În urmă cu doi ani, am văzut „Collateral Beauty’ (regizat de David Frankel), un film fără Oscaruri (nici măcar n-a fost nominalizat la vreo categorie), dar cu o distribuție de excepție: Will Smith, Kate Winslet, Keira Knightley, Hellen Mirren și Edward Norton. Chiar dacă povestea în sine este despre o tragedie (prin urmare am lăcrimat în intuneric timp de aproape două ore), cred că, în final, mesajul filmului este unul optimist: dacă reușim să supraviețuim unei drame copleșitoare (așa cum este moartea unui copil), este posibil să gasim undeva în noi resorturile de a identifica acea frumusețe colaterală, care ne înconjoară și care ar putea fi o nouă resursă de fericire. Ce înseamnă frumusețe colaterală? Înseamnă să te bucuri de soarele care răsare în fiecare zi, de zăpada care îți scârțaie sub picioare, de mirosul primăverii, de o carte bună, de o masă în familie, de un gust nou descoperit. Destul de filosofic, dar în același timp destul de simplu…
N-am să vă spun mai multe, poate că totuși o să vedeți cândva filmul. Am să vă mai dezvălui, însă, un singur lucru: filmul începe cu întrebarea „Care este DE CE-ul tau? DE CE te trezești de dimineața? DE CE te dai jos din pat? DE CE mănânci ceea ce mănânci? DE CE ieși din casă?’.
Chiar și după ce am ieșit de la film, mi-am repetat de multe ori această întrebare. Și, oricât am încercat să obțin sau să-mi fabric un răspuns mai complex, acesta era atât de simplu: Ana, fetița mea. Ea este motivul pentru care îmi adun curajul să încep o nouă zi, dar și sursa mea de fericire. O povară destul de mare pentru umerii unei fetițe de opt ani… Dar fericirea se declină în atât de multe feluri, pentru fiecare în parte, încât nu există neaparat o gramatică corectă a fericirii.
Așa am început să mă gândesc cât se poate de serios ce este fericirea (cam târziu poate, având în vedere importanța și profunzimea subiectului). Suntem oare fericiți atunci când zâmbim? Este fericirea efemeră sau semnifică, de fapt, o stare de mulțumire pe termen lung? Este vorba de o eliberare de serotonină sau e ceva mai metafizic? Sau poate filosofic? Poate fericirea noastră să depindă de altcineva (așa cum este cazul meu)?
Sau, mai pragmatic, pot banii cumpăra fercirea?
Se pare că pe Amazon există zeci de mii de cărți de self-help pe subiectul fericirii. De la Gretchen Rubin – „The Happiness Project’ (pe care am primit-o în dar de la prietena mea, Alexandra) până la Jonathan Haidt – „The Happiness Hypothesis’ (pe care intenționez să mi-o comand curând), fiecare conține o metodă, o strategie, o abordare, o definiție a fericirii. Cumva conceptul este suficient de vag încât să permită infinite definiții, dar totuși un subiect atât de comun în toate conversațiile și gândurile noastre.
Oare căutarea fericirii este un demers nesănătos?
Ceea ce știm cu siguranță este că toată această căutare a fericirii a devenit un scop foarte larg răspândit în ultimii zece ani. În 2008 au fost publicate peste 4.000 de cărți pe acest subiect. O creștere cu aproape 2.000 de procente față de anul 2000 (da, ați citit bine!). Poate că în anumite cercuri se vorbește acum de „mindfulness’, dar fericirea rămane Sfantul Graal în viața tuturor. Problema este că e un ideal încărcat de multă ambiguitate. Și de multe ori asociem un sentiment pozitiv cu fericirea. Nu te-ai surprins uneori gândindu-te că perspectiva achiziționării unei perechi de pantofi superbi te-ar face fericită? Sau o vacanță într-o insulă exotică? Sau poate o seară pe care o petreci lenevind, uitându-te la serialul tău preferat. Din acest unghi, fericirea pare corelată cu răsfățul și bunăstarea sau, mai simplu, cu o stare de bine. Hmmm, sună un pic egoist? Sau are cumva de-a face cu o recompensă imediată?
Psihologii sunt de parere că acest gen de fericire, bazată pe recompensă imediată sau materialism, nu este de fapt fericire. Adevărata fericire pare să fie mai degrabă corelată cu trăirea unor emoții pozitive, cum ar fi bucuria, recunoștința, curiozitatea, implicarea, împlinirea, ceea ce înseamnă, practic, mobilizarea constantă a resurselor tale într-o anumită direcție. Cele mai importante sunt, însă, relațiile armonioase cu oamenii din jurul nostru, pentru că acestea ne imunizează împotriva situațiilor rele cu care, inevitabil, ne confruntăm zilnic.
