Sa vorbim despre durere – si cum ne influenteaza viata

Despre anumite subiecte doare sa vorbesti, sa te uiti la poze sau sa te gandesti la ele. Uneori doare si sa-ti amintesti. Incercand sa-ii inteleaga dedesubturile, redactorii ELLE scriu cu manusi despre durere. Ca sa nu te doara cand citesti.

Sa vorbim despre durere – si  cum ne influenteaza viata

Ridica mina cind te doare', imi spune serios dentistul la fiecare vizita, „si ma opresc'. Bineinteles ca se opreste doar pentru a incepe imediat din nou, insa sentimentul ca poti controla durerea, ca o poti opri printr-un simplu gest cu mina stinga, m-a facut sa-mi doresc un dentist pentru toate celelalte momente cind ma doare si nu are cine-mi opri suferinta. Apoi mi s-a facut dor de mama si de supa ei cu taitei din timpul episoa­delor mele de febra si stat la pat. Da, si febra poate fi placuta, a­tunci cind nu te lasa mama sa mergi la scoala si ramine acasa cu tine, sa-ti aduca supa in pat si sa-ti mingiie crestetul cu comprese ciudat mirositoare. De fiecare data cind ma doare ceva, mi se face dor de mama.

Durerea e semn de viata

Revenind la dentist, precis te-ai intrebat unde l-am gasit si din ce epoca l-am scos, de omul n-a auzit ca s-a inventat anestezia. Apreciez compasiunea, insa durerea poate fi uneori si folositoare. Cum e in acest caz. Anestezia la dentist nu este intotdeauna indicata, mai ales atunci cind e vorba de tratarea unei simple carii. Anestezia nu e mijloc anti-panica, ci mijloc anti-durere. Insa pentru dentist e important ca pacientul sa ii indice pragul dureros, pentru ca el sa stie unde sa se opreasca. Sa nu patrunda mai aproape de nerv decit e indicat. Iar „pe viu' acest lucru nu se poate intimpla, fiindca urli de durere.

Sub anestezie, insa, cind tu ca pacient nu simti, el ca medic poate intra mai departe decit e voie. Asta e o treaba pe care pragul tau dureros o controleaza mult mai fidel decit orice microscop. Asadar, data viitoare cind dentistul te intreaba daca vrei sa iti lucreze cu anestezie, intreaba-l daca e neaparat nevoie de asta. E in avantajul tau, crede-ma. Teoria se aplica si la durerea de masea, una din cele mai ingrozitoare forme de durere posibile. Care e si ea de mai multe feluri, insa, in princi­piu, durerea de masea e semn ca acea masea e inca vie. Ca exista terminatii nervoase acolo, care reactioneaza si declanseaza alarma: te urci pe pereti, nu inchizi un ochi toata noaptea si te urci din nou pe pereti. Insa o masea care nu mai poate fi salvata nu o sa te doara niciodata. Stii, ca in iubire: cit inca te doare inseamna ca iti pasa. Indiferenta e mai grava decit durerea. Tocmai am demonstrat-o la masele. Acelasi cosmar, alta perspectiva, nu-i asa?

Un top al durerii

Se spune ca femeile au un prag mai ridicat al durerii decit barbatii. Asta ar trebui considerat un fel de rasfat al naturii, caci femeile sint cele cu „chinurile nasterii', nu?! Pentru a le suporta mai „usor'. Ori este o adap­tare din mers la o situatie foarte… dureroasa: femeile au de-a face cu mai multe dureri de-a lungul existentei lor, astfel incit obisnuinta isi spune cuvintul – durerile de burta inaintea menstruatiei, durerile de spate si durerile epilatului. Acestea sint regulate, vin la pachet cu cromozomii XX.

Apoi durerea pensatului, care e un cu totul alt fel de durere. Eu incep sa pling de fiecare data, fara exceptie. Desi, daca stau sa-mi amintesc bine, cind am inceput sa ma epilez, prima data am fugit de la cosmetica intr-un picior. N-am mai rezistat. Am zis ca ma intorc sa continuam atunci cind voi fi in stare. Iar a doua zi si in fiecare din cele care au urmat nu am simtit „acea stare'. Asta pina cind m-am mai „domnisorit' si am ajuns sa inteleg ca pentru frumusete se sufera. Astazi, sint atit de obisnuita cu situatia incit, cind ma epilez acasa, ascult muzica sau ma uit la un film. Ma detasez total de pielea mea si durerea care mi se intimpla. Aproape ma relaxea­za. Daca la inceput ma durea ingrozitor, intre timp am ajuns sa nu-mi mai pese. Am cistigat un soi de imunitate.

Si chiar vorbeam intr-o zi cu o prietena buna: daca asa se intimpla si in dragoste? La inceput, standarde inalte, pretentii mari. Pui la suflet, te implici si suferi pentru fiecare telefon neprimit. Nu-i ierti nimic nenorocitului. Ulterior, incepi sa te prinzi ca e lumea plina de altii ca el si sa te obisnuiesti. Pina acolo unde nici tu nu mai tii socoteala zilelor de cind nu a sunat telefonul. Nu degeaba se spune ca femeile mature sint mult mai „intelegatoare' decit pustoaicele…

Sub anestezie – intre film si realitate

Nu pot vorbi de un top al durerii fara sa ma gindesc la filmul Sub anestezie (Awake), unde personajul principal suporta o operatie pe cord. Simte tot, dar nu se poate misca. „E plauzibil pina la un anumit punct', spune dr. Rodica Pater, medic anestezist. „Insa filmul exagereaza in partea cu durerea. Noi, ca medici anestezisti, ne-am simtit jigniti. E doar subiect de film si exercitiu de imaginatie. In realitate, insa, nu se poate intimpla.' „Exista pacienti care spun ca au auzit vorbindu-se in jurul lor in sala, fara insa a simti durere. Sint doar constienti.'

Explicatia ar fi ca o parte din aneste­zic se meta­bolizeaza mai repede, iar pacientul poate constientiza ca se o­pe­reaza asu­pra lui. Dr. Pater mi-a explicat ca dezi­deratele anesteziei generale sint com­ba­terea durerii (analgezia), rela­xa­rea musculara, hipnoza si amne­zia, precum si protectia antisoc. Iar de fiecare deziderat in parte sint responsabile substante diferite din cocktailul anestezic. „Durerea inseamna contractura musculara, iar in film aceasta lipseste in mod clar – omul era paralizat, ca de asta nu se putea misca. In plus, un cardiac fara anestezie oricum nu ar rezista sternotomiei, daca, prin absurd, asa ceva s-ar intimpla. Ar face stop cardiac si ar muri. {ocul ar fi fantastic.' Da, asta si vrea Hollywood-ul, sa socheze. Si reuseste cu usurinta, mai ales cind abordeaza teme medicale. De asta nu-mi plac mie filmele cu doctori, in care unul incearca sa asculte ceva cu stetoscopul, in timp ce pacientul vorbeste. Eroare de logica, trecuta cu vederea, sfidind cel mai elementar bun-simt medical. Pe principiul „multi vad, putini pricep'. Iar altii se enerveaza.

Cit e de obositor sa stai!

Un studiu deloc stiintific, compus din observatii asupra celor din imediata mea apropiere, arata ca durerea de spate cistiga premiul de „popularitate' anul acesta si se pregateste de olimpiada. Se califica precis, iar eu as paria pe ea pentru medalia de aur, fiindca stiu ca perseverenta este cheia multor reusite. Iar durerea de spate reuseste sa chinuie 8 din 10 persoane, cu virste din ce in ce mai mici. Deci, arie larga de acoperire si frecventa tot mai mare. Ceea ce nu e bine deloc. Iar acestea sint datele oficiale, sa nu ma acuzi ca as fi subiectiva. Cu toate ca junghiul meu peste mijloc, la ceas de (fiecare) seara, e cit se poate de obiectiv. Parca scos din statis­tici. Doar ca am un pic peste douazeci de ani si nici santuri nu sap. Nu stiu altii ce fac, dar eu prestez munca intelectuala.

Si iata ca, in loc sa ma doara capul de atit „muncit', ma doare spatele de prea mult „stat'. Pe scurt, vreau sa intelegi de ce e obositor sa stai si iti propun urmatorul exercitiu foarte simplu: intinde bratul si ridica-l lateral. Incepe sa numeri si mentine pozitia. Pina unde ajungi cu nu­maratoarea inainte sa te enervezi pe mine? Exact la fel se simt si muschii spatelui, cind ramii nemiscata vreme indelungata. Orice pozitie a corpului presupune o contractie musculara si orice contractie oboseste muschiul. Continuind cu vestile bune, acest lucru nu se intimpla cu toti muschii spatelui in mod egal, din cauza pozitiei vicioase. Iar acei muschi care stau in contractie vreme indelungata trag in tot acest timp de oase, care cu vremea se deformeaza. Asadar, bun venit in perfectiunea cercului vicios: oasele de care trag muschii sint cele din care se compune coloana vertebrala. Iar aceasta coloana nu trebuie sa ti-o imaginezi ca pe un os prin care trec niste nervi. De fapt, e fix invers. Nervul e invelit de os. Nu e treaba de nuanta, ci de importanta. Fiindca osul se poate inlocui si repara (neurochirurgii si ortopezii stiu mai bine) – pentru asta exista surubele, placute si cimenturi speciale –, dar substanta nervoasa nu se reface… nici cu slujbe. Iar atunci cind muschii trag de oase, acestea isi schimba pozitia si lezeaza structurile nervoase. Si o ultima precizare („destul' de importanta!): maduva spinarii este, alaturi de creier, un organ al sistemului nervos central.

Durerea in cot

„Ma doare in cot' si „ma doare in fund' sint expresii folosite doar de aceia pe care nu i-a durut niciodata in cele doua locuri mentionate. Primul tip de suferinta este de genul fulgerator, de intensitate maxima, dar cu durata mica. Niciodata nu am reusit sa imi dau seama daca e foarte dureros sau mai degraba enervant. Durerea in fund e insa la polul opus: un chin mai domol, dar prelung. Si ingrozitor… daca nu s-a inteles printre rinduri.

Si ca sa stii ca nu vorbesc din imaginatie, permite-mi sa-ti impar­tasesc partea unde istoricul meu medical se intilneste cu clasa a cincea si o vizita la strand, unde am luat o mindra de trinta pe scarile umede si am cazut fix in… fund. Ace­la a fost momentul in care am scos expresia mi­nu­nata de care vorbeam din orice tip de umor informal. Iar suferinta s-a schimbat, brusc, cind medicul care m-a consultat mi-a spus ca, pentru stabilirea unui diagnostic de fractura de sacru sau coccis, radiografia in zona respectiva era scoasa din discutie (eu fiind chiar la pubertate), singurul lucru care putea intra in discutie fiind… un tuseu rectal. Ingrozitor! Desigur, am respins si ideea si tuseul, imbratisind pentru urmatoa­rele doua luni un colac gonflabil. Diagosticul in sine nu m-ar fi ajutat cu nimic, deci nici chinul explorarii nu s-ar fi justificat. Si uite-asa, am incalecat pe un colac gonflabil si vreo doua luni am tot sezut pe el. Deci data viitoare cind te mai tenteaza sa spui ca te doare in fund, alege orice alt loc, ca durerea asta e mult mai putin comica decit pare.

Alternativa la durere?

Pastila. Ibuprofenul e o mare inventie la casa omului. Nu e ca­zul sa ne incapatinam sa tinem o sticla cu apa calda intre picioare (chiar daca ajuta). E aiurea sa induri suferinta dinaintea menstruatiei ca pe alarma de la desteptator. Pentru unele chinuri chiar exista solutii. Dar cind vine vorba de alte tipuri de durere, pe care le putem preveni sau ameliora printr-o (nu foarte simpla) modificare de obiceiuri, e pacat sa alegem varianta comoda si sa inghitim pastila. Uita-te intotdeauna in jurul tau si identifica pricina nenorocirii. Investeste in scaune ergonomice si abonamente la sala, in loc sa imbogatesti industria farmaceutica.

Nu uita ca boala e scumpa, dar nici sanatatea nu e gratis. Insa intotdeauna merita efortul. {i pina se vor inventa dentisti perso­nali care sa anestezieze doruri sau o mina care sa curme suferinte, investeste in momente si bucurii proprii. Fiindca, pina sa te lasi in nadejdea altora, esti prima careia ii pasa de tine. In final, iti amintesc cea mai sigura metoda de a scapa de orice durere: pricinuirea alteia si mai mari. Iti pacalesti creierul sa uite de prima. Stiu ca ai invatat asta la scoala, dar tineam sa mentionez, ca sa-ti ramina un gust „placut' dupa acest articol. E cam ca si cu mirosul de ceapa. Cum scapi de el? Mincind usturoi!

Arhiva revistei ELLE

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Libertatea
Ego.ro
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din health & diet