Mersul pe tocuri ne influenteaza santatea

In versiunea originala a Ce­nusaresei (care ne-a incintat copilaria), exista o scena in care mama vitrega, dar pli­na de bune intentii, taie calciiul uneia din fiicele sale si unul din degetele celeilalte, pentru ca picioarele lor uriase sa incapa in mult rivnitul pantofior (de parca printul ar fi atit de prost si de orb incit sa nu vada sin­gele). Aceasta secventa lipseste cu de­savirsire din cartile de povesti publicate in ultimii zece ani. Pe buna dreptate: o ase­me­­nea barbarie nu are ce cauta in secolul XXI, moral si plin de sensibilitati.

Ar putea atunci sa-mi explice cineva de ce, in acelasi secol XXI, mutilarea piciorului face parte din lista de proceduri solicitate in cabinetele de chirurgie estetica din Statele Unite? In numele modei, se subtiaza piciorul prea lat prin inlaturarea sau ajus­tarea oaselor din partile laterale; se taie o falanga daca unul dintre degete este mai lung decit celelalte si, uneori, daca degetul mic este prea obraznic, se poate renunta la el definitiv. Piciorul trebuie sa aiba forma perfecta de triunghi isoscel, daca vrei sa incapa intr-o pereche de pantofi Jimmy Choo.

„Cicatricile si efectele secundare sint minime. La urma urmei, acestea sint oase de care nimeni nu are nevoie', spune Dr. Suzanne Levine, o doamna cu cabinet pe Park Avenue, care are in propriul dulap peste 300 de perechi de pantofi cu tocuri impresionante si, deci, intelege foarte bine ce inseamna sa faci o pasiune pentru Jimmy. „Perioada de convalescenta e de doar citeva zile, iar in maximum sase sapta­mini pacienta se poate urca din nou pe tocuri', insista ea. E adevarat, numarul victimelor modei (la propriu) cu patru degete la pi­cioa­re este mic, dar, chiar si asa, ideea ca unele femei recurg la automutilare mi se pare infricosatoare.

Ce se intimpla in Europa? Aici inca nu s-a ajuns la amputare, dar cele mai curajoase si extravagante cliente solicita operatii de liposuctie pentru indepartarea tesutului adipos de pe glezne si gambe, sau injectarea de filere in talpa piciorului pentru a forma o pernuta de sustinere care sa le permita purtarea unor tocuri foarte inalte si foarte ascutite pentru o perioada mare de timp (procedura de­venita foarte populara in ultimii ani). „Inainte aveam dureri absolut ingrozitoare, ori de cite ori urcam pe tocuri. Acum, insa, datorita pernutelor de pe talpa, pot purta fara probleme tocuri foarte inalte, toate ziua si toata noaptea', declara intr-un articol aparut in Vogue UK Anne-Mary Kyte, o fana a pantofilor stiletto, care recunoaste ca isi injecteaza Restylan in talpa piciorului, la fiecare trei-patru luni. O pasiune destul de costisitoare, as zice, daca ma gindesc ca se injecteaza cel putin doua seringi de gel (o seringa costa 200 de lire sterline), iar efectul dureaza putin – in medie sase saptamini.

Dumnezeule! Chiar nu exista alternative mai practice – de exemplu, sa cobori, draga mea, de pe tocurile alea blestemate? Adevarul e ca numarul femeilor de 30-40 de ani care recurg la ma­suri medicale drastice, insistind sa poarte tocuri inalte, in ciuda durerilor teribile pe care le indura, este nefiresc de mare pentru o generatie renumita prin aversiunea ei pentru durere (companiile farmaceutice vind acestui segment de virsta ultra-mega-doze de calmante si analgezice). Intr-un studiu facut de American Academy of Orthopaedic Surgeon, 80% dintre cele 1.724 de femei intervievate au declarat ca sufera de dureri de picioare, 60% au recunoscut ca poarta pantofi incomozi cel putin o ora pe zi si 88% admit ca poarta pantofi prea ascutiti pentru forma piciorului lor.

De ce se suporta acest chin? Simplu. Pentru ca a te urca pe tocuri de 11 cm reprezinta cel mai rapid tratament de frumusete de pe planeta. Precum bijuteriile sau rujul, tocurile inalte pot fi purtate la orice virsta, indiferent de greutate, iar transformarea pe care o produc este imediata si remarcabila. Sarah Jessica Par­ker, de exemplu, poarta tocuri chiar si atunci cind e filmata in prim-plan. De ce? „De multe ori, cind camera e focalizata pe chipul meu, regizorul imi spune sa ma descalt, daca vreau. Adevarul e ca nu pot. Chiar daca nimeni nu-mi vede picioarele, pe tocuri ma simt altfel.'

O.K., tocurile inalte sint pasiunea femeilor, dar pentru specialistii in ortopedie sint un adevarat calvar. In comparatie cu anii ‘90, numarul accidentelor sau bolilor survenite ca urmare a acestui, hai sa-i spunem, capriciu feminin s-a inmultit de zece ori. Cele mai frecvente sint luxatiile de glezna, ca acelea suferite de Naomi Campbell, Michelle DeSwarte sau Emma Burton, care literalmente au cazut de pe tocuri (primele doua pe podiumul de pre­zentare, iar ultima in timp ce filma un promo pentru unul din albumele sale). Locul doi e ocupat de rupturile si intinderile de li­gamente sau tendoane. Acestea, insa, sint o joaca de copii in comparatie cu dezastrele pe termen lung prevazute de ortopezi, dezastre a caror prima cauza sint tocurile inalte – cea mai noua si moderna dependenta a secolului.

Daca pentru o femeie tocurile inalte inseamna gambe alungite, glezne fine si o silueta rafinata, pentru specialisti inseamna articulatii distruse (glezne, genunchi si solduri). In vreme ce noi apreciem cu­rbura superba, à la J.Lo, pe care o cistigam in zona lombara, medicii vad un arc nefiresc provocat de schimbarea fortata a centrului de greutate, care degenereaza in sciatica. Noi sintem cucerite de definitia impecabila a gambelor, ei vad un dezastru pentru tendonul lui Ahile. „Tocurile inalte sint o oroare din punct de vedere biomecanic si ortopedic', declara American Podriatic Medical Association. „Sint un cosmar', adauga Anne Stephens, purtator de cuvint pentru Britains Society of Chiropodist and Podiatrist. „Consecintele se manifesta prin dureri ingro­zitoare si, din pacate, odata atinsa aceasta faza, nu mai exista cale de revenire', adauga Liz Daffey, chiropractor. „Iar cele mai grave probleme apar in timp, dupa ce ani la rind ai repetat aceeasi greseala.