Cel puțin așa a reieșit din dialogul pe care l-am avut cu Mihaela Dumitru, psihoterapeut și medic specialist psihiatru, care a încercat să definească fericirea, citându-l pe Freud: „«Ceea ce numim fericire, în sensul cel mai strict al termenului, rezultă dintr-o satisfacere mai degrabă imediată a nevoilor care au atins o mare tensiune, ceea ce, prin natura sa, nu este posibil decât sub formă de fenomen episodic.» De altfel concepția lui Freud cu privire la fericire este una complexă și nu poate fi înțeleasă cu adevărat decât luând în considerare sursele de nefericire din viața unui om: 1) procesul încet, dar ireversibil al îmbătrânirii; 2) schimbările și dezastrele cauzate de natură; 3) durerea și suferința inerente relațiilor interpersonale.
«Nu suntem niciodată mai neajutorați în fața suferinței ca atunci când iubim, niciodată mai cumplit de nefericiți ca atunci când am pierdut obiectul iubirii sau iubirea lui.» spunea Freud. Ca oameni, destinul nostru pare a fi cel de a căuta fericirea, fiecare în felul său: unii se bucură de frumusețe, alții sunt extrem de devotați față de muncă, alții se bucură de relații, de prieteni, până la spectrul patologic în care oamenii caută fericirea în consumul de substanțe (alimente, alcool, droguri etc), sau în shopping compulsiv, sex compulsiv ori sport compulsiv. Acestea din urmă sunt menite să diminueze starea de neplăcere, de anxietate sau durere, să acopere anumite răni, vulnerabilități, frustrări, sau să minimizeze anumite dificultăți emoționale. Ne putem procura plăcere din sport, sex, o pereche superbă de pantofi, o cină romantică. Însă acumularea plăcerii nu duce neapărat la sentimentul de fericire. Fericirea are nevoie de o relație autentică, fie că vorbim de iubirea dintre doi parteneri, sau de iubirea părinte-copil, sau de iubirea dintre prieteni, fericirea are întotdeauna nevoie de o întâlnire «bună» cu celălalt’.
Cercetătorii de la Happiness Research Institute (da, există și așa ceva!) au găsit o metodă de a distila fericirea în trei categorii: satisfacția generală la nivelul vieții; fericirea de zi cu zi, caracterizată de emoții pozitive (deși aceasta este o formă mai volatilă și mai inconstantă de fericire); și o a treia dimensiune: abordarea eudaimonică a fericirii. „Eudaimonia’ este un concept vehiculat inițial de Aristotel și reprezintă opusul hedonismului.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „eudaimonia’ este format din compunerea altor două cuvinte: „eu’ (care înseamnă „bun’) și „daimon’, care înseamnă „spirit’. În opera aristoteliană, „eudaimonia’ era folosită pentru a desemna cel mai prețios bun al oamenilor (ceea ce azi am numi „fericire’), iar acesta este, până la urmă, demersul ultim al filosofiei practice.
Fericirea eudaimonică este caracterizată de urmarirea scopului și de un inteles mai larg și mai profund. Sau, cu alte cuvinte, bucuriile pe termen scurt și plăcerea imediată sunt umbrite de împlinirea acelor lucruri care te fac să te dezvolți, să evoluezi, să progresezi, să te maturizezi.
Banii pot cumpăra, de fapt, fericirea?
Iată o întrebare care pe mine una mă bântuie frecvent: pot oare banii cumpăra fericirea? (Căci dragostea, sper că suntem de acord cu toții, nu!) Ei bine, se pare că da, banii pot cumpara fericirea, atâta timp cât sunt cheltuiți pe lucruri corelate cu această versiune eudaimonică a fericirii. Un studiu realizat recent de Universitatea Cambridge a scos la iveală faptul că oamenii care cheltuiesc mai mult pe lucruri corelate cu dezvoltarea personală sunt mai fericiți pe termen lung. De exemplu, dacă ești genul extrovert și căruia îi place să socializeze, investirea banilor în călătorii și în experiențe (adică lucruri care te pot ajuta să-ți dezvolți trăsăturile de personalitate) îți poate fi de ajutor în dobândirea unei stări emoționale pozitive. Iar pe cei cu o personalitate generoasă, banii îi pot ajuta prin implicarea în acțiuni caritabile sau în diverse cauze umanitare, implicare care îi face fericiți.
Fericirea sintetică este, totuși, o formă de fericire
Societatea modernă a fost acaparată de jocul fericirii competitive. Vânarea satisfacției egoiste, imediate și propagarea intensă a imaginii unei vieți „perfecte’ a început să înlocuiască starea de bine pe termen lung. Iar social media a contribuit din plin la asta. Postarea unor imagini din vacanța perfectă sau de la cursul de yoga ne face doar mai invidiați, nu și fericiți. Cu alte cuvinte, ne cosmetizează viața în ochii celorlalți, dar nu ne-o și înfrumusețează în mod autentic. Iar expunerea noastră constantă la dovezile digitale ale fericirii celorlalți are, după cum știm, un impact negativ aupra propriilor noastre emoții. Pentru că atunci când nu obținem ceea ce ne dorim și ceea ce căutăm, dar vedem că alții au obținut ceea ce și-au propus, ne simțim inferiori și chiar ratați.
