Stres, munca – relaxare, vacanta – Ia o pauza!

Am o carenta acuta de vacanta. (Nu e un termen stiintific, dar suna bine, nu-i asa?). E singurul diagnostic posibil. Prima care mi-a deschis ochii asupra acestei probleme (grave) de sanatate a fost Carmen, prietena mea, psiholog, persoana la care apelez ori de cite ori simt ca echilibrul vietii mele e amenintat de o prabusire nervoasa. Apoi am citit (de fapt re-citit), pe Internet, un articol pe aceeasi tema, ce fusese in mare voga despre o petitie inaintata guvernului ameri­can de Work to Live Campaign, prin care se cerea adoptarea unei legi a vacantelor platite (Statele Unite sint singura tara dezvoltata care nu are vacanta garantata prin lege). „In felul acesta (adica o vacanta extinsa) se poate evita caderea nervoasa a intregii natiuni ameri­cane, epuizate de «overwork culture», argumentau cei de la Work to Live. Concluzia artico­lului, semnat de un renumit profesor de psihologie: oboseala cronica (acesta este un termen stiintific) e o problema sociala.

Iar singura solutie pentru a iesi din impas o reprezinta va­can­tele: cu cit mai multe si mai dese, cu atit mai bine. Perfect! Ador vacantele! Arata-mi un singur om ca­ruia nu-i place sa se trezeasca dimineata cu un sentiment de libertate deplina. Exista cineva care nu adora sa fie stapin pe timpul sau, pe care poate sa-l risipeasca dupa pofta inimii? Eu imi fac bagajele cu citeva saptamini inainte. Imi arunc in valiza citeva haine flu-flu, citeva palarii fistichii, sampoane si crème „travel size' (stii, in sticlutele acelea adorabil de mici si practice), imi leg frumos, cu snur rosu, mormanul de romane din seria le-citesc-cind- o-sa-am-timp, si-mi tirasc prietenele (si uneori sotul) prin maga­zine, in cautarea de prosoape de plaja, cu multe culori, desene si mesaje ciudate, pe care habar n-am de ce le mai cumpar (acum doi ani nici macar nu le-am scos din bagaj.) In mintea mea, in sufletul meu, imi propun in fiecare an sa merg in o mie de locuri: in Republica Dominicana, in Capri, in insulele Galapagos, in Africa de Sud, in Venezuela, la Rio, in Nepal, la Vatican… In fiecare an am vise superbe, planuri marete, bagaje pregatite cu mare stiinta, prieteni si rude care abia ma asteapta, prieteni si rude care abia asteapta sa plec… Dar de fiecare data, in fiecare an, din nenumarate motive, mai mult sau mai putin reale, ramin la vatra. Prin­tre altele, ma fac vinovata de convingerea vanitoasa ca bunii mei colegi de redactie nu ar putea trai fara mine. Imi spun mereu ca nu e momentul potrivit.

Dar, de vreme ce sint permanent ocupata si gasesc mereu ceva de facut, ma intreb daca va aparea vreodata momentul potrivit? Am muncit in toate vacantele. Chiar si atunci cind am reusit sa evadez din Bucuresti. Am scris articole, am tri­mis e-mailuri. Mi-am planificat calatorii ambitioase si le-am anulat, discret, pe toate, in preajma fiecarui deadline. Ieri, o prietena (conduce o firma de PR, cu mare succes) mi-a impartasit planurile ei de a naviga pe Mediterana. Cum? Care sint planurile mele? Mexic, am raspuns. Vreau sa merg la Tulum, sa inchiriez o vila pe malul marii, sa vizitez templele maiase. „Inca nu ai ajuns acolo?', m-a intrebat, cu un zimbet (care m-a scos din sarite). „Asta vroiai sa faci si acum jumatate de an, in vacanta de Craciun.' Touche!…

Traieste-ti viata!

La inceput, recomandarile lui Carmen au sunat ca un veritabil „bing-bang'. Mi-a explicat cu rabdare beneficiile unei calatorii, pericolele fi­zice si psihologice la care ma expun daca ma las prinsa in capacana oboselii, pledindu-si cauza cu un devotament de-a dreptul eroic. Pentru a fi mai convingatoare, la plecare mi-a imprumutat o carte pe aceasta tema: Work to Live, scrisa de Joe Robinson, fost jurnalist de calatorii. Cartea sa, un best-seller de-altfel, incurajeaza oamenii „sa-si traiasca viata' (scrie cu litere mari pe coperta). Iar acest lucru nu e nici frivol si nici absurd. Am gasit aici citeva date si amanunte de-a dreptul socante: s-a demonstrat stiintific ca vacantele frecvente reduc drastic (cu 50%) riscul decesului prin infarct miocardic in cazul femeilor cu virste cuprinse intre 45 si 64 de ani.

In loc sa vedem vacanta ca pe un rasfat, ca o impietate (asa, ca mine), Robinson spune ca trebuie sa pri­vim vacanta „ca pe o necesitate esentiala pentru mentinerea starii de sanatate mentala si fizica, una din conditiile de baza ale fericirii. Vacanta e o cura anti-stres, obligatorie pentru o viata echilibrata.' „Cum la ora actuala societatea noastra e din ce in ce mai agitata si instabila, oamenii au nevoie de o pauza mai mult decit oricind. Sentimentul de ingrijorare, ca si cel de vinovatie este devastator pentru starea de sanatate', e de acord Dr. Steven Lamm, profesor la catedra de medicina, New York University, intr-un articol publicat in American Journal of Medicine.

„Stresul induce o intreaga pleiada de imunosupresori, care expun persoana in cauza la un risc ridicat de imbolnaviri cardiovasculare sau cancer', atentioneaza el. „E o greseala imensa sa muncesti fara pauze, pina la epuizare, fara odihna. Iar urmarile pe termen lung sint cumplite'. A pleca in vacanta nu e nici pe departe un gest de egoism, ci o dovada de inteligenta. Aceasta e concluzia la care a ajuns si Irina, o prietena de-a mea, care de trei ani are propria sa firma de publicitate. Desi , cu exceptia ei, in acel birou mai exista doar patru angajati, anul trecut, Irina mea a plecat in Hawaii pentru doua saptamini. „La inceput m-a chinuit un sentiment acut de vinovatie. Cum am putut sa plec atit de departe, pentru atit de mult timp? Ajunsesem insa la un punct in care, din cauza oboselii, totul imi iesea pe dos. Aveam nevoie de o pauza. Intotdeauna am visat sa merg cu caiacul pe coasta Na Pali. Ei bine, asta am si facut. Cind m-am intors eram in cea mai buna forma din viata mea. Si stii ceva, firma mea a supravietuit.'

Pastreaza-ti tineretea!

Dr. Steven Sultanoff, profesor de psihologie la Pepperdine University, in Irvine, California, atribuie vacantei puteri de intinerire, datorita „anticorpilor psihici', cum iI numeste el. „Oricine a auzit de anticorpii fizici, cei care ne feresc de infectii, imbolnaviri, etc. Dar oamenii au si anticorpi psihici. Cind factorii de stres se inmultesc – fie treptat, intr-o ascensiune cronica, fie brusc si temporar, in valuri majore – acesti anticorpi se consuma, pina la punctul in care raminem complet descoperiti in fata stresului viitor, spune el.

„Pentru anticorpii psihici, vacanta este echivalentul somnului pentru anticorpii fizici. Ajuta la refacerea rezervelor consumate.' „Nu astepta sa ajungi la capatul puterilor. Daca simti ca stresul scapat de sub control iti afecteaza starea generala de sanatate, opreste-te si rupe-te de tot. Ia-ti vacanta, recomanda Dr. Speranta Babeanu. Cind ma gindesc la stresul nesfirsit la care sintem supusi si la metodele stupide pe care majoritatea dintre noi le folosim pentru a ne calma (tone de chipsuri si ciocolata, rontaite cu nervozitate – in cazul femeilor; jocuri agresive pe calculator – in cazul barbatilor, si munti de tigari – pentru ambele sexe),in comparatie cu metodele recomandate de terapeuti, imi dau seama ca Sultanoff are dreptate pe deplin.

„Pentru mine, spune o colaboratoare de-a mea, din Franta, „vacanta e ca o sticla de vin rosu la cina. Trebuie sa pleci si sa-ti traiesti viata. Eu una imi planific fiecare viitoare evadare inca din avionul cu care ma intorc din vacanta. Nu peste trei luni, nu peste doua luni, ci luna urmatoare. Consider asta un excelent tratament anti-aging'. Vara trecuta, pentru ca trei luni la rind nu a putut parasi Franta din cauza unei probleme de familie, s-a simtit ca un leu in cusca. Drept urmare, s-a revansat mergind la Madrid in septembrie, la New York in octombrie, in Mexic in ianuarie, la Amsterdam in februarie (pentru o expozitie Van Gogh) si in Bali in martie. Cind am pus pe hirtie costul impresionant al „tratamentului ei anti-aging, a ridicat din umeri si mi-a raspuns sec: „Cu pretul unei perechi de pantofi Jimmy Choo poti petrece trei nopti fabuloase, oriunde in lume'. Si zau ca are dreptate.

Mai putin inseamna mai mult

Modalitatea de a pune in practica o asemenea teorie e cum nu se poate mai simpla si seducatoare: fa cit mai putine lucruri, ca sa cistigi cit mai mult. Are la baza un adevar ironic: muncind constant si constiincios, in loc sa-ti sporesti poductivitatea, nu reusesti decit sa devii neproductiv. „Radiografia unui creier obosit este identica cu cea a unui creier care doarme. Asta dovedeste absurditatea efortului', spune Joe Robinson. „E evident, creierele odihnite functioneaza mai bine decit cele epuizate'.

Bobbi Brown, celebru make-up artist, a invatat acest lucru din experienta: „Cind plec si-mi limpezesc mintea, imi vin cele mai grozave idei', spune Bobby, care desi conduce un imperiu cu o cifra de afaceri de multe milioane de dolari, reuseste sa plece in vacanta de patru ori pe an. „Cind plec in vacanta, cea mai mare problema a mea este sa aleg muntele pe care vreau sa schiez, pentru a vedea intreaga panorama', spune ea. Numarul record de zile de vacanta (pentru o persoana activa, cu o cariera de succes) e detinut de Dan Sullivan, un milionar canadian, citat de Robinson in cartea sa, care isi ia 14 saptamini de vacanta pe an si are convingerea ca succesul urias succes al afacerii sale (Strategic Coach) se datoreaza tocmai acestor perioade frecvente de relaxare. Dupa ce a avut parte de prima vacanta adevarata (acum vreo 20 de ani), Sullivan s-a intors perfect refacut, iar productivitatea muncii sale a fost de trei ori mai mare decit inainte. „De aici mi-a venit ideea ca as putea sa-mi extind timpul liber, fara a pierde nimic. Am inclus chiar un capitol despre necesitatea vacantelor in toate cursurile pe care le predau intreprinzatorilor. '

Ai nevoie de argumente stiintifice?

Un studiu facut de un grup de psihologi americani pe un numar de 3000 de persoane, care timp de trei ani au fost obligate sa petreaca mai mult de 30 de zile de vacanta pe an, a demonstrat ca, in urma acestui tratament, subiectii si-au marit productivitatea si veniturile (in unele cazuri pina la 100%), proportional cu extinderea perioadei de vacanta'. Explicatia? „Cind sint la serviciu sint complet concentrat si dau rezultate incredibile, intr-un timp record. Apoi plec si gata… m-am deconectat si totul a disparut – e ca un antrenament de sprinturi, explica Sullivan.

Atunci de ce e inca atit de dificil pentru unii dintre noi sa evadam, chiar si in zilele in care simtim ca nu ne putem concentra si nu putem duce nimic la bun sfirsit? Psihologii numesc acest comportament „productivitate compulsiva' – un soi de boala sociala care ne obliga sa acumulam la nesfirsit si sa credem, eronat, ca exista o singura valoare reala in viata: cariera noastra. La polul opus se afla valorile reale, cele care conteaza cu adevarat: pasiunile noastre, prietenii, familia. Celebrul fotograf de moda Pamela Hanson are ceea ce numeste ea „o viziune avangardista' privind numarul de saptamini de vacanta pe care le petrece impreuna cu copiii. „Nu am nici cel mai mic sentiment de vinovatie. Sa fiu impreuna cu copiii mei, sa ne simtim bine, este singurul lucru pentru care merita sa traiesc'. E ingrijorator faptul ca mai mult de 29% din populatia tarilor civilizate nu stie ce inseamna o vacanta adevarata. „Ceea ce ei considera vacanta, de fapt nu e nimic mai mult decit un week-end prelungit. Si nici macar nu-si dau seama ce pierd, pentru ca mintea lor e coplesita de sentimente de vinovatie', spune Sultanoff. Recunosc, am trait in inconstienta, agatata cu disperare de munca mea. Dar acum, dupa ce am citit cartea lui Robinson si am reflectat la toate zilele irosite, in care as fi putut sa plutesc pe o apa turcoaz, cu ochii la cer, am jurat ca voi ajunge in Tulum. Evident, dupa ce voi termina acest numar si jumatate din urmatorul si daca nu intervine altceva…

Arhiva revistei ELLE
Foto: Beach accessories. Concept of summer vacations. from Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK