Legendele creierului nostru

Dupa varsta de 2 ani, nu se mai nasc noi neuroni

Aceasta credinta e expirata din octombrie 1999, cind doi neurocercetatori de la Universitatea Princeton, Elizabeth Gould si Charles Gross, au publicat un studiu revolutionar: descoperisera innoirea celulei neuronale in creierul unei maimute adulte. Multi ani pina atunci, unul dintre principiile de capatii ale neurostiintelor era ca omul se naste cu toate cele 100 de bilioane de neuroni si ca un creier adult nu e capabil de neurogeneza. E adevarat ca in primii doi ani de viata se formeaza cei mai multi neuroni. Dar procesul continua si dupa aceasta virsta, doar ca incetineste cu trecerea timpului. Insa nu dispare, cum se credea. Practic, in prima copilarie se concentreaza majoritatea informatiei in capul nostru, de care se leaga ulterior tot ceea ce urmeaza a fi invatat. Descoperirea celor de la Princeton a fost confirmata mai tirziu, in martie 2000, cind un grup de cercetatori de la Universitatea Cornwell a demonstrat in laborator cum anumiti neuroni din zone-cheie pentru invatare si memorie se pot regenera. Dragos Cirneci, doctor in psihologie, spune ca nastem permanent noi neuroni. „Aceasta este, poate, cea mai mare descoperire din ultima vreme din domeniul neurostiintelor.’ Asadar, tocmai s-au risipit regretele dupa neuronii irositi in noptile pierdute din studentie (prin biblioteci, evident, la ce credeai ca ma refer?). Iar vestile bune nu se opresc aici, caci neurogeneza poate fi stimulata si in mod controlat. Cum? Prin ceea ce se numeste „expunere la un mediu imbogatit’. Tehnicile sint mai aproape decit ti-ai fi imaginat, asa ca poti lua notite: de exemplu, studiile au dovedit faptul ca activitatea fizica stimuleaza producerea de neuroni. Cu o singura conditie: sa nu fie un antrenament de rutina, ci unul cu exercitii diversificate. De asemenea, cind te orientezi in spatiu, interactionezi cu persoane straine, cind inveti sa rezolvi probleme noi, sa operezi cu lucruri necunoscute sau cind faci exercitii de brainfitness, in tot acest timp „produci’ practic noi neuroni. Insa la fel de important e si ce faci cu ei dupa asta, caci tot studiile demonstreaza ca noii neuroni mor daca nu sint folositi. Deci degeaba-i avem, daca nu stim sa-i folosim.

Marimea conteaza

Acest mit a intrat in stiinta in secolul al XIX-lea, cind oamenii au inceput sa faca masuratori si sa creada ca un cap mare sau anumite protuberante indica o inteligenta crescuta. Dragos Cirneci spune ca diferentele dintre oameni sint foarte subtile – la nivel de sinapse, nicidecum la nivel de marime a capului – si ca in nici un caz nu se pot vedea cu ochiul liber. (De tinut minte pentru urmatorul interviu la care mergi!) Iar dr. Horatiu Ioani, medic neurochirurg, explica despre anatomia creierului ca aceasta difera la fiecare om: „Nu exista doua creiere identice, asta e o alta legenda. E ca la amprente. Si nu exista doua creiere cu functiile in aceleasi zone. Aproximativ da, in aceleasi zone, dar spatierea poate varia pe arii de 2-3 centimetri patrati’. Iar pentru identificari precise, neurologia si neurochirurgia dispun de diferite tehnici. „Bineinteles ca anatomia respecta ce e scris in carti, dar fiecare creier e putin altfel.’ Genii literare precum Turgheniev, cu un creier sub media populatiei, ca volum, sint o dovada a faptului ca zicala „Nu conteaza cit e de mare, ci cum se foloseste’ se aplica si in cazul creierului. „Asta, spre deosebire de omul de Neanderthal, care avea un cap mult mai mare decit omul de rind’, spune Cirneci. Si exemplele pot continua: veverita are cel mai mare creier in ra­port cu restul corpului. Sau casalotul (un soi de balena) are cel mai mare creier dintre toate animalele cunoscute astazi. Adica de vreo opt ori mai voluminos decit al omului. Ceea ce nu il face deloc mai destept.

Folosim doar 10% din creier

Demolind cu convingere si acest mit, dr. Ioani isi aminteste de o pacienta care spunea ca „nu prea conteaza daca si-a scos tumora si jumatate din lobul temporal, din moment ce oricum foloseste doar 10% din creier’. Ceea ce ma face sa ma gindesc ca poate de aici ar fi trebuit sa incep articolul… Batalia miturilor: care e mai mare. Dar nici aici nu stiu cit e de relevant. De ce ne-ar fi inzestrat natura cu un asemenea creier, daca am fi folosit doar o asa mica parte din el? Acest mit a pornit din presa, de la un anumit psiholog american, William James, care a declarat pe la 1890 ca „in medie, o persoana isi atinge rar si doar o foarte mica parte din potential’. Ceea ce s-a transformat in „folosim doar 10% din creier’. Mai tirziu, dintr-o pura eroare jurnalistica, citatul i-a fost atribuit lui Albert Einstein. Acesta ar fi declarat ca, pentru a fi un geniu intr-ale fizicii, trebuie sa-ti folosesti tot creierul. „De unde miscarea New Age a inceput sa promoveze consumul de LSD si alte droguri pentru activarea intregului creier si crearea de genii’, spune Cirneci, care povesteste si cum Einstein a dez­mintit ulterior faptul ca ar fi spus asa ceva, motivind ca el este fizician, nu neuro­chirurg si deloc in masura sa faca astfel de afirmatii. Atunci sa dam cuvintul inapoi specialistului: „Totul e folosit din creier: de la neuroni la celule gliale, vase de singe, tot’, spune dr. Ioani. „O zona care nu e folosita se atrofiaza. La un pacient cu dementa Alzheimer, de exemplu, lobii frontali se vad imagistic ca o pruna uscata.’ Iar acest lucru se mai evidentiaza la copiii care se nasc orbi si al caror cortex occipital (specializat in vedere) nu se dezvolta. Pentru ca pur si simplu nu primeste stimuli luminosi. Singurul adevar din aceasta poveste cu 10% este ca parti diferite ale creierului nostru se acti­vea­za in momente diferite. Situatie: citesti acest articol. Iti fo­lo­sesti vazul, deci cel mai probabil aria unde se proie­cteaza vederea e puternic activata. Dar oare insea­mna asta ca nu iti folosesti si picioarele? Chiar da­ca stai pe scaun, picioarele tale simt si misca, ele sint integrate in relatia cu mediul. Doar ca nu sint activa­te la fel ca atunci cind faci jogging. De altfel, cele mai multe boli psihice (anxietatile, depresia) sint re­zul­tatul unui deficit de inhibitie, nu de excitare la ni­velul creierului. In schizofrenie, de exemplu, se acti­veaza prea mult din creier si atunci apar halucinatiile.

Emisfera dreapta vs. cea stin­ga sau lupta dintre ratiune si simtire

Dragos Cirneci explica faptul ca dominanta emis­ferelor e un fapt real, insa strict din punct de vedere motor. Dreptacii sint dominati de emisfera stinga, iar stingacii de cea dreapta. „Ambele emi­sfere se ocupa in egala masura de emotii, doar ca de emotii diferite. A crede ca stinga e pur rationala si dreapta pur emotionala e o mare bazaconie’, declara el. Emisfera dreapta e responsabila mai degraba cu emotii de tipul anxietate, stres, panica, iar stinga de relaxare, bucurie, anticipare sau sex. |nsa si in emisfera stinga se regasesc anumite emotii negative, precum furia sau frustrarea. „E aceeasi zona care se activeaza cind te bucuri ca primesti ceva, de exemplu, si se stinge cind nu mai primesti, lasind loc furiei si frustrarii’, spune Dragos Cirneci. „E foarte complicat creierul. Si nu se judeca in termeni de umflaturi, volume, stinga, dreapta. Important e intregul. Nu se poate imparti nici macar in lucruri mai clasice, cum ar fi sediul vorbirii. Se asociaza emisfera stinga cu limbajul si dreapta cu spatialul. Ei bine, nu e chiar asa. Anumite elemente ale limbajului sint localizate in emisfera stinga, dar timbrul si inaltimea vocii sint in emisfera dreapta. La fel si aspecte care tin de partea emotionala a vorbitului.’ Deci lucrurile sint interdependente si legate intre ele. A le privi in mod separat e o mare greseala.