Este interesant, totuși, că putem obține fericirea prin metode artificiale. Cu alte cuvinte, o putem crea. Iar fericirea sintetică poate ajunge să aibă la fel de multă valoare ca și alte tipuri de fericire.
Dan Gilbert, psiholog la Harvard, vorbește într-un TED Talk despre „surprinzătoarea știință a fericirii manifestată la acei oameni care trăiesc total lipsiți de opțiuni și care sunt, de fapt, adeseori mai fericiți decât noi ceilalți, prizonieri ai multitudinii de alegeri’ (Ți-l recomand, sunt convinsă că vei avea câteva revelații despre fercire!). Pentru că, se pare, ne pricepem destul de bine să fim fericiți sau să extragem fericirea atunci când ne aflăm într-o situație pe care nu o putem schimba absolut deloc.
Lipsa opțiunilor sau, cu alte cuvinte, o viață mai modestă ne face mai fericiți pentru că ne „forțează’ să căutăm fericirea în noi înșine, în loc să ne îngrijorăm și să reflectăm la ce alte opțiuni mai există. „Năzuințele și grijile noastre sunt ambele într-un anumit fel supra-estimate, pentru că avem în noi capacitatea de a fabrica chiar acel lucru pe care îl vânăm constant, atunci când alegem o anumită experiență’, conchide Dan Gilbert.
Mihaela Dumitru este de părere că: „Media – scrisă, TV sau online – joacă un rol important în dispoziția oamenilor, cu atât mai mult cu cât este un difuzor inepuizabil de vești proaste. Propagarea știrilor negative, a negativității în general pare a fi o rețetă de succes, care vine și pe care difuzorii de știri o exploatează cât pot de mult. Sigur că un rol important aici îl joacă și atracția oamenilor pentru știrile negative, care trezesc două sentimente antagoniste: pe de o parte suferință și indignare pentru nefericirea altora și pe de altă parte satisfacție și bucuria de a nu fi în această situație. Creierul nostru este astfel construit încât înregistrează mult mai ușor informațiile negative decât pe cele pozitive, prin urmare dându-le primelor o influență mult mai mare. Citeam un interviu dat de Tina Turner despre secretul longevității ei, în care artista spunea că de câteva decenii nu mai urmărește nici un fel de știri, deci iată cum a ales să elimine un factor stresogen, potențial aducător de nefericire din viața ei’.
În loc de concluzii
Întrucât trăim într-o societate care promovează excesul de alcool, bunăstarea competitivă și postările constante pe Instagram, probabil că e cam greu de înțeles cum ne-ar putea ajuta la modul practic vreuna dintre aceste teorii sau vreunul dintre aceste studii. Probabil că prea puțini dintre noi sunt suficient de curajoși încât să renunțe mâine la Facebook și să îmbrățișeze o viață modestă, dar cu potențial de fericire. Aproape sigur nimeni n-o va face (dar dacă o faceți, puteți să ne scrieți și să ne povestiți cum este).
Există, totuși, câteva lucruri la care poți începe să lucrezi, în încercarea de a descoperi acea fericire cuprinzătoare și de durată, la care năzuim cu toții:
1. Încetează să te gândești la fericire în termeni de câștig imediat. Gândește-te mai degrabă la activități care, de obicei, îți induc stări pozitive, cum ar fi recunoștința și curiozitatea, mai degrabă decât răsfățul, invidia, lăcomia sau recompensa imediată.
2. Șterge de pe telefon aplicația de Facebook, ca să fii astfel nevoită să te uiți doar de pe computer (deci mai puțin frecvent) și nu mai urmări pe Instagram acele conturi care te fac să-ți percepi viața ca fiind inferioară și mai puțin fericită decât a altora.
3. Stabilește-ți niște obiective, fie că vrei să-ți dezvolți niște aptitudini sau că te antrenezi să fii mai calmă, mai prezentă în viața ta. Stabilește-ți și un plan concret prin care să le atingi!
4. Descoperă-ți tipul de personalitate și concentrează-ți atenția pe acele aspecte care sunt dominante pentru tine.
5. Dezvoltă-ți relațiile! Oamenii sunt ființe gregare, de aceea existăm cel mai bine atunci când co-existăm, cu sens, alături de alți oameni.
Foto: Shutterstock
Iti recomandam sa vezi si cele mai frumoase citate despre fericire si citate despre zambet