Oamenii din prima linie: mărturia emoționantă a unui medic rezident de la Spitalul Dr. Victor Babeș

Poveștile oamenilor din prima linie râmân de multe ori nespuse. Ce gânduri îi încearcă, ce amalgam de emoții trăiesc în fiecare zi, ce îi motivează să lupte în continuare?

În întreaga lume sunt milioane de oameni care luptă în prima linie împotriva pandemiei de coronavirus. Din păcate însă, poveștile lor, actele lor de eroism nu ajung întotdeauna a fi cunoscute de noi, ceilalți, care ne bucurăm de privilegiul de a sta acasă și de a avea grijă de sănătatea noastră și a celor dragi.

Raluca Mihaela, medic rezident la Spitalul Dr. Victor Babeș este unul dintre acești oameni. Care în fiecare dimineață își riscă propria viață pentru a salva altele. Într-o postare pe care a făcut-o pe pagina ei de Facebook, povestește ce înseamnă să fii în prima linie, ce gânduri și emoții te încearcă, dar și ce îi motivează pe cei ca ea să nu se dea bătuți.

„Altruismul ne arată de ce sunt și ceilalți importanți. Timpul își continuă trecerea. Binele este tot acolo, la fel și frumosul. Ce sădim acum vom culege peste un timp. Lucrurile mărețe cer timp. Timp de clădire. Fiecare zi trecută, fiecare barieră doborâtă, fiecare limită depășită înseamnă evoluție. Numai dăruind vei dobândi”, spune medicul.

Și asta fac ea și toți colegii ei, zi după zi. Dau dovadă de altruism, își depășesc limitele și luptă neîncetat.

„Și suntem mulți care încercăm să facem acest lucru acum. Chiar dacă nu apar în fotografii. Unii abia au început rezidențiatul și au venit în linia I, încercând să învețe din mers ce se întâmplă. Alții suntem puțin mai experimentați, fiind în ani mai mari de rezidențiat și încercăm să dăm o mână de ajutor colegilor specialiști, coordonatorilor și mentorilor noștri care ne-au format până acum și care ne învață în continuare cum să abordăm această nouă provocare.”

Sunt puși în fața celui mai greu examen pe care l-au avut de susținut până acum. Și totul se învață din mers. Nu mai există timp pentru pregătiri. Realitatea pe care o trăiesc acum îi obligă să se adapteze, să ia dezicii rapide și să muncească fără oprire.

„Ne consolăm cu gândul că avem acasă oameni dragi care ne înconjoară de la distanță cu dragostea și susținerea lor. Și mergem înainte. Este greu, frumos, palpitant. Un ansamblu de trăiri. Când «am intrat la COVID» cum spunem noi, fiecare a lăsat ceva în urmă pentru o perioadă de timp: oameni dragi, unii chiar copii, părinți sănătoși sau…chiar bolnavi. Practic suntem ancorați în două lumi”, mărturisește tânăra.

Cu toate că în aceste momente luminița de la capătul tunelului pare extrem de departe, Raluca nu își pierde speranța. Speră că această provocare ne-a învățat să fim mai uniți, mai buni unii cu alții și mai recunoscători pentru tot ce avem.

„Este uimitor cum un virus a reușit să facă atât de mult rău și totuși să scoată și ceea ce este mai bun din noi. Când nu ai multe opțiuni ca să reziști, trebuie să valorifici orice poate fi în favoarea ta și să privești cu optimism. Și cu credință. Și asta vreau să cred. Că după această experiență nimic nu va mai părea dificil. Că noi vom fi uniți ca acum și când vom reveni la …normal”, încheie Raluca.