Mărturia cutremurătoare a unui român despre moartea fratelui său, cauzată de infecția cu coronavirus

Pe 7 septembrie, fratele lui Mihai Fulga a fost depistat pozitiv cu noul coronavirus, iar pe 1 octombrie, a murit din cauza complicațiilor apărute.

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, Mihai Fulga vorbește despre cum fratele său și-a pierdut viața din cauza infecției cu noul coronavirus. Acesta a fost diagnosticat pozitiv în urmă cu o lună, și în doar trei săptămâni de la aflarea diagnosticului, a decedat.

Deși îi este încă extrem de greu să vorbească despre pierderea suferită, Mihai speră ca mesajul său să salveze alte vieți: „Poate va convinge pe cineva să se protejeze, să nu se infecteze și să-i protejeze pe ceilalți. Poate va salva o viață. Nu știu…”

La începutul lunii septembrie, fratele său a fost depistat pozitiv cu noul coronavirus și a fost internat într-unul dintre corturile medicale, dedicate special bolnavilor de Covid-19.

„Pe data de 7 septembrie (ce aproape pare!) Radu mă sună seara la ora 7, să îmi spună amuzat puțin, dar și stresat, că „m-au găsit cu coronavirus”. Uimirea e mare. Cum? Când? Unde ești acum? Tușește și îmi spune că e la urgențe. Și că o să îl mute cu ambulanța la un spital dedicat Covid. Crede că a luat virusul de la birou. Aveau câteva cazuri și bănuiește că de acolo. Sunt îngrijorat. Nu știam în detaliu ce efecte are, doar ce am citit în ziare și aici, pe Facebook. Mă gândesc că o să se chinuie puțin cu tuse, respirație grea, dureri de cap sau musculare vreo două săptămâni și că o să își revină…

A doua zi îl sun. Răspunde cu greu la prânz. Este în spitalul cort și îmi spune că i-a fost frig. Afară este încă foarte cald, mă gândesc dacă este din cauza Covid (dacă dă frison) sau dacă este așa frig în cort. Parcă tușește mai tare. Seara îl sun iar. Nu mai răspunde. Aflu de la familie că răspunde doar la mesaje, nu mai răspunde la telefon. Încep să mă îngrijorez. În următoarea zi îi scriu un mesaj. Nu îmi răspunde”, mărturisește Mihai.

Apoi, află că fratele său a fost mutat la secția de terapie intensivă.

„Aflăm numărul de mobil de la ATI și sun. Îmi răspunde o doctoriță. O să fie o voce pe care o să o aud des în următoarea lună. Radu a fost mutat la terapie intensivă. A făcut o radiografie și are peste 70% din plămâni afectați. Cum este posibil? Are o reacție foarte puternică a sistemului imunitar împotriva virusului, care a dus la inflamarea plămânilor (cred că este acea celebră furtună de citokine). Respiră prin niște tubulețe oxigen pur, în cantități mari, cu ventilare puternică. Acum este momentul în care chiar încep să îmi fac griji, realizez că nu e ceva ușor. Îi dau mesaj de încurajare. De atunci, în fiecare zi am sunat la spital că să aflu care este starea lui. Și în fiecare zi i-am scris câte un mesaj de încurajare. Abia pe 10 septembrie îmi răspunde la primul mesaj. Mă bucur.”

În următoarele două săptămâni, însă, starea fratelui său nu s-a ameliorat. Plămânii acestuia erau afectați în proporție de 80%, în ciuda tratamentului primit.

„I se administrează de toate, Dexa, Remdesivir, plasmă și altele, pe care probabil nu le-am reținut. Doctorii își dau silința. Eu tot sper. Mama ei de inflamație! Nu se mai oprește odată! Măcar să se oprească. Doctorii trimit la laborator o analiză pentru ciuperca Aspergillus. Rezultatul vine în șapte zile, dar încep să îi administreze tratament antifungic preventiv încă din ziua recoltării. Era o informație nouă. Încep să citesc studiile de specialitate: 35% din cazurile severe de Covid dezvoltă această ciupercă. S-au observat astfel de complicații în mai multe țări. Cu toții o avem, dar se activează doar în anumite condiții. Efectul acestei ciuperci este… ghici care? de inflamare a plămânilor. Un cerc vicios din care ieși cu greu. „Respir bine acum și pe spate, pe o parte”, îmi scrie. Speranțele cresc. Pe 18 septembrie aflu că i-au pus un cort medical pe cap (acel balon care apărea în pozele cu pacienții din Italia). Saturația i-a scăzut sub 90 și nu mai urcă. Au decis să-i pună acel cort și acum are saturația bună.”

Însă, în urma unui alt CT, Mihai află că plămânii fratelui său erau afectați în proporție de 90%.

„Dar eu tot îi trimit mesaj de încurajare. Mai glumim, mai râdem de situație. Și este pentru prima dată când încep să îmi pierd optimismul. Dar trec repede peste.

Timp de 5 zile este staționar. Speranța este acolo, optimismul din nou la cer. Mici îmbunătățiri! Vine și ziua de 23 septembrie. Sun la spital. O să fie bine, îmi zic. Scurt și la obiect se aude o voce de la celălalt capăt al firului :„a fost intubat acum 30 de minute!”. Lumea mea se prăbușește. Tot timpul doctorii parcă te pregătesc pentru acest moment. Tot timpul îți zic că este un caz grav. Dar te agăți cu speranța și refuzi să crezi în gravitatea situației.

Nu am crezut vreodată că se va ajunge aici. Aflu că a ieșit pozitiv și la Aspergillus. Această combinație, Covid și Aspergillus…Tot sper că tratamentul antifungic își va face efectul, că o să scape de această ciupercă și o să își revină încet, încet din Covid. Și o să ajungă în momentul în care va fi detubat. Și că ne vom întâlni și vom povești despre acest virus. Să le spunem tuturor celor care nu cred sau care cred că este doar o răceală, care râd de tine dacă porți masca. Dar tot ce a urmat a fost un drum rapid în jos.”

Pe 1 octombrie, fratele său a decedat din cauza complicațiilor apărute.

„Am primit un telefon de la ATI. Am văzut numărul și am știut ce urma să îmi spună. A trebuit să răspund. Nu voiam să aud, dar am ascultat. „Ne pare rău, dar fratele dumneavoastră a decedat”. Te iubesc, frate! Atât mai pot spune.”, a încheiat Mihai cutremurătoarea mărturisire.