Dieta dinaintea sarbatorilor

Un studiu recent realizat de site-ul http://www.mycelebrityfashion.co.uk/ indica un fapt uimitor privind aceasta dieta : in loc sa opteze pentru adoptarea unei diete hipocalorice dupa excesul de sarbatori, peste 50% dintre femeile chestionate tin « cura de slabire« inainte de acestea. Pericolul sta in diferenta dintre motivatii si termenul de expirare a deciziei : daca in primul caz, motivatia e puternica, dar de foarte scurta durata, in cel de-al doilea, termenul e nelimitat, iar motivatia nu e materializara printr-un scop anume, un punct fix in care vrei sa ajungi.

De fapt, orice dieta care are un moment in care se incheie este sortita esecului. E si logic : daca revii la aceleasi obiceiuri alimentare gresite, care te-au adus in pragul necesitatii de a tine dieta, kilogramele se aduna la loc.

Si atunci, ce e de facut ? Stand de vorba cu dr Mihaela Bilic pentru un articol pe care il vei gasi in ELLE decembrie, am aflat de la ea mult mai multe decat aveam notat s-o intreb :

ELLE : Dieta inainte de sarbatori e foarte practicata. Credeti ca e o prostie?

Mihaela Bilic : Nu, nici vorba. Insa depinde ce anume urmarim prin ea. Daca avem kilograme in plus si ne propunem ca pina de Revelion sa incapem in nu-stiu-ce rochita, este clar ca tot ce vom face inainte ca dieta drastica va crea un grad de frustrare, care va pun in pericol si mai mult perioada sarbatorilor. Adica, una este sa intri echilibrat in perioada sarbatorilor si „doar' sa ai tentatii, alta e sa intri dupa 2-3 saptamini de dieta drastica. Atunci, toate tentatiile vor fi irezistibile. Cu cit dieta de dinainte e mai drastica, cu atit mai mare va fi dezechilibrul.

ELLE: Dar vedeti, interzicerea inseamna totusi control. Pina in momentul in care e dusa la o extrema, unde nu te mai intereseaza nimic decit frigiderul.

M.B.: Pina la urma, cam acolo se ajunge. Sa spunem ca sint grade diferite de interzicere: una e sa spui „maninc dulciuri o data pe saptamina' (atunci e ok) si alta e sa spui ca un cosumator inrait de dulciuri: „de miine nu mai maninc nimic'. Trebuie sa fie un proces foarte atent facut si cu grija, pentru ca nu poti peste noapte sa te transformi in ceva ce nu esti. Adica nu putem ca dupa 2 saptamini, in care n-am avut deloc grija, din a treia sa fim perfecti, ideali, sa mincam cit o vrabiuta, de 3 ori pe zi si atit. Adica, nici noi nu putem sa ne supunem organismul unor dovezi din acestea de vointa. Fiindca fiecare esec nu face decit sa ne scada increderea in noi si sa duca la niste idealuri si mai aberante, urmate de un alt esec.

E un cerc vicios. Din cauza asta, nu uitati ca 96% dintre obezi nu reusesc sa scape de kilograme. Deci prognosticul nu este trist, este foarte grav. Este mai mare sansa sa scapi de cancer, de leucemie, decit de obezitate. De ce ? Pentru ca aici ne jucam cu mintea noastra intr-un fel si avem impresia ca noi detinem controlul. Vorbim despre un lucru de care avem nevoie zilnic, si anume alimentele, si acest contact cu ispita cu cit il transformam intr-un razboi in care noi ne interzicem lucruri, cu atit mintea noastra reactioneaza invers.

Din cauza asta, echilibrul este mai important decit a atinge un numar iluzoriu de kilograme. De multe ori femeile nu mai au limita in a-si dori o anumita greutate. Chiar respectiva greutate s-ar putea sa fie imposibil de atins! Dar ele fac din asta telul suprem al vietii lor si cheltuiesc o multime de energie pentru acest obiectiv in care ele cred, dar in care organismul lor nu are cum sa intre! Si de multe ori, dintr-o joaca din asta ajungem sa avem mai multe kilograme decit aveam acum citiva ani, numai dorindu-ne un „mai bine', pe care nu-l putem atinge niciodata.

ELLE: Eu de exemplu am 2 garderobe: garderoba de 5 kilograme in plus si una de 5 kilograme in minus. Organismul meu reactioneaza ca un ceas. Stiu exact ce am de facut o saptamina daca vreau sa trec de la una la alta.

M.B.: Deocamdata virsta ta incepe cu 2. E altfel cind incepe cu 3, altfel cind incepe cu 4. (ridem amindoua) Iar tu ca si experimente esti abia la inceput. In sensul ca ai tot timpul sa dezvolti si mai mult. Vezi tu, femeile au preluat controlul alimentatiei, transformindu-o dintr-un lucru in care organismul avea si el un cuvind de spus, in care mai existau si niste semnale interne, o senzatie de foame , de satietate, nevoia de sarat, de dulce. Au preluat controlul, cred ele, si au transformat-o intr-un act voluntar, de „eu stiu ce-ti dau, cind iti dau, daca-ti dau'. Si lucrul asta in timp are efecte negative. Obiceiul yoyo e foarte periculos.

ELLE: Stiu ca spuneati mai demult despre o experienta din practica dumneavoastra cu pacientii diabetici, in care acestia erau felicitati de profesor nu neaparat daca slabeau, ci daca reuseau sa-si pastreze greutatea la un an de zile. De ce este obiceiul yoyo mai periculos decit supraponderalitatea constanta?

M.B.: Pentru ca organismul nostru, in momentul in care il pui la slabit, pierde din grasime, apa si muschi. Cind se reingrasa, toate kilograme care vin inapoi sint 100% din grasime. Si atunci, daca faci chestia asta de 2-3 ori (slabit-ingrasat, slabit-ingrasat) ajungi, sa spunem, la aceleasi 65 kilograme, pe care le aveai. Doar ca inainte sa te apuci de cura de slabire aveai in cele 65 kilograme 6 kilograme de grasime si acum, dupa 3 cure de slabire, la aceleasi kilograme ai 9 de grasime! Ceea ce e aproape imposibil de topit si mobilizat, iar efortul ar trebui sa fie dublu din punct de vedere al dietei.

Insa, care e marea capcana: metabolismul scade la aceleasi 65 kilograme, pentru ca grasimea nu consuma calorii. Si atunci, la aceasta greutate, dar cu o masa musculara mai mare puteam sa avem un metabolism care consuma 1500-1800 de calorii. Dar ne trezim la aceleasi 65, ca metabolismul nostru sta fara sa slabeasca un gram, cu 1000 de calorii pe zi! Si atunci, ce facem? Mai repetam 3 cure de slabire si ajungem sa traim cu 700 calorii pe zi si sa nu mai slabim. Si ne mai jucam putin, de ajungem sa traim cu numai 400 calorii pe zi. Si apoi ajungem sa mincam numai in weekend! Deci este FOARTE periculos. Si putina lume este dispusa sa faca din mincare un act responsabil, sa spuna: tot ce mi se intimpla este pentru ca eu bag in gura cu mina mea. Nu este ca in alt domeniu, care tine de slujba, de familie, de copii, unde mai sint si altii responsabili.

ELLE: Cit de tare sa ne ingrijoram de surplusul kilogramelor acumulate in perioada sarbatorilor?

M.B.: In momentul in care sintem in perioadele de relaxare, in afara curei de slabire nu dam atentie si cind se aduna kilogramele, le tratam lejer: „bun, am 2-3 in plus…' Nu le dam importanta si gravitatea pe care o merita, spunindu-ne „daca, Doamne-fereste, nu mai slabesc niciodata?!' Noi sintem relaxati, in ideea „e suficient ca de luni sa-mi propun sa tin cura de slabire si-o sa slabesc. Dar nu de lunea asta, ca uite mai am o aniversare…' Adica, e un lucru la care luindu-l lejer, nu avem cum sa obtinem rezultate. Atitudinea normala ar fi: kilogramele sint cel mai mare pericol posibil! Pentru ca odata venite, nu mai pleaca. Lucrul asta nu mai vrem sa-l acceptam sub nici o forma, e ca si cum ne-am accepta o infringere.

Si atunci, pina in 2,3, 5 kilograme in plus este ok, dar peste se depasesc anumite praguri psihologice si pe masura ce le depasesti, incepi sa renunti si tu. Cred ca tine mai mult de psihologie partea cu obezitatea decit de nutritie in sine, pentru ca este de fapt un abandon al nostru in fata problemelor, exprimat prin mincare.

ELLE: Se vorbeste tot mai des de dependenta de mincare. Sa fie oare la fel de greu de tratat ca dependenta de tutun si alcool?

M.B.: Dependenta de droguri si de fumat si de alcool este in aceeasi categorie incadrata ca si dependenta de mincare. Doar ca un dependent care incearca sa se vindece nu mai este obligat sa se intalneasca niciodata cu alcoolul sau cu fumatul, dar la mancare nu poate renunta, caci e una din conditiile vietii. In momentul in care spui „vreau sa ma las de fumat', nimeni nu vine sa iti ofere 10 feluri de tigari din dragoste. In schimb, cu mincarea nimeni nu te ia in seama cind spui ca ai o problema si trebuie sa primesti ajutor. Cit de des auzim: „Hai, mai, dar numai putin, hai, doar de data asta…' De asta zic, incadram gresit mincarea. Daca am inadra-o pe o pozitie periculoasa si am atrage atentia, atunci poate atitudinea celor din jur s-ar schimba. Ca la americani: „Daca ai un prieten obez, du-l la nutritionist!' Noi, ce spunem? „Lasa, domne, ca o sa slabesti tu!' Tratam cu foarte multa usurinta.

Miruna Siminel

Foto:Armand Ionescu, Hepta

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK