Caderea parului este in prezent o afectiune des intalnita si in randul femeilor. Cum o poti evita si care sunt tratamentele indicate daca te confrunti deja cu o asemenea trauma? ELLE investigheaza.
Ravasit, aranjat, scurt, lung, prins in coada de cal, in coc sau lasat liber, oricum ar fi, parul este cea mai puternica arma de seductie a unei femei. Ne place sa-l prindem in coafuri cat mai elaborate, sa ii schimbam culoarea in zeci de nuante, sa-i dam noi forme, sa-l tundem scurt sau sa-l lasam in valuri pe umeri. Uneori vrem bucle, alteori il presam cu placa la temperaturi exagerate, pentru a obtine cel mai drept par drept din cate am putut vedea vreodata. Experiente si exercitii de styling menite sa ne amplifice atractivitatea, estompata in acele teribile „bad hair days'.
Insa parul are nevoie de aceeasi ingrijire speciala ca pielea, unghiile si dintii nostri pentru a-si pastra frumusetea naturala. Nimic nu este permanent, dupa cum bine stii, si nici podoaba ta capilara nu este. Iar adevarata drama nu porneste dintr-o coafura mai ciufulita ca de obicei, ci atunci cand parul incepe sa cada exagerat de mult, uneori pentru totdeauna. Si totusi, care este granita intre normalitate si patologic?
Asa cum ne spune si medicul dermatolog Mihaela Leventer, „exista o cadere fiziologica a firelor de par care astfel reimprospateaza podoaba capilara de-a lungul vietii. Firele de par de pe scalp au cicluri de viata divizate in perioade de crestere si de maturitate care dureaza, in medie, patru ani, urmate de o perioada scurta de stopare a cresterii si de cadere fiziologica. Apoi radacina intra in odihna o perioada de trei luni, dupa care ciclurile se reiau. Alopecia (n.r. – chelia) apare cand proportia dintre aceste doua aspecte se modifica, adica atunci cand firele care cad sunt mai numeroase decat cele care pot creste'.
In aceeasi ordine de idei, ciclul de dezvoltare a parului ar putea fi impartit in urmatoarele faze: anagen (faza de crestere), care dureaza intre doi si sase ani, cu radacina situata profund in hipoderm; catagen (stadiul degenerativ), care dureaza intre doua si trei saptamani si marcheaza inceputul regresiei foliculare; telogen (faza de repaos) in care firul de par nu mai creste si este eliminat din folicul. Dureaza intre o luna si trei luni.
Potrivit ultimelor studii medicale, ar mai exista o ultima faza, kenogen, perioada in care foliculul de par ramane liber si inactiv, etapa ce ar putea fi implicata in alopecia androgenetica. In general, e normal sa asisti la o cadere, in medie, de pana la o suta de fire pe zi, in perioada de regenerare. Ce depaseste aceasta limita indica o problema de sanatate, pe care e bine sa o investighezi cat mai urgent. Medicii care te pot ajuta sunt dermatologul, endocrinologul si ginecologul.
Una dintre cele mai intalnite cauze ale alopeciei, asa cum reiese si dintr-un un studiu citat recent de Daily Mail, este gradul mare de stres, legat de serviciu, de casa, dar mai ales cel legat de obsesia pierderii in greutate. „Una din trei femei sufera de caderea parului provocata de stilul de viata actual. Iar cercetatorii considera ca una dintre multiplele cauze este obsesia pentru atingerea siluetei perfecte', se mentioneaza in articol. „Odata acest scop trasat, femeile renunta la alimentele bogate in nutrienti, ceea ce duce automat la subtierea si apoi la caderea parului.'
O alta cauza a caderii severe a parului este sindromul ovarului polichistic (SOP), un dezechilibru hormonal in care sunt implicati factorii genetici si la dezvoltarea caruia pot contribui productia anormala de insulina si problemele metabolice. Sindromul ovarului polichistic perturba ovulatia normala, rezultand un nivel crescut al hormonilor masculini, androgeni. Acestia accelereaza procesul de subtiere a firului de par si determina o secretie excesiva de sebum, ce provoaca, in timp, caderea parului. SOP duce, in aceeasi masura, la cresterea anormala a parului pe corp si in zona faciala, la aparitia acneei si, de parca acestea nu ar fi de ajuns, la probleme de reproducere (infertilitate, avort spontan) si chiar cancer. Adesea, femeile cu SOP sunt diagnosticate cu dereglari tiroidiene, in special hipotiroidismul, ce cauzeaza, in plus, crestere in greutate.
