Stresul si efectele sale

M-am trezit intr-o dimineata (dupa mai multe zile agitate la birou) ca mica mea catelusa Kira, jucausa ca de obicei, tragea de zor de mineca pijamalei mele, incercind sa ma trezeas­ca. Pentru moment, m-am simtit dezorientata. Nu stiam exact unde ma aflu. M-am uitat in jurul meu. Da, sint acasa. Cu privirea incetosata, cautam sa locali­zez ceasul. Adormisem!

Trebuia sa fi fost de mult la birou (aveam de predat mai multe texte). In timp ce imi cautam papucii (iar Kira ma „ajuta sa ii gasesc), imi stergeam incontinuu ochii. Parca se instalase o ceata groasa peste toata camera mea. Mi-am dat cu apa pe fata in speranta ca senzatia va trece. Degeaba. Clipeam des… si nimic. Am sunat-o re­pede pe sora mea sa ma duca la un doctor. „Fie orbesc, fie sint pe cale sa fac un atac cerebral, i-am spus alertata.

Dupa mai multe teste si analize, concluziile au fost clare: nu am facut vreun atac cerebral si nici nu orbisem (thank you, God!). Dimpotriva, doctorii nu gasisera nimic in neregula. Dupa citeva ore, totul a devenit clar (m-am bucurat teribil cind am inceput sa deslusesc lucrurile din cabinetul doctorului), raminind doar o durere de cap. Mi s-a spus ca (probabil) am avut o migrena optica – una care cauzeaza si tulburari de vedere, fara sa simti vreo durere insuportabila. „Care sint motivele pentru care am migrene la 29 de ani?, am intrebat. Doctorul mi-a raspuns sec: „stresul.

Yeah, right! Stresul este responsabil pentru toate bolile si nenorocirile din lume! Cum sa ii spui unui om sa nu se streseze? Este imposibil. Chiar daca practici yoga sau bei litri de ceai de sunatoare pe zi (crede-ma!). Recunosc, nu am reactionat foarte elegant… A fost prima oara cind mi s-a spus ca stresul poate provoca simptome ale unor boli chiar grave. Mi-am reamintit un episod din tinerete, cind ma pregateam pentru examenul de admitere la Facultatea de Litere din Cluj.

Eram extenuata, pentru ca incepusem pregatirea cu luni in urma (asta insemnind zeci de teste de analiza gramaticala si critica literara). Cu o seara inainte de primul exa­men, m-am hotarit sa fac o mica recapitulare. La un moment dat, inima mea o luase la galop. Era o senzatie ciudata si de necontrolat. Speriat, iubitul meu m-a dus intr-o fuga la urgenta. Doctorul m-a informat ca aveam un puls neregulat si ca nu gasea o cauza anume: „Este probabil stresul si oboseala dinaintea examenelor. Desi am rasuflat usurata (in ambele cazuri) ca nu sufeream de vreo boala incurabila, nu puteam sa nu ma simt oarecum jenata.

Corpul meu dadea semnale fizice ale unor problemele legate de psihicul meu, iar eu nici macar nu eram constienta de ele. Evident, m-am panicat. Apoi, discutind cu o colega, beauty editor la o alta revista, am aflat de cartea They Cant Find Anything Wrong! 7 Keys To Understanding, Treating And Healing Stress Illness, scrisa de doctorul David D. Clarke, profesor in me­dicina la Oregon Health & Science University. Acesta afirma ca „doctorii nu gasesc cauza simptomelor pacientilor in 50-60% din cazuri.

Se pare ca forma de stres care cauzeaza simptome fizice nu este una obisnuita, ci mai degraba una acuta. Atunci cind creierul transmite semnale constante organelor ca este „atacat, acestea pot reactiona intr-o multitudine de feluri (de la probleme gastrointestinale, pina la dureri articulare sau simptome cardiovasculare), dupa cum afirma profesorul. Desi nu sint semne fizice ca aceste organe ar fi afectate (doar in cazurile in care bolile sint cauzate de stres prin scaderea imunitatii). Dr. Clarke a observat ca unii colegi de breasla nu sint foarte bine informati in privinta simptomelor cauzate de stres, rezumindu-se la a prescrie pacientilor antidepresive (in cel mai fericit caz).

