Menopauza NU trebuie să fie un chin – cum să treci mai ușor peste simptomele și provocările acestei etape

În ultimii ani, am scris cel puțin patru articole despre menopauză. Mi se părea că e suficient, că am depășit faza în care ne e rușine să vorbim despre această etapă firească și că toate femeile știu ce au de făcut atunci când se confruntă cu primele simptome. A fost o gândire arogantă, care denotă doar cât de privilegiată sunt. Faptul că mă învârt într-o bulă de oameni în care toți avem acces la informație, la sistemul medical și la tratamente nu reflectă deloc realitatea generală. Menopauza este încă un subiect tabu, învăluit într-o ceață densă și, cu siguranță, continuă să ridice multe probleme femeilor din România.

În încercarea de a normaliza discuția despre subiect și de a ajuta femeile să gestioneze mai bine această perioadă inevitabilă din viețile lor, am stat de vorbă cu Adina Păun, moașă, consultant IBCLC (International Board Certified Lactation Consultant), educator pre & postnatal și consultant pentru menopauză la Clinica Luna. Interesul ei pentru acest subiect a fost stârnit de experiența personală cu primele simptome ale perimenopauzei și a fost amplificat de conștientizarea faptului că multe femei nu au resursele necesare pentru a traversa ușor această perioadă.

Tocmai de aceea, azi face parte dintr-o echipă multidisciplinară de specialiști, al cărei rol este de a oferi femeilor sfaturi personalizate și opțiuni de tratament care să le ajute să gestioneze simptomele menopauzei și să-și îmbunătățească calitatea vieții.

ELLE: Care este vârsta la care se instalează, în general, menopauza și ce se întâmplă cu corpul nostru când intrăm în această etapă?

Adina Păun: În primul rând, menopauza este de două feluri, să zicem: cea care se întâmplă în mod natural, fiziologic, și se instalează undeva după 45 de ani, și menopauza prematură sau precoce. Prematură înseamnă înainte de 40 de ani, iar precoce, între 40 și 45. Există două motive pentru care menopauza se instalează înainte de termen. Pe de o parte, femeia respectivă poate avea o disfuncție endocrină, adică o boală hormonală sau un dezechilibru hormonal important, o insuficiență ovariană primară ori o boală autoimună care îi atacă ovarele, deci ceva patologic, dar spontan. A doua cauză o reprezintă diverse intervenții medicale, tratamentele pentru cancer, histerectomiile, inclusiv totale. Toți acești factori care duc la pierderea bruscă a sursei de estrogen, progesteron și testosteron introduc femeile într-o menopauză timpurie, precoce.

E foarte important să înțelegem că estrogenul este un hormon care are foarte multe roluri. În principiu, ne gândim doar la pierderea menstruației, însă el influențează masa musculară, sănătatea cardiovasculară, nivelul de serotonină și mulți alți hormoni de la nivelul creierului. Atunci când pierzi brusc sau chiar treptat estrogen, din cauza unui proces natural, îți sunt afectate multe alte sisteme.

ELLE: Care sunt principalele simptome pe care începem să le resimțim încă din perimenopauză?

A.P.: Perimenopauza înseamnă o pierdere treptată de estrogen, fiind un proces care durează între patru și șase ani (înainte de menopauza propriu-zisă). În această etapă, valorile de estrogen și progesteron variază foarte mult. Nu scad treptat, așa cum ne-am dori, cu 2% pe an, încât să zici: „Domne, sunt în punctul A, dacă descrește cu 5% în 3 luni, înseamnă că peste 6 luni voi fi în punctul B.” Nu este așa, din păcate. Este haotic. Și acest haos duce la tot felul de simptome în perimenopauză și menopauză: bufeuri și valuri de transpirație, dureri musculare, pierderi de concentrare – așa-numitul „brain fog”, probleme cardiovasculare, schimbări ale profilului lipidic. Există și o afecțiune care se numește „frozen shoulder”, care apare doar la femeile aflate la menopauză. Articulațiile își pierd din lubrifiere din cauza lipsei de estrogen și încep să se blocheze.

ELLE: Toate femeile experimentează aceste simptome?

A.P.: Fiecare are o anumită sensibilitate hormonală, unele femei, de exemplu, suferă de un sindrom premenstrual foarte puternic. Sunt cele care înainte de fiecare menstruație vor să se arunce pe geam de durere. Ele sunt foarte, foarte reactive hormonal. Tot ele trec, de obicei, prin niște luni foarte dificile în perioada post-partum, când nivelurile de hormoni variază foarte brusc. Și tot ele vor reacționa probabil mult mai sever în timpul perimenopauzei și al menopauzei decât cele care au o sensibilitate mică. De aceea există o mare discrepanță între modurile în care femeile trec prin perimenopauză și menopauză. Sunt unele care trec fluierând și sunt altele care devin complet disfuncționale. Nu se pot concentra mai mult de cinci minute, le dor articulațiile, nu mai pot funcționa sau merge la birou, fac șase infecții urinare pe lună. Sunt femei, de exemplu, care au sindromul genito-urinar al menopauzei, care e foarte, foarte greu de suportat. Au dureri foarte acute în timpul contactului sexual, e ceva îngrozitor. Însă uscăciunea vaginală poate nici măcar să nu aibă legătură cu sexul. Sunt femei care pur și simplu merg pe stradă și simt că la nivel vaginal e… Sahara. În plus, se schimbă pH-ul vaginului, ceea ce înseamnă că bacteriile din colon trec foarte ușor către tractul urinar și încep să apară infecțiile urinare pe bandă rulantă.

Apoi, moștenirea genetică poate influența destul de mult modul în care reacționăm la simptome. Dacă majoritatea oamenilor din familia mea au murit de boli cardiace, trebuie să fiu foarte atentă la asta. Evident că tot ce fac în viață influențează, ține și de stilul de viață. Dar dacă am un fond deja labil pe partea cardiovasculară, în momentul în care îmi dispare estrogenul, voi reacționa mult mai dur la aceste schimbări. Și când mai aud niște „bombăneli” în spațiul public, de genul: „De unde, dragă, atâtea probleme, că eu am avut trei bufeuri în trei ani și iată ce bine sunt”… Nu e chiar așa de simplu. Am ajuns la concluzia că femeile care fac bufeuri severe au un risc cardiovascular mai mare pe termen lung. O femeie care nu a avut bufeuri sau a avut unele de care nu-și amintește are un risc cardiovascular mai mic decât una care a avut aceste senzații de nu a putut să doarmă cum trebuie trei ani. De ce? Pentru că bufeurile sunt dilatații foarte bruște ale vaselor de sânge, dar nu în mod benefic. Practic, sensibilizează și fac ca sistemul circulator să fie într-o stare mai proastă decât era înainte. Nu este ca un fel de cardio, e mai degrabă un sabotaj al sistemului cardiovascular. În cazul unei femei care are o moștenire cardiacă proastă, vrei să nu facă prea multe bufeuri. Tocmai de aceea o tratezi și încerci să le previi. Și asta este valabil, de exemplu, și în cazul osteoporozei. Dacă avem o femeie care are un risc mare de osteoporoză, trebuie să începem să facem lucruri.

ELLE: Care sunt soluțiile la care putem apela pentru a face față mai ușor simptomelor?

A.P.: În primul rând, nu există nici o pastilă care să compenseze un stil de viață nesănătos. Dacă fumăm, ar trebui să renunțăm. Dacă bem, ar trebui să nu mai bem. Pentru noi, femeile, alcoolul este foarte dăunător. Nu există nici un forum internațional care să recomande: „Doamnelor, beți liniștite.” Nici măcar un pahar de vin pe seară. Din păcate, alcoolul crește riscul de cancer de sân. Evident că există o serie de factori care influențează riscul, dar am ajuns la concluzia că nu este bine să bem. Trebuie să urmăm o dietă sănătoasă, bogată în fibre și carbohidrați complecși, care nu ne dau spike-uri de insulină, și să facem sport. Dacă e ceva esențial de făcut în viață, este să ne apucăm de sport. Nu există nimic care să influențeze mai bine sănătatea decât sportul. Mai ales fiindcă pierdem foarte ușor masă musculară din cauza scăderii de estrogen. Acest lucru trebuie compensat, mai ales cu ridicare de greutăți (care influențează sănătatea oaselor și decelerează pierderea musculară) și cu un aport de proteine mai mare, cam două grame de proteine la fiecare kilogram al greutății noastre. Schimbările de stil de viață sunt cele mai importante.

Apoi, există terapia hormonală, adică administrarea unui aport de estrogen și progesteron, dacă este nevoie. De ce „dacă este nevoie”? Pentru că, dacă luăm estrogen și mai avem încă uter, trebuie să compensăm acest aport de estrogen cu progesteron. S-a demonstrat de-a lungul timpului că, dacă luăm doar estrogen, fără progesteron, riscul de cancer endometrial crește foarte mult. Deci dacă femeia mai are încă uter, cele două trebuie luate împreună.

ELLE: Terapia hormonală de menopauză a stârnit de-a lungul timpului foarte multe controverse. Există femei care se tem să recurgă la acest tratament, fiindcă, la un moment dat, au existat studii care spuneau că ar crește riscul apariției cancerului de sân.

A.P.: Terapia hormonală de menopauză a apărut cam prin anii ’40-’50 și a funcționat foarte bine. La un moment dat, specialiștii au observat că femeile tratate cu hormoni mureau mai puțin de boli de inimă. Astfel, au decis să trateze toate femeile ajunse la 50 de ani cu estrogen și progesteron pentru a vedea dacă le este mai bine. Acest studiu s-a numit Women’s Health Initiative. A fost un studiu foarte mare, care, din păcate, a avut niște greșeli de structurare. Au inclus femei de peste 60 de ani, care erau deja la menopauză de mult timp, și le-au administrat estrogen și progesteron, sau doar estrogen (pentru cele care nu aveau uter), analizând evoluția în timp. La acest grup de femei (ramura care avea și estrogen și progesteron), de obicei foarte inactive, obeze și cu o proastă stare de sănătate din cauza absenței hormonilor timp de 10 ani, s-a constatat o ușoară, dar foarte ușoară – un caz la 1.500 de femei – creștere a riscului de cancer de sân. Practic, a fost o isterie generală generată de rezultate preliminare, nevalidate, care au fost divulgate în presa americană. Când femeile au văzut că terapia de substituție ar putea crește riscul de cancer, au sistat complet orice fel de terapie de genul ăsta și rău au făcut, fiindcă sănătatea lor a avut de pierdut. Acum știm că trebuie să începem terapia hormonală de menopauză în primii zece ani de la instalarea menopauzei, nu să o facem ulterior. Mie mi se pare că această terapie poate fi o soluție atât pentru îmbunătățirea calității vieții, cât și pentru mitigarea riscurilor pe termen lung.

Terapia hormonală de menopauză folosește niște doze foarte mici, care sunt o fracție din terapia contraceptivă. Și sunt diverse forme, fiecare cu un profil specific, potrivit pentru fiecare femeie. Dacă o femeie are uter, trebuie să ia și estrogen, și progesteron. Dacă o femeie nu mai are uter, și sunt multe femei histerectomizate și în România, atunci poate lua doar estrogen. Acest estrogen se administra sub formă de capsule, dar această variantă nu se mai practică prea des, deoarece are o ușoară creștere a incidenței trombozei venoase profunde. Se preferă formele care se administrează prin piele, fie geluri, fie patch-uri care se schimbă săptămânal, la două săptămâni, lunar. Partea de progesteron se poate administra sub formă de pilule. Sau, dacă femeia are deja un sterilet cu progesteron când intră în perimenopauză, acel sterilet oferă componenta de progesteron a terapiei hormonale, astfel încât nu mai este nevoie să îi administrăm separat.

O altă precizare importantă legată de terapia de menopauză este că există și ovule care se folosesc în terapia locală cu estrogen. Așadar, femeile care nu vor să facă terapie sistemică, din diverse motive, dar au simptome genito-urinare foarte serioase, pot utiliza estrogen vaginal, ovule cu estrogen, produse de companii farmaceutice, care rezolvă foarte bine sindromul genito-urinar.

ELLE: Cât ar trebui să dureze terapia hormonală de menopauză?

A.P.: Cât timp femeia dorește să scape de simptome. De obicei, ele durează cam zece ani: aproximativ patru-șase ani de perimenopauză și încă doi-trei ani de postmenopauză. De obicei, femeile întrerup terapia după cinci ani. Dacă am intrat la menopauză la 50 de ani, pot întrerupe terapia la 55 de ani și să văd cum mă simt. Dacă simptomele persistă, pot continua. În general, atât timp cât nu apare un nou factor de risc major, nu este nevoie să întrerupem terapia.

ELLE: Există și minusuri asociate cu această terapie?