Daca nu suferi de SOP, dar prezinti simptomele alopeciei, cauzele ar putea fi de alta natura. Pierderea parului la femei mai rezulta dintr-o intoxicatie cu metale grele (plumb, mercur sau cadmiu), anemie, disfunctii la nivel cerebral (ce implica hipotalamusul sau glanda pituitara), la nivel tiroidian, asa cum ti-am spus anterior, sarcina, chimioterapia, tulburarile de alimentatie (anorexie sau bulimie), iar lista nu se termina aici.
Medicii indica si alte cauze pentru care ai putea suferi de caderea parului: un deficit de acizi grasi, o deficienta de proteine, minerale si vitamine in organism, stres in grad sever, administrarea sau oprirea brusca a anticonceptionalelor, lupus, un nivel ridicat de estrogen, experiente de styling dure cu fibra capilara (permanent, vopsiri repetate, decolorari), ingrijirea necorespunzatoare a parului (cu sampoane incompatibile cu tipul de par) sau matreata.
Afectiunea din urma, frecvent intalnita la ora actuala, reprezinta o descuamare excesiva a celulelor moarte de la nivelul pielii capului. Aceste celule au, de regula, un ciclu de viata mult mai redus, de la o luna (ciclul de viata necesar in mod normal unei celule pentru a ajunge din stratul bazal al epidermei pana la suprafata pielii, unde se detaseaza) la o saptamana. Prezenta matretii este asociata, de regula, cu prezenta la nivelul scalpului a unei ciuperci numite Pityrosporum ovale, un microorganism ce are nevoie de sebum pentru a se putea dezvolta. Din sebum, ciuperca extrage trigliceridele, rezultand astfel mai multi acizi grasi, acidul oleic si palmitic, iritanti ce produc accelerarea descuamarii celulelor, respectiv formarea matretii. Exista, insa, si alti factori care determina aceste afectiuni: modificari ale secretiei de sebum, alimentatia necorespunzatoare, modificarile hormonale, sensibilitatea scalpului provocata de temperaturile scazute sau de purtarea sepcilor strimte pe cap.
Daca nu este semnul unei afectiuni mai grave, foloseste, pentru a o elimina, sampoane ale caror ingrediente normalizeaza proliferarea rapida celulara si/sau antifungice: zinc pirition, disulfura de seleniu, acid salicilic, gudroane, ketoconazol, ciclopirox.
Remediile ce trateaza aceste afectiuni trebuie administrate in functie de cauza problemei, dupa o investigatie prealabila. „In general, se recomanda suplimente nutritive de tipul vitaminelor pentru par, dar cele mai utile sunt cele care contin fier, seleniu, zinc, vitamina B6. Se recomanda tratament revulsiv local, adica cel care intensifica circulatia la nivelul radacinii firului de par, ca tratamentele cu minoxidil sau aminexil. In functie de tipul de cadere de par, tratamentul poate fi mai complex, ca de exemplu o mezoterapie cu cocktail vitaminic stimulant (injectabil), sau o terapie cu aparate cu lumina fotodinamica sau cu radiatii UVB. Uneori, este nevoie de un tratament hormonal sau doar de o blocare a receptorilor de testosteron. Rezultatele incep sa apara de-abia dupa trei luni de tratament constant', explica dr. Mihaela Leventer.
Pentru diversele tipuri de alopecii, tratamentele se complica, in functie si de gravitatea cazului. Alopecia androgenica se datoreaza excesului, la nivelul scalpului, a unei enzime numite 5 alfa-reductaza, ce transforma testosteronul intr-un alt hormon androgen puternic, numit dihidrotestosteron, ce duce la subtierea firului de par. Cu cat afectiunea progreseaza, faza anagen (de crestere a parului) se scurteaza si tot mai multe fire de par se afla in faza de repaos (telogen), urmata de caderea parului.
