Nu sint fumatoare, asadar nu ma pot pune in pielea celor impatimiti de acest viciu, care sustin ca nu pot, cu nici un fel de ajutor, sa se lase de fumat. Pufaitul nu mi s-a parut cool nici pe vremea cind eram la liceu, cind mai toate colegele mele fumau tigara dupa tigara, la cot cu baietii din clasele mai mari (era felul lor de a se integra in gasca), nici in facultate, cind participam la serile de discutii, alaturi de „inteleptii clasei’, despre politica lui Castro, liberul arbitru si filosofia transcendentala a lui Kant.
Mi-aduc aminte si acum cit de mult detestam faptul ca ma intorceam acasa cu hainele, parul (si toti porii!) pline de fum. Daca nu te apuci de fumat in liceu sau facultate, sint slabe sansele sa devii fumatoare la 25 de ani. De regula, la aceasta virsta intelegi mai bine efectele nocive ale tigarilor asupra sanatatii si esti prea matura sa zici „Ce daca? Sint nemuritoare!’.
Am auzit chiar povesti despre faptul ca daca esti sau nu fumator a devenit un criteriu de selectare la interviurile pentru job-uri (chiar si salariile sint mai mici in cazul celor care fumeaza).
Lucrurile, insa, nu sint atit de simple pe cit par, mai ales pentru cei dependenti de tigara. Desi statisticile ne dau informatii infioratoare despre cazurile de boli ale aparatului respirator, inima si chiar cancer, cei mai multi fumatori nu reusesc sa renunte la tigari doar prin puterea vointei, avind nevoie de tratamente medicamentoase si terapii alternative pentru a reusi.
Mark Twain spunea: „Este foarte usor sa renunti la fumat. Eu am facut-o de nenumarate ori’. Motivul pentru care e atit de dificil se numeste, fara indoiala, nicotina (provoaca dependenta, la fel ca si cocaina sau heroina). In timp, o persoana fumatoare devine fizic si psihic dependenta de ea, deoarece, inhalata prin fumat, ajunge la sistemul nervos mai repede decit orice alt drog injectat intravenos.
Atunci cind savurezi o tigara si inspiri, substanta ajunge la plamini si apoi este transportata prin circuitul limfatic si ajunge la toate celulele din organism (din aceasta cauza afecteaza sistemul imunitar, circuitul limfatic, vasele de singe, inima si chiar sistemul nervos). Substanta produce o stare de bine (fapt care-l face pe fumator sa-si doreasca si mai multe tigari), dar are si un efect antidepresiv (interactionind cu traseul informatiei intre celulele nervoase). In timp ce sistemul nervos se adapteaza cu nicotina, fumatorii au tendinta sa mareasca numarul tigarilor fumate si, implicit, cantitatea de nicotina.
Dupa un timp, ei dezvolta o oarecare rezistenta la ea, ceea ce duce la nevoia de a mari doza, ca apoi sa ajunga sa mentina un anumit nivel de substanta constant in organism. Iar atunci cind incearca sa se lase, lucrurile devin si mai complicate. Lipsa brusca a nicotinei duce la simptome grave (ameteli, depresie, frustrare, anxietate, tulburari de somn si de vedere, dureri de cap).
Mai mult decit atit, dependenta de aceasta substanta este atit fizica, cit si psihica: o data, corpul raspunde la lipsa de nicotina prin diferite stari de rau, iar a doua oara, psihic, fumatorul este pus in situatia de a renunta la gestul de a fuma. Astfel, trebuie tintite ambele probleme, pentru a avea o sansa de reusita. Pentru majoritatea fumatorilor, cea mai eficienta metoda de a renunta este o combinatie intre tratamentul medicamentos, o metoda proprie de a scapa de obiceiuri si sprijin moral din partea celor dragi.
Page: 1 2