Acum mai mulți ani, o prietenă farmacistă mi-a recomandat pilula contraceptivă Yaz, prezentând-o drept Sfântul Graal al sexului fără consecințe (respectiv, riscul concepției de sub 1%). Pastilele erau mai scumpe și mai aspectuoase decât pilulele mele, în plus, cuvântul ei atârna destul de greu în ecuație, așa că am decis să le încerc. Știu, „a încerca' nu e o expresie pe care să o folosești atunci când te autotratezi, pentru că tratamentele hormonale sunt o chestie foarte serioasă, care după standardele medicale ar trebui să fie recomandate în urma unor analize hormonale și de ficat. Însă erau anii 2000, încă nu-mi pierdusem inocența mentală și prietena mea mi-a promis că voi avea o piele superbă. Eh, câte nu am încercat în numele unui ten radios! Țin să menționez, la noi în țară anticoncepționalele se cumpără la liber, spre deosebire de țările vecine, unde se vând doar în baza prescripției medicale.
Însă după două luni de folosit Yaz, mi-am dat seama că toată casa era plină de fire lungi, blonde, iar aspiratorul parcă nu mai făcea față. Bănuind motivul pentru care îmi pierd capitalul capilar, am oprit tratamentul, părul și-a revenit și nu m-am mai gândit niciodată la asta. Până zilele trecute, când am văzut documentarul Netflix Sex Explained (episodul Contracepția). Și am aflat că în perioada în care le încercam, Yaz-ul era promovat agresiv în SUA ca și cum ar fi fost mult mai mult decât o pilulă contraceptivă, ci un tratament de frumusețe și bună stare, spotul publicitar arătând o femeie care merge foarte veselă prin oraș și are un ten luminos. „Yaz tratează simptomele emoționale și fizice care te pot afecta din cauza sindromului premenstrual și te ajută să ai o piele impecabilă, deoarece Yaz conține un tip de hormon care crește nivelul de potasiu'. Nici nu știam despre reclamă atunci sau că, la un moment dat, mă aliniasem trend-urilor de contracepție de peste Ocean, unde Yaz a fost timp de doi ani cea mai vândută pilulă.
Femeile o cumpărau pentru a-și ameliora simptomele PMS-ului și pentru promisiunea unui ten perfect (acest argument de vânzare e greu de combătut). Ce avea diferit Yaz față de alte contraceptive de la acea vreme e că își baza efectul pe drospirenonă, o formă sintetică de progesteron, care, conform jurnalului medical Open Access J Contracept, expune femeile unui risc mult mai ridicat de a forma cheaguri de sânge (tromboză). Această manifestare a cheagurilor interferează cu circulaţia sangvină prin blocarea completă sau parţială a vaselor și poate priva ţesuturile şi organele de oxigen şi de elemente nutritive. Iar în funcție de unde se blochează circulația, aceste cheaguri pot cauza atac cerebral, disfuncție organică și pot duce la deces. Substanța din aceste pilule triplează riscul trombozei (față de riscul la care te expun variante anterioare ale contraceptivelor), iar în 2015, producătorul pilulei Yaz avea 10.000 de procese și a plătit milioane de dolari pentru despăgubiri.
Însă motivul pentru care acest contraceptiv, precum și altele care conțin progesteronul drospirenonă, încă se comercializează e că femeile prezintă un risc de tromboză triplu față de efectele acestui progesteron sintetic atât în timpul sarcinii, cât și în perioada de după naștere, într-o formă mult mai acută. Deci s-a considerat un fenomen și un risc natural, din moment ce motivul pentru care contracepția hormonală funcționează e că organismul crede că ești deja însărcinată. Este adevărat, numărul cazurilor grave e infim și în prospectul oricărei pilule contraceptive ești informată în legătură cu el (deci o faci pe propria răspundere), dar, din păcate, statistica e irelevantă pentru individ. Iar mii de femei (dintr-un eșantion de ordinul milioanelor care folosesc contraceptive orale) au aflat asta pe pielea lor.
Însă nu frica de moarte e cea care ne jenează atunci când luăm anticoncepționale. Cazurile sunt suficient de rare încât să fie considerate de un ipotetic evaluator de asigurări „an act of God'. Ci mai degrabă efectele din timpul vieții. Acestea pot fi: dureri de cap, greață, vărsături, crampe abdominale, balonare, amețeală, umflarea gleznelor, îngrășare, acnee, sensibilitatea sânilor, sensibilitate sporită la expunerea la soare, tulburări de dispoziție, depresie, modificarea apetitului sexual (amplificare sau diminuare, de obicei diminuare). Toate aceste efecte secundare se întâmplă și în timpul unei sarcini, deoarece corpul tău e păcălit că ești însărcinată – singura diferență e că nu există copilul. Știu multe fete care vomită și se simt rău din cauza pilulelor contraceptive, dar, personal, am o relație foarte bună cu pilulele de acest gen.
Cu excepția acelor două luni de Yaz, folosesc aceeași marcă încă din facultate și mă înțeleg excelent cu ele: mă ajută să știu exact când îmi vine menstra (pentru că, în mod natural, m-ar surprinde de fiecare dată), apoi, conform medicilor, tratamentul sprijină eliminarea eventualelor chisturi ovariene, iar acțiunea hormonală îmi face pielea mai fină. Și sunt aproape sigură că acțiunea contraceptivelor este motivul pentru care mi-au crescut sânii, pentru că la 20 de ani purtam șosete în sutien, iar acum am cupa C. Pe scurt, nu m-au jenat niciodată și le-am luat periodic. Însă pe măsură ce m-am maturizat și am început să mă cunosc mai bine am înțeles că nu îmi place deloc efectul lor. Nu mi-au făcut rău propriu-zis, din contra, însă pe plan mental și emoțional simt că îmi alterează însăși fibra sinelui. Devin mai irascibilă, mult mai sensibilă (ajung să plâng la reclamele cu Moș Crăciun) și, cireașa de pe tort, îmi omoară libidoul. Deci, după criterii tradiționale, devin mai feminină.
Dar ce rost are să te protejezi contra unei eventuale sarcini atunci când nu ai chef de sex? Drept urmare, în prezent mai folosesc pilule contraceptive doar dacă îmi recomandă medicul ginecolog, preferând metode de contracepție alternative. Și încă am rămas fidelă unui brand pe care nu îl nominalizez, deoarece organismul fiecărei femei este unic, precum și efectele secundare experimentate. Nici măcar medicul nu îți poate garanta 100% compatibilitatea cu o pilulă contraceptivă în baza analizelor, pentru că este un proces de trial & error. Însă, cu toate astea, are șanse mai mari să vină cu propunerea ideală pentru tine decât dacă accepți recomandarea unei prietene. Iar analizele îi pot dezvălui dacă ești măcar aptă pentru această metodă de contracepție – anumite probleme de sănătate nu sunt compatibile cu acest tratament hormonal.
Desigur, pilula nu e singura metodă de prevenire a sarcinilor nedorite. Mai există steriletul hormonal, cel din cupru, diafragma, inelul vaginal, injecția contraceptivă, plasturele contraceptiv și chiar bikini cu prezervativ (da, ai citit corect!): niste chiloți din latex, cu un prezervativ încorporat și rulat, care se potrivește intrării în vagin și se împinge înăuntru înainte de actul sexual. Însă toate aceste metode, fie ele performante sau inedite, prezintă riscuri pentru sănătate sau… un risc sporit de sarcină. Însă nici nu se compară cu metodele antice de contracepție care, deși erau excentrice (prezervative din intestine de animale care se refoloseau și diafragme improvizate din lână, mătase, excremente de crocodil în Egipt sau de elefant în India), măcar erau organice.
Cu toate astea, poate cea mai folosită metodă de contracepție feminină te va surprinde, cu siguranță. Conform documentarului Netflix menționat mai sus, aceasta este sterilizarea sau legarea trompelor uterine. Oricum ai numi-o, această operație este invazivă, tăierea, ligaturarea sau blocarea trompelor uterine se face sub anestezie și recuperarea durează câteva zile. Este preferată de femeile care nu mai doresc copii. Paradoxul e că, deși vasectomia, sterilizarea masculină, e o procedură mult mai simplă, care se face cu anestezie locală, durează 30 de minute și nu necesită timp de recuperare, într-un cuplu care decide să nu mai procreeze, femeia e de obicei cea care se sterilizează. Numărul femeilor care recurg la această procedură ireversibilă este incomparabil mai mare decât cel al bărbaților. Pentru că… cine a pus vreodată contracepția pe seama lor?
Prima metodă de contracepție masculină a fost descoperită în China, în anii 70. Pilula contraceptivă masculină e anunțată ca și cum tocmai ar fi pe cale să se lanseze încă din 1979, și această știre vine sub altă formă o dată la câțiva ani, în baza unor cercetări și metode diferite. Ultima oară am scris chiar eu o știre în 2018, fără să bănuiesc cât de veche e povestea și neștiind că aceste pilule nu ajung niciodată pe piață. De fiecare dată când s-a anunțat descoperirea contracepției masculine, procesele de testare au fost întrerupte pentru că bărbații s-au plâns că au parte de efecte secundare intolerabile. Acestea includ acnee, schimbări de dispoziție sau chiar pierderea apetitului sexual (!). Tragic. Și nici măcar nu sunt predispuși la tromboză, care, în contexul contraceptivelor sau al sarcinii, e valabil doar la posibilele mame. Coincidența face că de aceste efecte secundare au parte și femeile.
Cu toate astea, milioane de Eve din toată lumea preferă să se supună acestor suplicii decât unei sarcini. Iar motivul a fost rezumat foarte plastic de iubitul unei prietene, în timp ce îi explica motivele pentru care, de fapt, nu există o piață a pilulelor contraceptive masculine: „Imaginează-ți că eu am o casă de cărămidă și tu ai una de paie. Se întâmplă un incendiu. Casa ta se face scrum, în timp ce a mea, deși poate e afectată, încă stă în picioare. Un bărbat, dacă devine tată într-un mod neplanificat, va fi nevoit să plătească pensie alimentară, să se joace cu copilul, să meargă în anumite vacanțe cu el, însă, pe fond, viața lui rămâne a lui… Și e un compromis tolerabil. În schimb, ție un copil îți va monopoliza complet viața', îi explica prietenei mele.
De fapt, contracepția este motivul pentru care femeile pot avea o viață a lor, își finalizează studiile, își construiesc cariere complexe, un drept care, până acum câteva decenii, era rezervat exclusiv bărbaților. Mă întreb de câte povești ai auzit în care un bărbat să se lase de școală, spre exemplu, ca să își îngrijească copilul. Deși maternitatea e o experiență pe care și-o dorește majoritatea femeilor, casele noastre sunt de paie. Și ar trebui să fim reunoscătoare femeilor din Puerto Rico, care în 1955 au constituit fără voia lor și un eșantion uman de testare pentru primele pilule contraceptive. Au existat victime colaterale și decese, însă, ulterior, chimiștii au ajustat dozele hormonilor în așa fel încât contracepția să devină relativ sigură. Iar casele noastre să devină de cărămidă.
Citește și:
10 lucruri pe care le atingi în fiecare zi și care sunt pline de bacterii
Foto: Shutterstock