In orice grup de prietene exista un astfel de personaj obsedat de propria-i sanatate, inspaimintat de tot ce i s-ar putea intimpla, fin cunoscator al tuturor tratamentelor medicale (alopate sau alternative), dependent de pastile si tincturi, de masaje, injectii si stiri medicale. O sa-i spunem… Mimoza.
Mimoza are o structura de fluture (nu de floare). Mai exact, este genul de femeie pe care daca o intrebi (pe tonul cel mai simplu din lume) ce mai face, iti va raspunde (de fiecare data) cu o lista nesfirsita (mereu alta) de plingeri nesemnificative, non-simptomatice: e superstresata, supraaglomerata, epuizata…
Misiunea ei in viata este sa gaseasca un remediu pentru tot ceea ce o deranjeaza. Spre deosebire de ipohondrele de stil vechi, care luau pastile cu pumnul si cunosteau din scoarta in scoarta Almanahul Medical al Familiei sau de urmasele lor moderne, care folosesc Internetul pentru a-si hrani spaimele, Mimoza isi gaseste consolare in terapiile alternative. Intilneste in permanenta personaje stranii, vindecatori miraculosi, reflexologi, specialisti in cristale, practicanti de medicina ayurveda care, dupa o singura vizita, „ii schimba viata, cum spune ea.
Problema e ca viata unei Mimoze se schimba in fiecare saptamina: are cind intoleranta la lactate, cind alergie la gluten, cind la faina, foloseste numai produse pe care scrie „non-alergenic, „non-cancerigen, „100% natural, „netestat pe animale, „fara conservanti, obligatoriu ecologice. Evident, aceste obiceiuri o costa o avere, mii de euro pe an. Pentru ce toate eforturile astea?
„Pina la un anumit punct, existenta sau amenintarea unei boli ne pot face fericiti’, crede Joseph Joubert, scriitor si moralist francez. „E un fenomen social. Asa se explica dezvoltarea uluitoare a medicinei alternative (o industrie care include produse homeopate, medici si terapeuti celebri – Dr. Ali, frecventat de Printul Charles si Michael Caine, sau Dr. Joshi, preferat de Ralph Fiennes, Gwyneth Paltrow si Sadie Frost – suplimente nutritive, ceaiuri si tincturi etc.), care, la ora actuala, ruleaza citeva miliarde bune de euro anual (in ciuda faptului ca nu exista nici o dovada clara ca toate aceste remedii/terapii/cure functioneaza cu adevarat). Magnetoterapia? Cromoterapia? Cristaloterapia? Terapia Bach? Cu siguranta, generatiile viitoare vor ride in hohote de naivitatea noastra, de incercarile noastre stupide de a fi sanatosi (fizic si emotional), de a ne simti 100% bine in 100% din timp. Dragelor, e o misiune 100% imposibila! (Daca se poate numi „misiune.)
Aceste temeri nefondate legate de sanatatea noastra nu sint de data recenta. Termenul „hipocondria (ipohondrie, in limbaj uzual) deriva din cuvintul grecesc hypochondros, care descrie un anumit disconfort ce apare in partea superioara a abdomenului (imediat sub stern), determinat de o problema digestiva sau de o stare de melancolie, care se naste in zona hipocondrului (dupa scrierile medicale ale grecilor antici). O vreme, acesti oameni nefericiti, obsedati de propria sanatate si de autodiagnoza, au fost luati in deridere. (Cind Peter Sellers, un actor si ipohondru celebru, a suferit un atac de cord ce i-a pus viata in pericol, bunul lui prieten Spike Milligan a comentat: „A avut nevoie de 40 de atacuri contrafacute pina sa obtina unul autentic).
Acum ipohondrii (a nu se confunda cu Mimozele, aflate in faza de debut a bolii) sint luati foarte in serios. „E complet eronat sa sustii ca totul e in ordine cu un ipohondru, spune Arthur Barsky, profesor de psihiatrie la Harvard Medical School, expert international in hipocondrie.
„Hipocondria e fara indoiala o boala, dar nu a trupului, ci a mintii. E o boala care are nevoie in permanenta de certitudini si reasigurari. Pacientul observa un simptom, de multe ori nesemnficativ. Decide ca e neobisnuit si exploreaza domeniul. Cum orice om are indispozitii minore din cind in cind, e usor sa gaseasca din ce in ce mai multe simptome. Isi construieste un caz, o boala, in propria minte si, chiar daca medicul ii spune ca e perfect sanatos, trupul sau ii spune contrariul. Singurul tratament real este sa rupi cumva acest ciclu (ceea ce poate fi destul de complicat, deoarece rareori medicii le vorbesc ipohondrilor despre boala lor reala).’
Page: 1 2