La fel ca si in diagnosticarea altor boli, este important sa descoperi sursa, pentru a gasi un remediu. In cazul stresului, Dr. Clarke propune cinci ca­tegorii de tensiuni posibile: probleme nerezolvate din copilarie, stil de viata, stres post-trauma­tic, depresie si anxietate. Recomandarea profesorului este simpla: reflecteaza putin asupra stilului tau de viata (in contextul acestor ca­tegorii), concentrindu-te chiar si asupra traumelor mai vechi. Urmatorul pas este sa iti faci un inventar al stresului, adica o lista cu toate lucrurile care te deranjeaza.

Am facut totul ca la carte, iar inventarul meu de stres continea o lista lunga (muncesc prea mult, m-am despartit de logodnicul meu, vreau sa imi cumpar un apartament etc.). Dupa constientizarea problemelor nu pot spune ca m-am simtit mult mai bine (desi Dr. Clarke mentioneaza in carte niste cazuri de oameni care s-au „vindecat brusc, doar prin simplul fapt ca au realizat ca isi urasc partenerul de viata).
Faptul ca am recunoscut ca urasc aglomeratia din Bucuresti nu a avut vreun efect mira­culos asupra mea.

„De obicei, sufera de boala stresului persoanele care pun nevoile altora mai presus de ale lor. Sint partenerii, prietenii, colegii sau sefii perfecti. Singura aptitudine care le lipseste este sa aiba grija de persoana lor, la fel de mult pe cit au grija de ceilalti, ne lamureste Dr. Clarke. Se pare ca toate se trag din copilarie – mai precis, persoanele care au fost nevoite sa se maturizeze inainte de vreme (si au renuntat la jocurile potrivite virstei), ca adulti, nu gasesc modalitati de relaxare, acumulind tensiune, ceea ce poate duce la aceste simptome false.

„Recomand pacientilor cu astfel de probleme sa isi gaseasca macar cinci ore pe saptamina in care sa-si faca toate poftele, rasfaturile sau hobby-urile, afirma profesorul. si, cel mai important, sa punem o parte din pro­bleme in circa altora (sot, iubit, prieteni, sora sau parinti). Pare foarte usor, dar toti oamenii din jurul meu traiesc o viata la fel de agitata ca si mine, iar majoritatea lucrurilor chiar nu pot fi delegate (ar fi ciudat sa il rog pe cumnatul meu sa faca research asupra ten­dintelor in manichiura).

Apoi, stind de vor­ba cu o prietena psiholog, am realizat ca, de fapt, secretul consta in alegerile pe care le faci pentru tine. „Daca vrei sa ai o viata linistita si feri­cita, trebuie sa renunti la anumite lucruri care sint importante pentru tine,ca sa ai timp suficient pentru altele, mult mai importante, mi-a spus ea. Pina la urma, faptul ca sint perfectionista si vreau sa fac totul bine nu ma ajuta deloc. Prietena mea mi-a sugerat apoi metoda unui specialist de la Stress Institute of Atlanta, Dr. Katheleen Hall, care propu­ne, la fel ca profesorul Clark, mici momente de relaxare, presarate de-a lungul zilei, pe care le numeste S.E.L.F. Care. Ea recomanda cite cinci minute pe zi pentru: relaxare – sa meditezi, sa asculti muzica; miscare – chiar si o fuga la alimentara din colt pentru un snack; gest de iubire – un telefon sau o intilnire la masa cu un prieten drag; si suplimente nutritive cu acizi grasi Omega 3 si vi­taminele B – cunoscute ca „vitaminele fericirii).

Am urmat toate aceste sfaturi. Programul meu este la fel de incarcat si de stresant si, sincer, nu gasesc nici o modalitate de a-mi schimba radical stilul de viata. Dar mi-am dat seama ca zilele mele sint incarcate in sensul bun – imi iubesc job-ul, am o familie minunata si prieteni putini, dar valorosi, in jurul meu. Pina la urma, perspectiva din care privesti lucrurile conteaza…

Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK