Dusmanul din umbra: stresul nostru cel de toate zilele

Este joi la prinz, re­vista pleaca in 24 de ore la tipar, iar eu tocmai am primit un mail, prin care mi se comunica faptul ca articolul care trebuia sa ocupe acest spatiu, scris, paginat si corectat, nu mai poate intra in revista. Brusc, mi-am simtit nivelul stresului crescind precum temperatura in desene animate, unde mercurul rosu urca-ur­ca pina sparge termome­trul. Eu sint o persoana calma de felul meu – toata lumea ob­ser­va asta.

Foarte rar mi se intimpla sa ma grabesc (ca-s ardeleanca tipica), iar ceasul pe mina il port mai degraba pentru rolul sau decorativ decit pentru cel functional. Maninc incet, vorbesc rar si trec doar pe verde la semafor. Dar exista anumite momente care declanseaza in mine toata adrenalina pe care, parca, am strins-o in restul zilelor. Acesta este unul dintre ele. Sper sa nu uit sa mai pun punct intre fraze sau sa respir adinc si mai sper sa nu beau toata apa din redactie (dupa al cincelea pahar am pierdut sirul). Mi s-a uscat gura incredibil. Stiu, e semn de stres. Singurul avantaj e ca textul acesta vine dintr-o inspiratie live.

Asadar, la baza mea, nu sint o persoana stresata. Uneori ma autoacuz de prea multa pasivitate. Putine sint lucrurile ca­re ma consuma. Dar tot eu sint genul de om caruia trebuie sa ii spui de trei ori un lucru pina sa-si aminteasca sa-l faca. Priete­nii ma stiu si ma iubesc asa cum sint. Sper ca si sefii. Pe de alta parte, insa, niciodata nu am fost elevul-model care sa-si faca temele in ziua in care le-a primit. Nici vorba, eu de obicei le faceam in pauza dinaintea orei. M-am facut mare, iar obiceiurile proaste au cres­cut odata cu mine: daca am o saptamina la dispozitie sa invat pentru un exa­men, in primele doua zile ma odihnesc, apoi intru in panica si, in noaptea de dinainte, dorm maximum doua ceasuri. Apoi ma mir de unde au aparut cear­canele.

Mereu imi propun ca urmatoarea sesiune sa ma gaseasca mai organizata si mai odihnita, dar nu stiu cum se face ca planurile acestea sint intotdeauna pentru viitor, niciodata pentru prezent. Mai mult, se implineste anul de cind lucrez la revista. Imi amintesc de deadline-ul pe care l-am primit pentru cel de-al doilea articol din cadrul probelor de angajare. Am dat search pe Google sa vad ce inseamna „deadline'. Fiindca nu stiam daca presupune inclusiv ziua mentionata sau nu. In lumea mea de atunci nu existau termene-limita. Nu stiam ce-nseamna, iti vine sa crezi?! Oricit am incercat sa pastrez lucrurile neschimbate, expresii de genul „n-am timp', „trimite-mi un e-mail', „agenda incar­ca­ta' mi-au intrat in voca­bular. Si nu fac pe importanta. Fac doar prea multe lucruri odata.

Tim Ferris spune in celebra sa carte The 4-Hour Work Week ca putem folosi stresul si presiunea de a duce anumite sarcini la indeplinire in beneficiul nostru. Iar exemplul cu invatatul pentru un examen il da si el. Precis are dreptate, caci altfel nu ar exista atitia care sa practice activitati sub stres. Daca nu am face fata, ne-am apuca de treaba din timp. Cu siguranta. De unde stiu? Fiindca nu am avea incotro: examenele trebuie lua­te, prezentarile trimise si clientii multumiti. Probabil tine de cum iti dozezi efortul. Iar Ferris sustine ca iesi mai cistigat daca investesti mai putin timp in ceva, dar la intensitate si concentrare mai mare. Fiindca rezultatul e acelasi in final. (Pe termen scurt, caci pe termen lung e discutabil. Nu poti trai turat la nesfirsit.)

Timpul este al nostru, stiu. La fel de con­stienta sint de faptul ca macar 30 de minute ar trebui sa aloc miscarii in fiecare zi. 30 de minute din 1.440 de minute sint o nimica toata, nu? Doar gindul ca nu reusesc asta ma streseaza. E frustrant sa ai informatia despre cum ai pu­tea gestiona o situatie si niste ore dintr-o zi, dar sa nu faci nimic in afara de a te stresa (am citit si eu carti de time management, insa nu mi-au fo­losit la nimic). Intre timp, am ajuns acasa. Nici nu vad bine cit arata ceasul, dar sa tot fie trecut de 11. Important e sa-mi inteleg gin­durile si sa ma asculte tastele. Toata ziua m-am gindit la subiectul de fata. Stresul nu e bun deloc, iar eu il mai si pomenesc intr-un articol. Stii ce ne-au spus la scoala ? La fiecare boala despre care am invatat vreodata exista pe lista factorilor de risc un numitor comun: stresul. Asa ca hai mai bine sa nu ne mai plingem atit, sa respiram adinc si sa punem punct. Doar pentru a o lua de la capat cu cele mai noi teorii de combatere a stresului.

Tehnica dietei

Initial, stresul a fost inventat ca un mecanism de aparare a corpului nostru: pentru a ne putea lupta cu un animal sau pentru a fugi de un pericol. E adevarat ca deadline-urile sint mai inofensive decit leii, dar raspunsul organismului ramine acelasi. Brusc, avem nevoie de mai multa energie, deci secretam adrenalina si cortizol, care pe rind mobilizeaza glucoza din depozitele corpului nostru in singe. Ulterior, dupa ce „pericolul' trece, glicemia scade si apare imediat senzatia de foame sau pofta de mincare.

Dr. Lygia Alexandrescu, lector universitar si specia­list in nutritie, explica felul in care acest lucru afecteaza silueta: „O secretie necores­punzatoare de cortizol poate determina nu doar ingrasare, ci poate si influenta locul unde se depune gra­simea in exces. Mai exact, pe zona superioara a corpului: abdomen, brate, fata. Aceste depozite de grasime, in special cele abdomi­nale, sint considerate toxice deoarece pot fi corelate direct cu aparitia bolilor cardiovasculare (infarct miocardic, accident vascular etc.)'. Si-mi mai vorbeste si despre alimentatia emotionala, adesea pusa pe seama stresului.

„Studiile esti­meaza ca 75% din persoanele obeze se su­praalimen­teaza pe fond emo­tional.' Ce e de facut? Dr. Alexandrescu recomanda „o dieta echilibrata, formata din trei mese principale pe zi si doua gustari, care sa contina alimente cu indice glicemic scazut'. De asemenea, poti suplimenta sursa de vitamina B si magneziu, consumind mai multe cereale integrale, legume cu frunze verzi, seminte si nuci. Carenta acestora poate fi un factor care agraveaza raspunsul tau la stres.

Tehnica meditatiei

Paul Fraisse, un cunoscut psiholog francez, defineste stresul ca pe totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului, care nu-si gasesc solutia pe moment. La aceasta definitie, psihoterapeutul Gina Apolozan adauga: „E vorba si de semnificatia pe care un individ o da unui anumit eveniment petrecut in exterior, in absenta unor resurse interne de a-i face fata. Mintea este cea care te ajuta sa te adaptezi cit mai potrivit si tot mintea este cea care iti pune bariere, dind amploare unui eveniment care la o privire mai de departe nu are impactul pe care tu i l-ai dat initial'.

Cu adevarat totul e doar in capul nostru! Cert este ca niciodata nu vom putea controla si schimba mediul. Singura zona in care putem opera sintem noi. Sa ne schimbam perceptia asupra mediului si poate vom fi mai linistiti. Gina spune ca a auzit mereu aceasta vorba: „Doamne, cit sint de stresat!. Si ma roaga sa ma gindesc de doua ori data viitoare inainte de a spune asta: „Chiar asa e sau mintea ta amplifica mai mult decit ar trebui? O data pri­vita problema din alt punct de vedere, se pare ca lucrurile nu sint chiar atit de grave si ca intotdeauna exista o rezolvare, daca esti dispus sa o vezi'. Apoi ma intreaba (deranjant de retoric) cind am avut timp pentru mine ultima oara. (Apropo de asta, saptamina viitoare nici pentru un epilat nu mai am loc in agenda. Fiindca la ora cind as putea eu, toate saloanele sint inchise…) Si imi propune urmatorul lucru: „Fa-ti timp sa te alinti. Nu cu o inghetata, ci cu o carte buna sau cu un film. Ia-ti o ora si gindeste-te ce ti-ar aduce bucurie in suflet. Poate sa fie o ora pe canapea si citeva minute in care sa inchizi ochii, sa respiri si sa stai alaturi de tine. Si bucura-te de viata asa cum iti este data'. Are dreptate. Probabil e vremea sa incetez a mai cumpara carti despre meditatie pentru o viata mai buna si sa incep sa o practic. Atit meditatia, cit si viata mai buna!

Tehnica masajului

Se pare ca, in medie, petrecem mai mult de 14 ore zilnic sezind pe un scaun. Deci durerile de spate si contracturile musculare nu ar trebui sa ne mire. Personal, nu sint un fan al masajului, ma sperie ideea ca un strain sa isi plimbe miinile pe corpul meu. Insa eficienta unui masaj efectuat manual e incomparabila cu orice aparat din lumea asta, care are un mare defect (pe care nu cred sa-l depaseasca vreodata), si anume acela ca nu se poate a­dapta. Dar, in lipsa unui ma­seur personal, si aparatele sint binevenite! Decit nimic…

Insa pentru detensio­nare si re­laxare exista o sumedenie de modalitati si tehnici auxiliare. Iti recomand tratamentele spa, care imbina m­elo­­terapia, aromaterapia si cromoterapia. Mie imi place in mod special Capsula Dermalife Feng Shui. O gasesti in multe saloane din Bucuresti. Sau poti crea o atmosfera de re­la­xare chiar la tine acasa: citeva luminarele parfumate si Clayderman in surdina pot decongestiona ten­siunile acumulate peste zi. Mai mult, tensiunile eliberate pot duce la lucruri frumoase. Apropo de urmatoarea tehnica…

Tehnica atingerii

Atunci cind ne simtim epuizate sau prost-dispuse, orice forma de manifestare a afectiunii este o consolare. Unii, din acest motiv, isi iau un ciine. Eu, una, nici de mine nu sint in stare sa am grija, deci nu se pune problema sa chinui si un animal! Asa ca am o solutie mai buna si mai independenta: iubitul. Unde mai pui ca stie sa-si ia singur de mincare si saruta de­mential – chiar e o afacere!

In fapt, cuplurile care se tin de mina, in brate si se saruta des au un nivel foarte scazut al hormonului de stres, cortizolul, iar studii recente arata ca spe­ranta lor de viata e mult mai buna. Si as indrazni sa garantez ca si calitatea vietii intr-un astfel de cuplu e net superioara. Daca si prezentul si viitorul suna bine, iubitule, unde esti?

Tehnica sportului

Alte studii arata ca cei care fac miscare isi reduc riscul de anxietate si stres cu peste 20%. „Si nu iti trebuie abonament la sala. Poti sa faci sport acasa sau sa iesi la o tura cu bicicleta in parc. Secretul consta in secretia de endorfine din timpul activitatii fizice, care iti da o stare de bine si, in final, o forma fizica mai buna. Iesi cu prietenii, familia si petreceti timp de calitate impreuna. |ncetati cu birfele, nu o sa va aduca fericirea sau starea de bine. Purtati discutii cu esenta, care va hranesc sufletul si bucurati-va de natura', spune Gi­na. „De ce oamenii care traiesc la tara nu sint stresati, te-ai gindit la asta? Pentru ca sint conectati la natura, la frumos si la lucrurile simple care aduc starea de bine.'

Cit timp petrec eu in aer liber? Si locuiesc linga un parc. Rusine! Sport nu mi-a placut niciodata sa fac, insa dintotdeauna am iubit copacii, frunzele si cerul. Miine, dupa ce-mi predau articolul si vad revista la tipar, imi duc membrii familiei la un picnic in parc. Soarele il aduc ei.

Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK