Un studiu recent realizat de site-ul http://www.mycelebrityfashion.co.uk/ indica un fapt uimitor privind aceasta dieta : in loc sa opteze pentru adoptarea unei diete hipocalorice dupa excesul de sarbatori, peste 50% dintre femeile chestionate tin « cura de slabire« inainte de acestea. Pericolul sta in diferenta dintre motivatii si termenul de expirare a deciziei : daca in primul caz, motivatia e puternica, dar de foarte scurta durata, in cel de-al doilea, termenul e nelimitat, iar motivatia nu e materializara printr-un scop anume, un punct fix in care vrei sa ajungi.
De fapt, orice dieta care are un moment in care se incheie este sortita esecului. E si logic : daca revii la aceleasi obiceiuri alimentare gresite, care te-au adus in pragul necesitatii de a tine dieta, kilogramele se aduna la loc.
Si atunci, ce e de facut ? Stand de vorba cu dr Mihaela Bilic pentru un articol pe care il vei gasi in ELLE decembrie, am aflat de la ea mult mai multe decat aveam notat s-o intreb :
ELLE : Dieta inainte de sarbatori e foarte practicata. Credeti ca e o prostie?
Mihaela Bilic : Nu, nici vorba. Insa depinde ce anume urmarim prin ea. Daca avem kilograme in plus si ne propunem ca pina de Revelion sa incapem in nu-stiu-ce rochita, este clar ca tot ce vom face inainte ca dieta drastica va crea un grad de frustrare, care va pun in pericol si mai mult perioada sarbatorilor. Adica, una este sa intri echilibrat in perioada sarbatorilor si „doar' sa ai tentatii, alta e sa intri dupa 2-3 saptamini de dieta drastica. Atunci, toate tentatiile vor fi irezistibile. Cu cit dieta de dinainte e mai drastica, cu atit mai mare va fi dezechilibrul.
ELLE: Dar vedeti, interzicerea inseamna totusi control. Pina in momentul in care e dusa la o extrema, unde nu te mai intereseaza nimic decit frigiderul.
M.B.: Pina la urma, cam acolo se ajunge. Sa spunem ca sint grade diferite de interzicere: una e sa spui „maninc dulciuri o data pe saptamina' (atunci e ok) si alta e sa spui ca un cosumator inrait de dulciuri: „de miine nu mai maninc nimic'. Trebuie sa fie un proces foarte atent facut si cu grija, pentru ca nu poti peste noapte sa te transformi in ceva ce nu esti. Adica nu putem ca dupa 2 saptamini, in care n-am avut deloc grija, din a treia sa fim perfecti, ideali, sa mincam cit o vrabiuta, de 3 ori pe zi si atit. Adica, nici noi nu putem sa ne supunem organismul unor dovezi din acestea de vointa. Fiindca fiecare esec nu face decit sa ne scada increderea in noi si sa duca la niste idealuri si mai aberante, urmate de un alt esec.
E un cerc vicios. Din cauza asta, nu uitati ca 96% dintre obezi nu reusesc sa scape de kilograme. Deci prognosticul nu este trist, este foarte grav. Este mai mare sansa sa scapi de cancer, de leucemie, decit de obezitate. De ce ? Pentru ca aici ne jucam cu mintea noastra intr-un fel si avem impresia ca noi detinem controlul. Vorbim despre un lucru de care avem nevoie zilnic, si anume alimentele, si acest contact cu ispita cu cit il transformam intr-un razboi in care noi ne interzicem lucruri, cu atit mintea noastra reactioneaza invers.
Din cauza asta, echilibrul este mai important decit a atinge un numar iluzoriu de kilograme. De multe ori femeile nu mai au limita in a-si dori o anumita greutate. Chiar respectiva greutate s-ar putea sa fie imposibil de atins! Dar ele fac din asta telul suprem al vietii lor si cheltuiesc o multime de energie pentru acest obiectiv in care ele cred, dar in care organismul lor nu are cum sa intre! Si de multe ori, dintr-o joaca din asta ajungem sa avem mai multe kilograme decit aveam acum citiva ani, numai dorindu-ne un „mai bine', pe care nu-l putem atinge niciodata.
ELLE: Eu de exemplu am 2 garderobe: garderoba de 5 kilograme in plus si una de 5 kilograme in minus. Organismul meu reactioneaza ca un ceas. Stiu exact ce am de facut o saptamina daca vreau sa trec de la una la alta.
M.B.: Deocamdata virsta ta incepe cu 2. E altfel cind incepe cu 3, altfel cind incepe cu 4. (ridem amindoua) Iar tu ca si experimente esti abia la inceput. In sensul ca ai tot timpul sa dezvolti si mai mult. Vezi tu, femeile au preluat controlul alimentatiei, transformindu-o dintr-un lucru in care organismul avea si el un cuvind de spus, in care mai existau si niste semnale interne, o senzatie de foame , de satietate, nevoia de sarat, de dulce. Au preluat controlul, cred ele, si au transformat-o intr-un act voluntar, de „eu stiu ce-ti dau, cind iti dau, daca-ti dau'. Si lucrul asta in timp are efecte negative. Obiceiul yoyo e foarte periculos.
Page: 1 2