Sa vorbim despre insomnie

Cifrele rosii, luminoase, de pe cadranul ceasului cu alarma indica ora 5,20 a.m. Grozav! Adaug inca o noapte alba de numarat oi turmei nesfarsite pe care am adunat-o de-a lungul vietii. Acum, parca ar fi si pacat sa adorm, mai ales ca sunt in deadline si peste cateva ore ar trebui sa fiu fresh, la birou. Imi dau seama ca, daca m-ar fura somnul, la cata oboseala am acumulat, n-o sa ma mai trezeasca nici corul celor mai enervante alarme din lume! Gandul asta imi produce suficienta adrenalina incat sa-mi zic ca poate cel mai bine ar fi sa raman treaza si sa imi pun niste muzica relaxanta pe iPod.

Daca tot nu pot sa ajung la REM (acea miscare rapida a ochilor din cadrul somnului profund in timpul careia se cern amintirile importante de cele inutile si se intampla visele), atunci macar sa imi odihnesc ochii. La urmatoarea clipire, primul lucru pe care il vad e tot cadranul alarmei. Dar parca arata mult mai putin amenintator in lumina zilei. Oops! E deja dimineata. De fapt, dimineata a fost cand m-am culcat eu, acum e pranz toata ziua.

Pana la birou are loc o cursa nebuna pentru care ma felicit singura ca ajung la finish fara nici un incident, contrar statisticilor care sustin ca o buna parte din accidentele rutiere se intampla din cauza soferilor privati de somn. Si nici nu intru bine pe usa, ca Mihaela, colega mea, isi exprima ingrijorarea fata de faptul ca poate nu am avut suficient timp de cercetare pentru acest articol. Adevarul e ca mi-am petrecut jumatate din viata cautand raspunsuri pentru intrebari legate de insomnie. Prima ar fi „De ce eu?!'.

Totul a inceput in clasa I, cand entuziasmul unui nou inceput si frica de a nu se razgandi parintii sa ma dea la scoala la varsta de sase ani m-au tinut cu ochii pironiti la uniforma toata noaptea. In liceu eram scutita la educatie fizica, dar nu pentru ca as fi fost inapta, ci pentru ca ora de sport incepea la 7,30 si n-aveam nici o sansa sa-mi fac somnul de sase ore daca trebuia sa ma trezesc atat de devreme. Iar cateodata, ca sa nu ratez examenele din facultate, stateam treaza pana in zori – ce ocazie excelenta de a ingrasa porcul la Craciun! De atunci si pana acum nu s-a schimbat mare lucru, doar ca, fiind adult, am mai mult control asupra programului meu cotidian.

Respectiv, nu-mi programez intalniri dimineata, majoritatea cunostintelor stiu sa ma sune dupa-amiaza cand incep sa fiu alerta si mi-am adaptat stilul de viata dupa un alt fus orar. Mai mult, am descoperit in jurul meu si alti lilieci, asa ca nu ma simt bizar atunci cand bantui. Insa multe persoane, inclusiv specialistii cu care am incercat sa rezolv problema insomniilor, mi-au sugerat ca stilul de viata e cel care imi dicteaza de fapt apetitul de somn, nu invers. Cred ca e foarte dificil pentru cineva care adoarme imediat ce s-a stins lumina (Doamne, cat ii invidiez pe acesti oameni) sa-si imagineze prin ce trec, asa ca iata scenariul: Ma asez in pat extenuata la ora 22 (conform medicilor, cel mai odihnitor somn si cel mai binefacator pentru frumusete se intampla intre orele 10 p.m. si 2 a.m.), apoi imi amintesc nimicuri, de genul ca trebuie sa-mi iau hainele de la curatat sau ca am uitat complet de o programare la cosmetica, acum doua saptamani.

Urmatorul pas e fabricarea viselor lucide. Imi imaginez cele mai frumoase intamplari prinzand contur in lumea reala, sau din contra, daca am avut o zi dificila, imi vin in cap zece alte moduri in care as fi putut sa ii fac fata. Practic, mintea mea nu stie sa taca la culcare, sau macar sa vorbeasca in soapta. Si apoi… Bum! Ma umplu instantaneu de bucurie sau de nervi, dupa caz, ca ulterior sa-mi imi dau seama ca au trecut deja doua ore de cand sunt in pat. Si ca in loc sa ma inmoi, inima imi bate din ce in ce mai repede.

Experienta m-a invatat ca acest timp imi poate fi util, pentru ca nesomnul reduce din eficienta de a doua zi, asa ca il folosesc scriind, citind sau plimbandu-ma cu bicicleta. Dar sunt si situatii in care, din incapatanare, ma zvarcolesc in pat ca pestele pe uscat pentru ca stiu ca ar trebui sa dorm. Iar a doua zi o iau de la capat. Dar cu ce pret?

Somnul este esential vietii, animalele private de odihna neputand supravietui. Nici oamenii nu par sa fie imuni la efectele carentei de odihna care le ameninta traiul. Un sondaj condus de American Cancer Society arata faptul ca oamenii ce dorm mai putin de sase ore pe noapte sau care dorm mai mult de noua ore au o rata a mortalitatii cu 30% mai ridicata decat cei care isi primesc portia de sapte-opt ore, conform Wikipedia.

Noi, muritorii de rand, petrecem o treime din viata dormind pentru ca e o activitate esentiala existentei noastre. Cu toate astea, Thomas Edison credea ca somnul e o pierdere de vreme, iar personalitati precum Napoleon sau Margaret Thatcher sunt faimoase pentru faptul ca supravietuiau doar cu patru ore pe noapte. Si da, e adevarat ca fiecare are nevoi diferite de somn: pitonul 18 ore, tigrul 15,8, girafa se multumeste cu aproape doua, iar specia noastra are nevoie de aproximativ opt ore, dar variaza de la o persoana la alta.

Insa ceva imi spune ca nu m-as putea incadra in clubul insomniacilor eficienti (si celebri), pentru ca privarea de somn imi da stari de iritabilitate, confuzie si un deficit de atentie, iar viteza de reactie mi se reduce considerabil (mai precis, risc sa fac accidente si sa rad la glume cu intarziere). Omenirea se intreaba de secole de ce trebuie sa dormim, dar nimeni n-a reusit sa vina cu un raspuns plauzibil.

Varianta cea mai propagata e ca somnul ofera corpului posibilitatea de a se recupera dupa activitatile zilnice, dar, de fapt, cantitatea de energie pe care o economisim in hibernare e de aproximativ 50 de calorii conform www.bbc.co.uk. Alte surse sustin ca somnul e esential pentru mentinerea unor abilitati cognitive precum vorbirea, memoria si flexibilitatea in gandire, deci joaca un rol important in mentinerea bunastarii creierului. Pretul noptilor albe variaza de la depresie, imbatranire prematura, obezitate si reducerea libidoului pana la diabet sau atac cerebral. Ce e de facut?

La indemnul prietenilor am incercat alternativ numeroase solutii de reglare a somnului, de la psihoterapie, acupunctura, autohipnoza, meditatie sau exercitii de respiratie pana la somnifere care a doua zi te fac sa te simti mai inapt decat daca n-ai fi dormit deloc. Dar pana la urma m-am hotarat sa ma adaptez unui stil de viata nocturn, pentru ca e foarte greu sa lupti contra naturii tale. Insa un studiu despre care am citit recent m-a facut sa iau in considerare posibilitatea ca poate nu sunt un caz clasic de insomnie si asa s-ar explica si ineficienta remediilor la fel de clasice.