A.P.: Minusuri pot apărea dacă femeia are un factor de risc care nu a fost luat în considerare corect, fiindcă acest lucru îi poate influența simptomatologia. Apoi, unele femei pot avea o perioadă de adaptare de două-trei luni, similară cu ceea ce se întâmplă atunci când încep să ia anticoncepționale. Chiar dacă terapia hormonală de menopauză este doar o fracție din ceea ce se folosește în anticoncepționale, unele femei au nevoie de câteva luni pentru a se adapta la noul aport de hormoni. De aceea, întotdeauna, când administrăm terapie hormonală de menopauză, facem o anamneză foarte amănunțită și reexaminăm pacienta la trei luni pentru a ajusta doza și calea de administrare. De exemplu, unele femei pot beneficia mai mult de pe urma patch-urilor decât de gelul aplicat pe piele. În general, terapia nu are multe minusuri. Mai mult, se demonstrează că poate avea un rol protector în cazul bolilor cardiovasculare și al demenței. Femeile cu bufeuri foarte severe au un risc mai mare de demență, iar cele care intră la menopauză mai devreme, înainte de 40 de ani, au riscuri mai mari de demență și boli cardiovasculare. Prin urmare, ar trebui să facă terapie hormonală.

ELLE: Trebuie să ne așteptăm ca terapia hormonală să elimine complet simptomele menopauzei sau doar să le atenueze?

A.P.: Depinde de femeie. La unele, simptomele sunt atenuate miraculos, multe considerând că terapia le-a salvat viața, mai ales că menopauza poate fi însoțită de anxietate sau depresie. Terapia hormonală de menopauză se face dacă femeia dorește și dacă calitatea vieții este afectată semnificativ. Nu toată lumea trebuie să facă terapie. Dacă o femeie nu are factori de risc și trece ușor prin menopauză, fără simptome severe, poate nu este nevoie. Totuși, cel puțin una din trei femei ar avea nevoie de terapie, dar, din păcate, ele nu sunt întotdeauna ascultate de cadrele medicale. Uneori, li se spune că „așa e la bătrânețe”, dar simptomele nu sunt neapărat banale și pot afecta calitatea vieții. Dacă avem soluții, este datoria noastră să încercăm să le ajutăm.

ELLE: Dacă din diverse motive decidem să nu apelăm la terapie hormonală, ce alternative avem?

A.P.: Există adaptogenii, care sunt niște substanțe, niște plante care modulează reacția receptorilor de estrogen și progesteron, fără a modifica nivelul hormonal. Aceștia pot îmbunătăți simptomele de menopauză, cum ar fi bufeurile, problemele de somn, controlul glicemiei și al lipidelor din sânge. Cam aici acționează. Dar eu nu pot să iau o plăntuță care să-mi rezolve osteoporoza. Asta se face cu hormoni. Sau cu bifosfonați, o categorie de medicamente folosite în osteoporoză. Dar în principiu e mai bine cu estrogen decât cu bifosfonați, pentru că au efecte secundare care nu sunt cele mai plăcute. Iar a treia varianta o reprezintă medicamentele care au ca efecte secundare, off-label sau on-label, ameliorarea simptomelor de menopauză. Și aici sunt, de exemplu, medicamente din categoria antidepresivelor sau antiepilepticelor, sau niște medicamente mai vechi pentru boală cardiovasculară, sau mai sunt niște substanțe noi făcute special pentru femeile aflate la menopauză pentru a regla diverse: bufeuri, lipsă de libido, uscăciune vaginală etc.

ELLE: Ar trebui să privim menopauza ca pe o condiție medicală sau mai degrabă ca pe o etapă firească a vieții?

A.P.: Menopauza este o etapă absolut firească a vieții noastre, dar nu trebuie să o trecem strângând din dinți. Nu este o perioadă patologică, dar poate aduce simptome foarte supărătoare pentru unele femei. Pentru acele femei, avem multe soluții. Mesajul meu pentru femei este să fie atente la corpurile lor, să le cunoască și să le îngrijească, să conștientizeze că sănătatea lor este o prioritate la fel de importantă ca toate celelalte. Până una-alta, ar trebui să evităm fumatul, să consumăm alcool cu moderație, să mâncăm sănătos și să facem sport. Dacă acestea nu sunt suficiente, să căutăm ajutor pentru a găsi alte soluții.

ELLE: De ce crezi că menopauza continuă să fie un subiect tabu în condițiile în care toate femeile o experimentează la un moment dat?

A.P.: Știu că citeam la un moment dat că, dacă i-ai spune unui bărbat: „Știi, o să treci printr-o perioadă când nu mai funcționezi sexual, când îți pierzi masa musculară, când o să te trezești noaptea într-o baltă de transpirație, dar ce să vezi, asta e bătrânețea, așa e viața, dragul meu”, lumea ar fi făcut mult mai multe lucruri. Deci, e absolut cunoscut că femeile suferă foarte mult din cauza faptului că nu sunt crezute și/sau că durerea lor nu este luată în considerare în mod corespunzător în lumea medicală, peste tot în lume. Adică, în medie, o femeie primește analgezie mult mai târziu decât un bărbat. Sau simptome care la un bărbat sunt luate în serios la o femeie nu sunt, și de aceea se ajunge ca femeile să nu fie tratate la timp pentru atacuri de cord sau accidente cerebrale. Mai există și ideea că femeile pot suporta mai mult, că, uite, știu să nască natural și, dacă știu să nască natural, pot suporta orice. De aici a venit un mare dezinteres în viața femeilor, mai ales când nu vorbim de patologie.

Și e foarte mult de discutat despre calitatea vieții unei femei care intră la menopauză pentru că are cancer de sân, de exemplu. Noi îi dăm niște medicații care să o ajute cu partea de cancer, dar ea intră la menopauză foarte devreme și toată lumea îi zice: „Fii mulțumită că ești în viață.” Și nu ne interesează nimic altceva. Păi da, dar eu nu mai am nici o calitate a vieții. Îmi distrug căsnicia pentru că nu pot să fac sex cu partenerul meu. Nu pot să dorm, nu pot să mă concentrez, nu pot să fiu așa cum vreau la locul de muncă sau cu copiii mei. Dar nu ne interesează, pentru că ești în viață. Mulțumesc! Care e calitatea vieții pe care am obținut-o? Mi se pare că este pur și simplu un alt exemplu al tristului fapt că sănătatea femeilor nu contează foarte mult. Pentru că decidenții sunt bărbați și, dacă decidenții sunt bărbați, banii pentru cercetare nu se duc către femei.

Până acum vreo 20 de ani, cred, nu se includeau femei în testările de medicamente. Și noi, de fapt, funcționăm fiziologic foarte diferit din cauza ciclurilor menstruale. E o doamnă foarte drăguță pe care o cheamă Stacy Sims, care este doctor în fiziologie, și povestea, de exemplu, că ea era și atletă de performanță și făcea tot felul de testări alături de colegii ei bărbați. La sfârșitul testelor respective, toate rezultatele femeilor erau scoase din calcul. „Păi de ce le scoateți?” „Păi, că voi aveți ciclu și e prea complicat.” Stai un pic, suntem jumătate din populație. Mai mult. Adică rezultatele femeilor era considerate anomalii și nu îi interesau. Și dacă eram 2% din populație ar fi trebuit să conteze. Dar suntem 51%. Și din cauza acestei complexități hormonale mult mai mari pe care o au femeile față de bărbați, lumea nu s-a legat la cap. Se studiau tot felul de lucruri, de la medicamente la protocoale de fitness, cred că pe bărbați albi de 40 de ani. Și după, hai să vedem cum merge asta cu toate femeile, de la 15 la 65. Păi, ce să vezi, nu funcționează.

ELLE: Ai punctat mai devreme despre femeile care intră în menopauză prematură din cauza unor boli, cum ar fi cancerul. Mi se pare cu atât mai greu, pentru că atunci când ai 50 de ani te aștepți, te pregătești altfel. Dar când se întâmplă asta la 30 de ani, de exemplu, cred că poate fi complet devastator. Ce sfaturi ai pentru femeile care sunt în astfel de situații?

A.P.: În primul rând, ar trebui să găsească medici care să le acorde suficientă atenție pe partea de simptome asociate și de calitate a vieții. Degeaba m-am salvat de cancer dacă eu nu pot să trăiesc. Sunt, de exemplu, femei post-cancer de sân care aleg să facă terapie hormonală de menopauză pentru că spun că, pur și simplu, nu merită să traiască cu simptomele pe care le au din cauza lipsei de estrogen. Degeaba sunt în viață dacă mie nu-mi place să trăiesc. Deci, în fiecare caz, trebuie discutat cu un medic care înțelege impactul estrogenului, progesteronului etc. asupra corpului femeii în ansamblu. Trebuie să caute până când găsesc un doctor care să le asculte și să le ia în serios aceste simptome.

În general, femeile care intră prematur în menopauză au simptome mai acute decât cele care trec prin menopauză în mod natural, deoarece una e să ți se aclimatizeze corpul încet-încet în timp, să dureze patru-șase ani, și cu totul altceva este să treci de la nivel normal la zero în două săptămâni. Simptomele sunt mult mai dure și efectul asupra corpului femeii este mult mai mare. De aceea, femeile care intră prematur în menopauză, din orice motiv, fie că este spontan, fie că sunt afectate de un tip de tratament sau de o operație, trebuie foarte bine urmărite pe partea cardiovasculară, pe partea de osteoporoză și pe partea de sănătate emoțională, adică risc de depresie, anxietate sau demență mai târziu. Deci, toate aceste femei ar trebui să facă ceva în funcție de boala care a dus la această menopauză prematură. Unele femei nu pot să facă tratament cu estrogen, dar poate avem alte soluții care să mitigheze mare parte din aceste riscuri.

ELLE: Care sunt cele mai mari preconcepții de care te-ai lovit atunci când vine vorba de menopauză?

A.P.: În primul rând, multe femei cred că nu au dreptul să se plângă, că dacă mama sau bunica lor au suferit, și ele trebuie să treacă prin dureri. Că e normal să suferi și că așa e la bătrânețe. Nu e așa. De ce trebuie să ni se încheie viața la 50 de ani? Putem să trăim bine și sănătoase mult timp. Apoi, mai e un principiu care ne lovește și în menopauză, dar și în multe alte domenii ale sănătății femeii, de la sarcină, la alăptare: dacă mie nu mi s-a întâmplat, nici ție nu poate să ți se întâmple. Dacă eu am trecut ușor prin menopauză, toată lumea trece ușor prin menopauză. Nu e adevărat. Poate că eu sunt făcută bucăți de menopauză. Sau invers. Adică presupunerea asta că cazul meu trebuie să fie relevant pentru toată lumea din jurul meu. Nu este adevărat. Fiecare femeie își cunoaște corpul și fiecare femeie știe dacă e mult mai rău anul ăsta decât anul trecut.

Și, evident, ca în orice alt domeniu, există o polarizare. Toată lumea terapie hormonală. Nimeni terapie hormonală. Toată lumea frunzulițe și ceai. Nimeni frunzulițe și ceai. Nu există o soluție universală. Depinde de fiecare femeie, de riscurile și simptomele ei. Nu există două menopauze la fel.

Și a treia chestiune e că trebuie să ne punem lăbuțele pe piept și să așteptăm să ne sfrijim și să murim. Nu e adevărat. Femeile pot avea vieți sănătoase, vibrante pe termen lung. Trebuie doar să facem lucruri în sensul ăsta. Nu toate femeile au simptome grave, dar pentru cele care au, sunt soluții foarte multe. Deci să nu stăm să suferim în tăcere. Nu asta este cheia.

ELLE: Ți se pare că în România încep să se facă progrese în acest sens? Se discută mai mult despre menopauză și se iau măsuri pentru a facilita accesul la tratamente și informație?

A.P.: Nu, nu. Adică, sigur, subiectul a explodat doar într-o bulă minusculă din București, Cluj și Timișoara. Vorbim aici de femeile social media savvy, care știu să citească în engleză și cărora le ajung la urechi chestiile astea. Dar, de fapt, marea masă a femeilor, probabil inclusiv femeile din familia mea și a ta, a suferit și suferă din cauza menopauzei.

ELLE: Totuși, un punct de plecare important pentru a ajunge și la femeile din comunități defavorizate, care nu au acces la Internet, la medici sau tratamente îl reprezintă activitățile cum sunt cele pe care le desfășori împreună cu Centrul Filia.

A.P.: Da, noi organizăm întâlniri în care discutăm despre sănătatea reproductivă, care, în opinia mea, include și menopauza, fiind o parte a ciclului reproductiv al femeii, doar că este partea finală, să zicem așa. Sunt femei care sunt foarte afectate de bufeuri, schimbări cardiovasculare neplăcute și dureri pe care nu și le explică. Când se adresează medicilor, aceștia le spun că „așa e la bătrânețe”. Imaginați-vă că pentru o femeie romă dintr-o comunitate îndepărtată este extrem de greu să aibă acces la tratament, având în vedere că nici în București nu este ușor să obții tratament. Deci situația este cu atât mai dificilă în comunitățile rurale. Începem să schimbăm lucrurile în centrele mari, dar până să ajungem la nivelul comunităților rurale, unde nici serviciile de sarcină și nici cele de contracepție nu sunt disponibile, mai avem mult de muncă

Citește și:
Trucuri ciudate care îți pot îmbunătăți rutina de machiaj

Foto: Shutterstock