nerezolvate din copilarie, stil de viata, stres post-traumatic, depresie si anxietate. Recomandarea profesorului este simpla: reflecteaza putin asupra stilului tau de viata (in contextul acestor categorii), concentrindu-te chiar si asupra traumelor mai vechi. Urmatorul pas este sa iti faci un inventar al stresului, adica o lista cu toate lucrurile care te deranjeaza.
Page: 1 2