In acest caz, ne spune dr. Dana Jianu, medic primar de chirurgie plastica estetica, tratamentul poate fi medical sau chirurgical. Cel medical foloseste ca remediu minoxidil, o substanta vasodilatatoare utilizata initial in tratamentul hipertensiunii arteriale. Minoxidilul se aplica local, la nivelul scalpului, si se utilizeaza in concentratii de 2% pentru femei si 5% pentru barbati. Substanta este eficace mai ales in cazul alopeciilor recente si cu intindere limitata. Vestea buna este ca femeile raspund mai bine la tratament decat barbatii. Vestea mai putin buna este ca oprirea tratamentului duce la reaparitia alopeciei. Combinatia dintre hormonii acetat si etinil-estradiol este un alt remediu ce poate incetini progresia afectiunii.
Pe de alta parte, tratamentul chirurgical presupune transplant de par din zona occipitala. „S-a constatat ca foliculii pilosi din aceasta regiune sunt rezistenti la actiunea 5 alfa-reductazei, nefiind afectati de alopecia androgenetica. Pe aceasta constatare se bazeaza conceptul de dominanta a donorului in transplantul de par: daca se ia o grefa de par dintr-o zona neafectata, cum este cea occipitala, si se transplanteaza intr-o arie alopecica, dupa o faza initiala in care parul cade, el incepe sa creasca si va ramane neafectat. Odata transplantat, parul nu va mai cadea.
Exista, insa, si o serie de contraindicatii pentru o astfel de interventie, si anume: starea de sanatate precara, varsta inaintata, afectiuni cardiovasculare grave, afectiuni virale, precum si prezenta unei alopecii extinse, cu o zona donoare slab reprezentata.
Cel de-al doilea tip de alopecie, alopecia areata sau pelada, in termeni familiari, consta in caderea parului de pe anumite portiuni ale scalpului sau ale corpului, tegumentele avand, insa, aspect normal. Cauza care produce pelada este necunoscuta pana in acest moment, dar se crede ca este o afectiune autoimuna, la origine careia se afla gradul mare de stres. Cel mai frecvent, alopecia areata se regaseste la nivelul scalpului sau al sprancenelor si poate fi asociata unor afectiuni ca tiroidite sau vitiligo. In acest caz, tratamentul local se realizeaza cu:
Un nou remediu impotriva alopeciei pare sa fie gasit de o echipa de cercetatori din Pennsylvania, care au constatat, de-a lungul testelor in laborator, ca foliculii (acei mici saculeti din care cresc firele de par) se pot regenera in mod natural in cursul procesului de cicatrizare a pielii dupa o ranire. Atunci cand pielea e ranita, genele care coordoneaza cresterea parului primesc un semnal de a iesi din starea latenta. In plus, oamenii de stiinta au identificat o proteina care a sporit numarul de semnale de reactivare a genelor si, injectata, a activat genele care coordoneaza cresterea parului. S-a demonstrat, asadar, ca independent de implantarea de celule stem, care pot lua forma oricarui tip de celula, organismul isi poate reprograma alte celule de la nivelul epidermei sa se transforme in foliculi, in cursul vindecarii unei rani a pielii.
Alaturi de tratamentele existente la ora actuala pentru remedierea caderii parului si a diverselor alopecii, importanta este si mentinerea unei legaturi stranse cu psihoterapeutul in timpul tratamentelor. Caderea severa a parului poate sa provoace o trauma psihica puternica femeilor si barbatilor deopotriva. Vrem cu totii sa ne simtim frumosi, atragatori, doriti, in ochii nostri si ai celorlalti. Suntem obisnuiti sa cautam perfectiunea fizica dincolo de cea interioara. Poate parea superficial, dar e o consecinta a lumii in care traim. Iar a fi altfel, in aceste conditii, e mai mult decat putem duce.
Sfaturi pentru ingrijire
Arhiva revistei ELLE
Foto: Portrait of young beautiful woman from Shutterstock