Cercetatorii au ajuns la concluzia ca un nivel scazut de serotonina (deci depresia) il alunga pe Mos Ene. Problema e ca singurele perioade din viata mea in care somnul imi e la indemana sunt chiar cele de depresie! Dar cum sunt o optimista incurabila, aceste momente in care ma abandonez in uitare si implicit in odihna sunt destul de rare. De aceea n-am fost foarte socata cand am citit pe dailymail.co.uk un articol care face putina lumina in aceasta problema existentiala.

Specialistii in genetica au gasit o noua ipoteza ce explica insomnia. Se pare ca unii dintre noi sunt programati sa fie imuni la semnalele de relaxare si caldura pe care creierul le trimite corpului cu un sfert de ora inainte de a adormi. Aceste gene sunt proiectate sa mentina o stare de alerta cognitiva continua, pana la extenuare. Concluziile au surprins lumea medicala, pentru ca pana recent insomnia era considerata doar un efect secundar al stresului sau al altor probleme de ordin psihologic.

„Alternanta starii de veghe-somn reprezinta o particularitate a bioritmicitatii proceselor fiziologice care decurg intr-un organism dotat cu sistem nervos. Iar bioritmul ciclului veghe-somn e reglat printr-un «ceas intern», avand o componenta ereditara si una elaborata in ontogeneza, in functie de conditiile mediului fizic, familial si social', conform Wikipedia. Aceasta teorie are sens pentru mine. Tatal, fratele si sora mea sunt printre putinele persoane pe care le gasesc online pe Facebook dupa ora doua noaptea. Si toti au responsabilitati matinale.

Conform cercetarilor conduse de prof. dr. Eus Van Someren, Head of Sleep Research la Institutul de Neurostiinta din Amsterdam (www.cncr.nl), exista sase tipuri de insomnie determinate ereditar. Specialistul crede ca aceste gene s-au dezvoltat in timpul evolutiei, cand unul sau doi membri ai tribului trebuiau sa vegheze siguranta somnului comunitatii. Pana recent, cauzalitatea genetica a insomniei a fost ignorata cu desavarsire deoarece n-a fost considerata un parametru relevant, dar acum, cand neurostiinta poate sa detecteze activitatea creierului, cercetarile se extind si in aceasta directie. Prof. dr. Someren a initiat cateva proiecte la scara larga in Europa si in Statele Unite pentru a descoperi genele pe care le au insomniacii in comun: „Una dintre cele mai interesante descoperiri e ca unii insomniaci au o capacitate foarte diminuata de a judeca confortul. Daca ii expui tactil la materiale de temperaturi diferite, ei ofera raspunsuri aleatorii legate de starea lor de bine in momentul contactului', a declarant cercetatorul pentru dailymail.co.uk. Deci asa se explica faptul ca in momentele de epuizare pot sa adorm fara probleme in aeroport, la film sau cu capul pe birou.

De multe ori mi-a trecut prin cap ca poate sunt construita pentru un alt fus orar (atunci cand ai insomnii, ai timp si liniste sa contempli tot felul de teorii), dar imi dau seama ca nici asta nu e neaparat un raspuns. Am observat ca indiferent de gradele si meridianele locatiei mele, noaptea e cea care imi induce senzatia de alerta, asa cum pentru persoanele normale, tot ea e cea care instiga la somn. Speranta mea si a celor ca mine sta in cercetatorii care au descoperit cauzalitatea genetica si care acum incearca sa gaseasca o solutie personalizata pentru aceasta problema, elaborand medicamente ce inhiba neurotransmitatorii agitati sa se mai activeze dupa apus. Dar pana atunci cred ca nu am de ales decat sa continui acest stil de viata de liliac sau sa privesc cu groaza cum cifrele rosii si luminoase ale ceasului cu alarma numara ascendent, fara sa tina cont ca peste cateva ore ma voi trezi. Probabil ca cineva trebuie sa stea si de garda…

Text: Lavinia Gogu

Foto: Woman in sleeping mask from Shutterstock

Ai probleme cu somnul? Cum adormi repede – sfaturi pentru un somn odihnitor

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK