Imi plac barbatii cu picioare frumoase. Uneori, in parc, ma surprind admirind formele bine conturate ale cvadricepsilor alergatorilor, gambele biciclistilor sau croitorul jucatorilor de fotbal. Duminica trecuta, insa, ca niciodata, am privit aproape o ora, absorbita si nemiscata, un grup de barbati care jucau volei. Si nici macar nu aratau bine! Nu m-au atras formele lor, ci harmalaia pe care o faceau. Parea ca se distreaza teribil – rideau, strigau, loveau mingea… Mai tirziu, in aceeasi zi, m-am intilnit cu doua dintre prietenele mele pentru antrenamentul nostru obisnuit, din fiecare duminica: o pizza cu multa brinza, cola (light) si discutii de fete. „De ce nu alergam si noi prin parc?', am intrebat deodata… S-a lasat o liniste adinca (un pic cam lunga) si dupa o dezbatere cam lenesa am decis ca e cazul sa mai comandam o pizza.
Adevarul e ca, dupa facultate, nici una dintre noi nu s-a mai antrenat serios si constant mai mult de trei luni consecutiv. De ce? Raspunsul e simplu: nu e amuzant. Pentru adulti, fitness-ul nu mai are nimic in comun cu joaca, ci totul se rezuma la efort intens. Iar ideea de a alerga cu respiratia taiata catre nicaieri, sau de a ma cocosa de durere la o clasa „burn & tone', mi se pare la fel de apetisanta ca a vedea pentru a zecea oara Rocky 1. In plus, ca majoritatea femeilor trecute de 30 de ani, m-am resemnat cu memorabilul statut de veterana a treadmil-ului, de care ma bucur cu pauze lungi si foarte dese. Pina acum nu mi-am pus problema ca l-as putea schimba in favoarea crosei de golf sau a rachetei de tenis.
Un studiu facut de Sporting Goods Manufacturer Association (SGMA) a aratat ca femeile intre 18 si 24 de ani se antreneaza mai mult in sala sau afara decit orice alt grup de virsta. Dar, dupa aceasta virsta, spune Center for Deases Control, femeile devin in mod sensibil mai putin active decit barbatii. Poate de aceea 51% dintre femeile trecute de 25 de ani sint obeze. In plus, spune SGMA, barbatii sint de doua ori mai deschisi ideii de a practica un sport decit femeile. Poate ca daca am reusi sa facem din antrenament un mijloc placut (nu doar sanatos) de a ne petrece timpul, daca am regasi bucuria miscarii, „bucuria de a ne intoarce la cele mai simple si mai elementare lucruri, la placerea pura de a le cere muschilor sa faca o anumita miscare, iar ei sa raspunda usor, fluid si imediat; daca am reusi sa redescoperim acea vibratie si inocenta a copilariei, cind ne bucuram sa alergam, sa sarim, sa aruncam obiecte fara a ne gindi ca toate acestea fac parte din antrenament', cum spune celebrul antrenor din New York, Radu Teodorescu, poate ca ne-am scoate nasul afara.
Chiar si „soarecii de gym' ar putea beneficia de pe urma antrenamentului in aer liber si a muncii in echipa, considerind ca, asa cum spun specialistii, acest tip de activitate aduce beneficii pentru trup, minte, dezvolta spiritul de competitie, indeminarea, solidaritatea intr-o masura in care cel ce se antreneaza solitar intr-o sala de fitness nici nu viseaza.
„Sportul in natura, dar mai cu seama sportul in echipa, implica mobilizarea unui numar mai mare de grupe musculare decit antreneaza in mod normal un aparat de gimnastica, de genul benzii stationare sau stepper-ului', spune Robert Robergs, co-fondator al American Society of Exercise Physiologists. „Cind practica un sport de echipa, participantii se antreneaza mai intens si pentru o perioada mai lunga decit in timpul antrenamentelor in sala. O partida de tenis, de volei pe plaja, o cursa cu bicicleta sau o competitie de orientare turistica dureaza mai mult decit sta, de obicei, o persoana in sala de fitness.'
Sporturile in aer liber, precum voleiul, baschetul, fotbalul, tenisul, ciclismul, orientarea turistica, golful, rugbyul, te mentin in miscare, deoarece te obliga sa alergi, sa sari si sa te apleci, aproape non-stop. Atentie, insa, sa nu cazi in extrema cealalta si sa-ti imaginezi ca, daca iti plimbi ciinele in parc, oricit de jucaus ar fi el si oricit de lung traseul, inseamna ca faci un sport. „Sporturile in aer liber, cele in echipa in special, pun mai mult accent pe coordonare, echilibru, forta si rezistenta decit antrenamentele individuale, precum antrenamentul cu greutati', spune Dr. Brad Hatfield, presedintele North American Society of Psychology of Sports and Physical Activity.
Iar dupa cum spune Radu Teodorescu, „ruperile permanente de ritm din sporturile de echipa, schimbarea de teren si de conditii climatice din jogging sau ciclism provoaca organismul si dezvolta conditia fizica. Socul pe care il suporta musculatura in timpul antrenamentulu in aer liber e greu de imitat in conditii de interior. Or tocmai aceasta provocare dezvolta rezistenta si modeleaza corpul.' „In natura, nici un antrenament nu se aseamana cu celalalt. Nici un joc nu e la fel cu cel de dinainte', spune si Dr. C.C. Cunningham, neurocercetator in domeniul sportului, la University of Illinois, Chicago. „Deci vei avea un program de antrenament foarte variat, cu beneficii fizice maxime.'
Page: 1 2