Bunica mea mi-a spus odata ca pentru a imblinzi o fiara salbatica trebuie sa o mingii pe frunte… Intr-o zi, cu mult timp in urma, in copilarie, o matusa ne-a adus in dar o pisica, pe jumatate salbaticita. Era mica, neagra si feroce. Nimeni din casa nu a indraznit sa se apropie de ea. Mi-am adus aminte atunci de vorbele bunicii si m-am apropiat, usor, de puiul de pisica. Si-a arcuit spinarea si parul de pe ceafa i s-a ridicat amenintator. A scos un sunet ascutit, lung si puternic. In zilele urmatoare, de cite ori incercam sa ma apropii fugea si se ascundea. Abia mai tirziu a cedat si mi-a permis sa o ating pe frunte, citeva secunde. Apoi secundele s-au transformat in minute. Dupa citeva zile imi cerea sa o mingii la nesfirsit. Intr-o saptamina a devenit cea mai buna prietena a mea. Am ajuns atit de apropiate, incit ma astepta in fata scolii si plingea cind plecam in vacanta. Atingerea umana poate, intr-adevar, domestici un animal salbatic.
Cu timpul, insa, am invatat ca poate face chiar mai mult de atit: poate sterge tensiunile de orice fel intre doua persoane, poate alunga insomniile, depresiile si atacurile de panica, poate adormi un copil agitat, poate stimula sistemul imunitar sau producerea de endorfine si oxitocina. Intreaba orice fizioterapeut (indiferent de specializare) despre puterea vindecatoare a contactului fizic intre fiintele umane, despre puterea masajului si a imbratisarii si vei auzi predici mai inflacarate decit ale lui Billy Graham.
Partea frumoasa e ca, in aceasta privinta, stiinta este intru totul de partea lor. In general, in cultura apuseana, masajul este folosit pentru a calma durerile sau tensiunile musculare, insa testele clinice au dovedit ca masajul este o forma de terapie adjuvanta extrem de eficienta in tratamentul bolnavilor de diabet, Parkinson sau al afectiunilor coloanei vertebrale. Dar rezultatele cele mai spectaculoase s-au inregistrat in rezolvarea unor probleme ceva mai subtile, legate de singuratate sau de o imagine corporala vatamata.
Cele mai avansate cercetari legate de acest fenomen (puterea atingerii umane) au fost facute la Touch Research Institute, University of Miami, School of Medicine. Intr-un studiu initiat in 2001, Dr. Tiffany Field si psihologul Sybil Hart, profesor asociat la departamentul de studii interumane si familiale, la Texas Tech University, au monitorizat evolutia a 19 tinere suferind de anorexie, incluse in protocolul obisnuit de psihoterapie. Din acest grup, 10 paciente au urmat o terapie suplimentara ce includea 30 de minute de masaj corporal general, o data pe saptamina, timp de 5 saptamini. Dupa un singur ciclu de tratament, toate cele 10 paciente, fara exceptie, au inregistrat o scadere semnificativa a gradului de anxietate, a nivelului de cortisol (hormonul stresului) si o crestere vizibila a nivelului de dopamina (un neurotransmitator responsabil pentru controlul raspunsului emotional).
Un studiu asemanator, facut pe un grup de pacienti bulimici, finalizat la acelasi institut, a scos la iveala aceleasi rezultate promitatoare. Desi nici unul dintre aceste experimente nu a durat suficient de mult pentru a se inregistra modificari in greutatea corporala a pacientilor, ambele au demonstrat un aspect esential: o imbunatatire semnificativa a perceptiei propriei imagini si a respectului de sine. Mai mult, Dr. Field a descoperit ca tehnicile de masaj ce implica contactul permanent cu pielea pacientului (frictiuni, efleuraj, presiuni etc.), exercitate cu o presiune moderata, sint mai eficiente decit cele ce presupun loviri usoare (tapotari, de pilda) si ca efectele maxime sint atinse doar daca intre terapeut si pacient nu exista comunicare verbala (pentru ca acesta din urma sa beneficieze din plin de senzatiile tactile).
Adela Basayne, ex-presedinte al American Massage Therapy Association, sustine insa ca o discutie preliminara cu terapeutul poate imbunatati imaginea corporala a pacientului, aducindu-l intr-o stare de meditatie controlata. „Este important ca acestia sa-si simta si sa exploreze fiecare centimetru din corp din interior, in loc sa se concentreze asupra aspectului exterior, crede ea.
Alti terapeuti folosesc „sistemul energiilor canalizate'. Mai exact: dupa un usor efleuraj, terapeutul isi aseaza miinile in zonele in care simte tensiuni, cerind pacientei sa descrie senzatia pe care o simte in zona respectiva sau imaginea pe care o are asupra zonei respective. In felul acesta isi poate exprima gindurile si complexele ascunse legate de propriul corp, indiferent daca aceasta perceptie (deformata) a aparut in urma unei traume psihice (un divort, o despartire dureroasa) sau doar a unui comentariu rautacios din anturaj. Corpul nu minte. Cind se reconecteaza perceptia proprie la imaginea reala are loc o mare revelatie. Iar aceasta poate aparea dupa o singura sedinta de masaj.
Page: 1 2