In cautarea nemuririi

In orice grup de prietene exista un astfel de personaj obsedat de propria-i sanatate, inspaimintat de tot ce i s-ar putea intimpla, fin cunoscator al tuturor tratamentelor medicale (alopate sau alternative), dependent de pastile si tincturi, de masaje, injectii si stiri medi­cale. O sa-i spunem… Mimoza.

Mimoza are o structura de fluture (nu de floare). Mai exact, este genul de femeie pe care daca o intrebi (pe tonul cel mai simplu din lume) ce mai face, iti va raspunde (de fie­ca­re data) cu o lista ne­sfirsita (mereu alta) de plingeri nesemnificati­ve, non-simptomatice: e superstresata, supraaglomerata, e­pui­­zata…

Mi­siunea ei in viata este sa gaseasca un remediu pentru tot ceea ce o deranjeaza. Spre deosebire de ipohondrele de stil ve­chi, care luau pastile cu pumnul si cunosteau din scoarta in scoarta Almanahul Medical al Familiei sau de urmasele lor moderne, care folosesc Internetul pentru a-si hrani spaimele, Mimoza isi gaseste consolare in te­rapiile alternative. Intilneste in permanenta personaje stranii, vinde­ca­tori miraculosi, reflexologi, specialisti in cristale, practicanti de medicina ayurveda care, dupa o singura vizita, „ii schimba viata, cum spune ea.

Problema e ca viata unei Mimoze se schimba in fiecare sa­ptamina: are cind intoleranta la lactate, cind alergie la gluten, cind la faina, foloseste numai produse pe care scrie „non-alergenic, „non-cancerigen, „100% natural, „netestat pe animale, „fara conservanti, obligatoriu ecologice. Evi­dent, aceste obiceiuri o costa o avere, mii de euro pe an. Pentru ce toate eforturile astea?

„Pina la un anumit punct, existenta sau amenintarea unei boli ne pot face fericiti', crede Joseph Joubert, scriitor si moralist francez. „E un fenomen social. Asa se explica dezvoltarea uluitoare a medicinei alternative (o industrie care include produse homeopate, medici si terapeuti celebri – Dr. Ali, frecventat de Prin­tul Charles si Michael Caine, sau Dr. Joshi, preferat de Ralph Fiennes, Gwyneth Paltrow si Sadie Frost – suplimente nutritive, ceaiuri si tincturi etc.), care, la ora actuala, ruleaza citeva miliarde bune de euro anual (in ciuda faptului ca nu exis­ta  nici o dovada clara ca toate aceste remedii/terapii/cure func­tioneaza cu ade­varat). Magnetoterapia? Cromoterapia? Cris­ta­loterapia? Terapia Bach? Cu siguranta, generatiile viitoare vor ride in hohote de naivitatea noastra, de in­cer­carile noastre stupide de a fi sanatosi (fizic si emotional), de a ne simti 100% bine in 100% din timp. Dragelor, e o misiune 100% imposibila! (Daca se poate numi „misiune.)

Aceste temeri nefondate legate de sanatatea noastra nu sint de da­ta recenta. Termenul „hipocondria (ipohondrie, in limbaj uzual) deriva din cuvintul grecesc hypochondros, care descrie un anumit disconfort ce apare in partea superioara a abdomenului (imediat sub stern), determinat de o problema digestiva sau de o stare de me­lan­colie, care se naste in zona hipocondrului (dupa scrierile medica­le ale grecilor antici). O vreme, acesti oameni nefericiti, obsedati de propria sanatate si de autodiagnoza, au fost luati in deridere. (Cind Peter Sellers, un actor si ipohondru celebru, a suferit un atac de cord ce i-a pus viata in pericol, bunul lui prieten Spike Milligan a comentat: „A avut nevoie de 40 de atacuri contrafacute pina sa obtina unul au­tentic).

Acum ipohondrii (a nu se confunda cu Mimozele, aflate in faza de debut a bolii) sint luati foarte in serios. „E complet eronat sa sustii ca totul e in ordine cu un ipohondru, spune Arthur Barsky, profe­sor de psihiatrie la Harvard Medical School, expert international in hi­pocondrie.

„Hipocondria e fara indoiala o boala, dar nu a trupului, ci a mintii. E o boala care are nevoie in permanenta de certitudini si reasigurari. Pacientul observa un simptom, de multe ori nesemnfi­ca­tiv. Decide ca e neobisnuit si exploreaza domeniul. Cum orice om are indispozitii minore din cind in cind, e usor sa gaseasca din ce in ce mai multe simptome. Isi construieste un caz, o boala, in propria min­te si, chiar daca medicul ii spune ca e perfect sanatos, trupul sau ii spune contrariul. Singurul tratament real este sa rupi cumva acest ciclu (ceea ce poate fi destul de complicat, deoarece rareori medicii le vorbesc ipohondrilor despre boala lor reala).'

La urma urmei, nu sint altceva decit victime colaterale. Traim intr-o societate care se hraneste si creste din teama pentru propria stare de bine. Sintem o generatie inspaimintata de boala si in fiecare mo­ment apare un nou morb care ne da fiori reci pe sira spinarii, de la vi­ru­sii neidentificati aparuti in spitale, la pericolul de a purta tocuri inal­te. „Traim intr-o stare exagerata de autoconstientizare, intr-o stare permanenta de alarma (de cele mai multe ori lipsita de fond), care se datoreaza in mare parte vinatorilor de senzatii din media, si avem asteptari mult prea mari de la asa-zisele cure miraculoase, pe ca­re le aduc in prim plan aceiasi oameni din media, spune Arthur Barsky, profesor de psihiatrie la Harvard Medical School, expert inter­national in hipocondrie. Iar isteria se extinde, pentru ca un zvon il atrage pe celalalt.

Cu cit sintem mai sanatosi, cu atit inventam mai mul­te boli. John Naish, jurnalist la The Times, in cartea sa The Hypochondriacs Handbook: A Disease for Every Occasion, an Illness for Every Symptom, descrie citeva dintre cele mai absurde boli inventate vreodata de lumea moderna: sindromul pantalonilor mu­la­ti, boala de ficat a jucatorului de golf… „Numarul ipohondrilor a crescut constant dupa cel de-al doilea razboi mondial pentru ca societatea a evoluat in bine. Era firesc sa se intimple astfel, spune Naish.
„Oamenii de grota aveau alte motive de ingrijorare: trebuiau sa-si gaseasca hrana si sa lupte din greu ca sa supravietuiasca. Acum, de vreme ce traim intr-o lume incomparabil mai sanatoasa si mai sigura, trebuie sa ne umplem timpul cu ceva. Altceva! Cum e destul de complicat sa distrugem instinctul de supravietuire mostenit de la stramosii nostri, care ne tine intr-o permanenta stare de alerta, nu ne ramine decit sa ne potolim teama zilei de miine hranindu-ne min­tea cu retete miraculoase pentru pericole iminente (in fapt, inexistente sau putin probabile), furnizate de media si de companiile farmaceutice. Consumam povestiri medicale spectaculoase, boli neobisnuite si po­tiuni magice, sperind sa devenim invulnerabili. (Sau nemuritori? De ce nu?) Savuram orice ar putea sa ne hraneasca teama pentru propria sanatate. Dar ce fa­cem cu adevarat pentru a o potoli, nu a o hrani? De ce avem nevoie cu adevarat? De liniste, de dra­goste, de implinire, de pasiune, de fericire…

Si pentru a-ti demonstra asta, o sa revin la prietena noastra, Mimoza. Daca vei face (fara nici o urma de patetism sau ironie) o radiografie a cauzelor si sim­ptomelor invocate de ea, vei vedea ca majoritatea Mimozelor nu vor alt­ce­va decit un corp perfect, o relatie perfecta, o viata perfecta… „E mult mai con­fortabil insa, pentru propriul orgoliu, sa se pacaleasca spunind ca sa­na­tatea este cea care le ingrijoreaza, spune Kasia Szymanska, training director la Center of Stress Management, Columbia University. „Sint prea putine cele care vin la terapie si cer sa scape de nefericire. Majoritatea spun ca nu mai vor sa se simta mereu obosite sau vor sa scape de durerile cumplite de cap… desi nici una dintre ele nu se supara daca scapa si de citeva kilogra­me in plus, asa, ca bonus. Dar, dincolo de toate, cred ca vor sa se simta speciale. Totul se reduce la propria identitate. Din dorinta de a fi diferite, aceste femei cau­ta orice, chiar si o mare problema de sanatate, pentru a le scoate din mul­time. Aceste femei au nevoie de psihoterapie, nu de medicina alternativa.' (Of, Doamne, cit cinism!)

Profesorul Barsky este primul care a facut o serie de cercetari pentru a do­ve­di ca psihoterapia traditionala poate vindeca afectiunile imaginare. Studiul fa­cut de el in 2003, cind a aplicat 3 sesiuni a cite 90 de minute de psihotera­pie la 102 pacienti ale caror simptome nu puteau fi dovedite medical, a intrat in istorie: 57% dintre pacienti au inregistrat o reducere semnificativa a nivelului simptomelor. Kasia Szymanska (doamna cinica citata mai sus) e de ace­easi parere: terapia comportamental-cognitiva este tratamentul ideal pentru ipohondrie. Pacientii inva­ta noi modalitati pentru a-si inabusi temerile privind propria lor sanatate.
OK. Deci motivul este unul pur psihologic. Totusi, eu (si multi alti specialisti in domeniu) indraznesc sa dau un punct rosu prietenei mele, Mimoza, si spun ca terapiile alternative nu trebuie neg­li­­jate. Pot functiona perfect, ca o cura de de­to­xifiere mentala, ce completeaza p­si­ho­terapia traditionala. E very fashion. (Apropo, s-a dovedit ca majoritatea Mi­mo­zelor sint fashion victims.) In schimb, ingrijorarea excesiva pentru propria persoana este de­modata (ramasa din anii ‘90, cind a inceput ma­rea explozie a medicinei alternative). E mult mai fashionable sa te gindesti la altii. Sigur, putem da vina pe Bill Gates (si Warren Buffett, treaca de la mine!), care si-a facut un hobby din a-si dona averea organizatiilor caritabile, dar, daca gindim la rece, nu e vorba doar de caritate, ci de sentimentul acela ului­tor, unic, de implinire (as indrazni sa spun chiar fericire) ce se naste din apropierea u­mana si altruism. E imposibil sa nu ne pese ce urmeaza dupa noi!

Deci, dragele mele Mimoze, renuntati sa va mai uniti cu Universul la cursuri de yoga sau prin autohipno­za. Nu mai beti licori din flori si nu va mai infigeti ace in ureche… Singurul luc­ru care ne asigura nemurirea sint generatiile ce urmeaza. Programativa o cura de psihoterapie (pentru a va re­cistiga increderea in voi, pentru a va cu­noas­te mai bine, pentru a vedea cit sinteti de minunate), o cura intensa de fitness, una de sex si faceti un gest frumos, o fapta buna in fiecare zi. S-a dovedit ca oamenii care isi fac prea multe probleme pentru propria sanatate mor mai repede. De ce sa-ti pui credinta in cristale, cind poti sa o pui in tine insati?

Foto:Hepta

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK