L-am urmărit pe astronautul Scott Kelly pe contul său de Instagram, @stationcdrkelly, pe toată perioada pe care a petrecut-o pe Stația Spațială Internațională, în treacăt fie spus, un loc unde nu m-ar deranja să ajung la un moment dat… sau chiar acum. Și una dintre întrebările pe care mi le-am pus regulat a fost cea despre sentimentul de izolare, de a fi prins într-un loc de unde nu te poți întoarce oricând, fie chiar cu câțiva, foarte puțini, colegi alături. De altfel, era o întrebare pe care Scott Kelly o primea frecvent în comentarii, dar care sună cu totul altfel acum, când fiecare dintre noi e forțat să se izoleze mai mult ca oricând.
Și pentru că, evident, astronautul Scott Kelly era persoana cea mai potrivită să ne spună asta, el a scris pentru The New York Times despre viața sa în izolare, un text presărat cu ‘bune practici’ care ne-ar putea ajuta pe fiecare dintre noi în momentele în care gestionăm, pe lângă drama generală, și o ajustare deloc blândă la lucrul de acasă (în cazul în care suntem suficient de norocoși să ne permitem asta), plus incertitudinea viitorului nostru… economic, dar nu numai.
Scott Kelly este unul dintre astronauții cu cea mai mare experiență în spațiu, dat fiind că a petrecut acolo un total de 520 de zile – iar cea mai lungă misiune a sa, de pe 27 martie 2015 pe 1 martie 2016, a durat 340 de zile. Iar lucrurile care i-au lipsit cel mai tare, a spus, au fost mirosul, sunetul și priveliștea naturii. Se pare că natura le-a lipsit și colegilor săi – erau 6 persoane pe Stația Spațială -, căci unii dintre ei își puneau să asculte sunete ale Pământului, sau ciripit de păsări. Scott Kelly însuși a mărturisit că îi lipseau culorile naturii – ‘verdele, mirosul de pământ proaspăt, și sentimentul cald al soarelui pe față’.
Ce l-a ajutat? Un program pe care să îl urmeze, un hobby, scrierea unui jurnal, urmărirea serialelor și… somnul. Desigur, și sportul, mai ales că astronauții exersează două ore și jumătate pe zi. ‘Când ești închis într-un spațiu mic, ai nevoie de o evadare care nu e muncă sau nu înseamnă să-ți amenajezi mediul înconjurător.’
Și cărțile, obiecte fizice, l-au ajutat. ‘Unii oameni sunt suprinși să afle că mi-am adus cărți cu mine în spațiu. Liniștea și dedicarea pe care le găsești într-o carte tipărită – una care nu vine și cu notificări sau nu te tentează să mai deschizi încă o pagină – sunt de neprețuit.’
Un jurnal, a mai spus astronautul Scott Kelly, poate fi o unealtă cu ajutorul căreia să scapi de plictiseală. ‘Mi-am luat timp să scriu despre experiențele mele aproape în fiecare zi. Dacă mai degrabă documentezi evenimentele zilei, poate ar trebui în loc să descrii ce simți și ce experimentezi prin cele cinci simțuri sau poți să scrii despre amintiri.’
Izolarea, de altfel, nu a fost completă, pentru că putea, ca noi, să vadă filme cu colegii de pe Stația Spațială sau să vorbească prin aplicații video cu cei de acasă. Acum, mai multe companii de streaming au pus laolaltă în aplicații mai mulți oameni care se pot uita la același film sau serial, în mediul virtual.
‘Când m-am întors pe Pământ, mi-a lipsit structura, disciplina, și mi-a fost greu să trăiesc fără acea rutină. Răspândirea coronavirusului ne arată că ceea ce împărțim e mult mai puternic decât ceea ce ne desparte, în orice caz.’, a mai spus Scott Kelly pentru New York Times.
Citește și:
Ce a învățat un tânăr medic după ce a triat oamenii care se întorc în țară prin vama din Cenad
Foto: Hepta