La dolce vita creeaza dependenta

Ma numesc Lavinia si sunt dependenta… Recunosc, am avut o perioada de negare, dar in timp ce imi alin senzatia de slabiciune si un vag tremur al membrelor cu o doza soc (adica un caffe latte indulcit cu generozitate), pentru a avea vlaga sa scriu aceste randuri nu ma mai pot ascunde dupa deget. Sunt dependenta de zahar. N-as fi crezut ca voi spune asta despre mine vreodata, mai ales ca nu sunt genul care sa pofteasca la prajituri, pot sa spun „nu' unei baclavale, iar ciocolata primita in dar ar expira pe masuta de cafea daca n-as avea musafiri.

Insa mi-am dat seama ca relatia mea cu zaharul e mai mult lipicioasa decat siropoasa in momentul in care am facut o pauza de 24 de ore. O noapte si o zi m-am lipsit de zahar sub orice forma: am evitat fructele, stafidele pe care imi place sa le rontai dimineata si am baut ceaiuri si cafele neindulcite. M-am abtinut si de la portia de paste, care inseamna, de fapt, carbohidrati simpli pe care corpul ii transforma in glucoza pentru un sugar rush rapid. Chiar si sosul de arrabbiata contine zahar, precum multe alte alimente la care nu te-ai astepta neaparat, precum dressing-ul pentru salata (pe etichete, orice ingredient care se termina in -oza, precum zaharoza, dextroza, lactoza, fructoza sau glucoza, inseamna, de fapt, zahar).

Abstinenta fost o experienta de cosmar, oarecum similara cu senzatia unui sevraj, iar sechelele… le indulcesc asa cum se cuvine. Insa desi in ziua de azi aproape toata lumea stie ca zaharul nu e sanatos, imi e greu sa-l asociez cu porecla de „otrava alba. Atributul „dulce' ar trebui sa fie echivalent cu „delicios', „dragut' sau chiar „irezistibil', nu? Cand eram mica, apropiatii imi spuneau Dulcineea, iar cand Mary Poppins canta „A spoon full of sugar makes the medicine go down', mama fredona melodia privindu-l pe tata cu subinteles.

OK, pot sa accept ca zaharul nu e bun, dar dupa acest mic experiment nu prea imi concep viata fara el. Si pe masura ce am citit mai multe, mi-am dat seama ca m-am inhamat de mult in acest carusel al placerii imediate numit „la dolce vita. Suntem sfatuiti de media si de nutritionisti sa ne decimam clipele dulci de huzur, dar care e miza?

In dulcele ciclu vicios

Poate ai observat ca simti o nevoie acuta de ceva dulce la cele mai ciudate ore. Cand ne lipseste energia, ne indreptam fara sa ne gandim de doua ori spre tononomatul cu dulciuri sau spre frigider. Iar conform specialistilor, atunci cand mancam zahar (si da, poti privi napolitanele drept zahar, deoarece il contin in proportie de 70%, iar o cutie de Cola contine aproximativ sapte lingurite, cu una mai mult decat ar trebui sa consumi intr-o zi intreaga) corpul descompune rapid carbohidratii simpli in glucoza – molecule suficient de mici pentru a trece din intestinul subtire in fluxul sanguin. Acestea sunt o sursa u¬niversala de energie, pe care ai consuma-o in intregime… daca ai porni la vanatoare de mistreti.

Dar cum probabil nu e cazul, pancreasul secreta insulina ce dicteaza celulelor sa absoarba excesul sub forma de rezerve care se depoziteaza in cele mai incomode locuri. Dupa ce glucoza e absorbita complet, automat scade si nivelul glicemiei. Si iata cum pofta de dulce revine si mai agresiva dupa doar cateva ore. Daca alegi sa o satisfaci vei reincepe acest ciclu vicios. Insa pe masura ce fortezi pancreasul sa repete acest proces, celulele se calesc la actiunea insulinei si au nevoie de doze si mai mari, din ce in ce mai mari. Dupa exaltarea initiala, scaderea iminenta a glicemiei iti ofera, pentru inceput, senzatia de oboseala si iritabilitate.

Din pacate, nu ne permitem mereu luxul de a fi posomorate, deci ineficiente. Problema e ca, daca nu-ti primesti doza, ficatul e nevoit sa transfere sangelui o parte din rezerva sa de glucide pana se reechilibreaza procesele naturale din organismul tau. Dar nu te ingrijora, asta se va intampla numai daca rezisti sevrajului initial. De revii la „vechile obiceiuri', afla ca alternantele de acest gen pot juca feste metabolismului si sistemului nervos, iar consecintele sunt numeroase si variate, printre care depresia sau obezitatea. Iar asta nu e tot…

Gustul fericirii

Ciocolata, inghetata, prajituri… sunt mici bucurii ale vietii ce ne consoleaza dupa o despartire sau o zi agitata la birou si le privim ca pe un refugiu, o recompensa sau, de ce nu, ca pe un substitut pentru dulcegarii de ordin emotional. Dar de cate ori am privit zaharul drept ceea ce este, si anume un drog? Nu contine vitamine, proteine, minerale sau fibre (decat daca il extragem din cruditati).

Din contra, sub forma pura ne fura din resursele acumulate: „Zaharul e un aliment natural ce provine din trestia de zahar sau din sfecla de zahar, insa procedeul chimic prin care este obtinut e cel care il transforma intr-un aliment nociv. Prin rafinare, el isi pierde nutrientii si ne furnizeaza asa-numitele calorii goale. Iar pentru a fi metabolizat, zaharul «fura» din mineralele si vitaminele corpului in defavoarea sistemului osos si a danturii. De aceea consumul excesiv de zahar duce la carii, osteoporoza si multe alte boli', spune Alexandra Iliuta, trainer nutritionist.

Daca ne-ar fi oferit mai multe beneficii, poate dependenta de dulce nu ar fi fost neaparat nociva. Insa faptul ca stimuleaza productia de serotonina si ne poate influenta neurotransmitatorii precum un drog e ingrijorator. Profesorul Bart Hoebel a condus un studiu imagistic in cadrul Institutului de Neurostiinta Princeton, iar concluziile au fost publicate pe site-ul oficial al Universitatii. Transformand niste soareci de laborator in junkies dependenti de zahar, echipa de cercetare a demonstrat stiintific faptul ca alimentul activeaza in creier aceiasi receptori precum heroina. Oops!

Sweet Beauty

Probabil as putea sa umplu cateva pagini daca as enumera afectiunile pe care le provoaca asa-numita otrava alba, dar cred ca e mai bine sa nu o fac, deoarece am stabilit deja ca e un rau inevitabil. In plus, studii din Statele Unite si Anglia confirma ca multe persoane isi consuma intr-un an greutatea in zahar – si stim doar ce pondere are psihicul asupra sanatatii, deci nu vreau sa te deprim. Insa daca acest aliment e capabil sa erodeze dintii, care sunt formati din cel mai tare tesut de care dispunem, imagineaza-ti doar ce poate sa faca altor organe.

Daca nu esti ipohondra, iti recomand o consultatie rapida cu dr. Google – iti va dezvalui tot ce vrei sa stii si chiar mult mai mult. Pe de alta parte, trebuie sa-mi fac datoria de beauty editor si sa te avertizez, dupa cum am fost si eu la randul meu avertizata de catre toti medicii dermatologi cu care am vorbit, ca zaharul nu face casa buna cu frumusetea. Odata ajuns in organism, zaharul rafinat determina procesul de glicare, o reactie chimica ce rigidizeaza proteinele (la modul in care carnea fripta isi pierde din elasticitate si culoare), afectand celulele noi de colagen si elastina, grabind aparitia ridurilor. In plus, sensibilizeaza pielea la actiunea razelor UV, o inroseste si ii ofera o textura neuniforma, lipsita de fermitate.

Desi cunosc de mult aceasta teorie, nu prea am fost silitoare cu partea practica (doar nu mi se poate intampla chiar mie?!), dar am avut un mic atac de panica dupa ce am citit ca efectele consumului de zahar sunt vizibile abia dupa 35 de ani (deci sigur o sa mi se intample si mie). De fapt, acesta e motivul pentru care am incercat experimentul sugar free sau cea mai amara zi din viata mea. Cel putin asa imi ziceau papilele gustative.

„Mananca mai putin zahar! Esti suficient de dulce.'

Concluzia e ca probabil nu imi voi invinge niciodata dependenta de zahar. „Mananca mai putin zahar! Esti suficient de dulce', spunea Oprah la un moment dat, insa eu nu ma simt deloc asa in deadline sau cand imi refuz o cafea indulcita. Ma intreb cum se descurca ea. Planul meu e sa-mi iau drogul din carbohidrati complecsi precum cereale si fructe, care, datorita unei absorbtii lente, scutesc organismul de ciclul vicios despre care vorbeam mai devreme. „Glucoza din aceste alimente e eliberata progresiv, avand astfel un rol important in mentinerea stabilitatii glicemiei. In fructele cu seminte predomina fructoza (motiv pentru care sunt mai bine tolerate de catre diabetici), iar fructele cu samburi tari (prune, caise, piersici) contin preponderent glucoza si zaharoza. Bananele si ananasul au un indice glicemic ridicat, de aceea nu sunt indicate in curele de slabire sau pentru diabetici', spune specialistul Alexandra Iliuta.

Acum, ca stii ca e un drog cu acte in regula, poate te tenteaza ideea de a fugi cat vezi cu ochii de zahar, insa nu e recomandabil nici sa cazi in aceasta extrema. Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi mi-a spus ca indulcitorii ce il substituie ar fi mult mai nocivi. Iar cateodata, daca te simti lipsita de vlaga si nu ai timp de indispozitii, iti poti alina dependenta cu un cub de zahar (e mai cinstit sa procedezi astfel decat sa te minti cu un iaurt dulce de fructe cu zero grasime, macar asa iti poti monitoriza consumul real). In timp ce privesc cu ochi sticlosi biscuitul crocant care a venit nesolicitat odata cu paharul inalt de latte, ma intreb daca nu cumva legea lui Murphy e veridica. Daca nu cumva tot ce e bun pe lumea asta chiar e imoral, ilegal sau ingrasa. Si decid ca o voi lua pe jos spre casa, asa ca il devorez, cu zahar cu tot. Repede, cat inca e legal!

Text: Lavinia Gogu
Foto: Guliver

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK