Mesaj pentru toate femeile care, odata cu venirea verii, intra in depresie, sufera atacuri de panica sau isi cumpara pe linga costum de baie si esarfe asortate, menite sa le mascheze goliciunea: nu va pierdeti speranta! Pentru orice defect (real sau imaginar) exista un remediu, spune Lioara Bradu.
„Ah, Doamne, cit regret ca nu am purtat bikini non-stop cind aveam 26 de ani!', spune Nora Ephron in cartea sa I Feel Bad About My Neck.
Oh, Doamne, cit regret ca nu am purtat bikini non-stop la 26 de ani, la 36 de ani si in fiecare an al vietii mele adulte, spun eu in acest inceput de vara. Exista doua piese vestimentare care, in mintea mea, sint simbolurile supreme ale unei femei atragatoare: jeansii si bikinii. A trece prin viata fara sa porti o pereche de bikini este ca si cind ai lucra intr-o cofetarie, dar ai suferi de diabet: un amestec de frustrare, revolta si autocontrol dus la extrem. Din pacate, in ultima vreme, asemeni multor altor femei, traiesc din plin acest sentiment. Chiar daca aparitia mea in bikini nu este tocmai o crima impotriva umanitatii, recunosc ca nu ma mai simt defel confortabil sa ma expun astfel in public. Deci, draga mea, care citesti aceste rinduri, daca esti tinara, opreste-te chiar acum, imbraca cea mai sexy pereche de bikini pe care o ai si nu o mai da jos pina la 40 de ani. Eu am trecut deja de 39, asa ca plaja mea de actiune s-a ingustat considerabil!
Probabil ca as fi reusit sa trec cu bine cele citeva luni ce ma despart de bariera celor 40 de ani (pentru ca apoi sa-mi ascund confortabil complexele in spatele virstei si a falsei pudori), daca nu ar fi fost baietelul meu, care saptamina trecuta mi-a spus cu o voce angelica si cu o sinceritate taioasa: „Sper ca nu ma lasi balta si anul asta, mami, si ne duci pe mine si pe Suri (prescurtare de la surioara) la mare!'. „Nici o problema, ingeras, i-am raspuns si, intr-un impuls matern lesne de explicat, in aceeasi dupa-amiaza am facut rezervarile pentru vacanta. Jumatate de ora mai tirziu agonizam cuprinsa de un atac de panica.
Adevarul e ca nu greutatea corporala este problema mea. Inca incap in jeansii mei favoriti, desi imi preseaza stomacul si-l fac sa se reverse peste betelie, ma jeneaza la solduri si fac niste cute orizontale enervante pe coapse… Of, vezi, despre asta vorbeam: am o perceptie deplorabila a propriei imagini. Iar daca nu vreau sa le ofer copiilor mei o vacanta de cosmar, cu plinsete isterice, frustrari nebunesti si ore interminabile petrecute in fata oglinzii, trebuie sa preiau controlul situatiei. Pentru asta am elaborat un plan de batalie ce cuprinde doua parti: autoeducatie mentala si remodelare corporala.
Partea intii: cum sa scapi de realitatea deformata
Numeste-l cum vrei, sindromul pulovarului legat in jurul taliei, realitate deformata, tulburare dismorfica (TDC) sau BDD (Body Dismorphic Disorder), cert este ca acest fenomen, care refuza sa se conformeze oricarei reguli sau oricarui sistem logic, este al naibii de raspindit: 80% dintre femei se declara nemultumite de propria imagine. In mod tipic, o persoana care sufera de TDC (asa cum apare in Manualul de diagnosticare si statistica a tulburarilor mentale) petrece enorm de mult timp in fata oglinzii, studiindu-se, cautindu-si defecte si aranjindu-si hainele si parul, consulta in mod constant o multime de medici si evita contactele sociale.
Specialistii spun ca pentru a verifica daca diagnosticul ti se potriveste e suficient sa raspunzi la un set de intrebari: Ce anume te ingrijoreaza? (Pai, sa vedem: anul acesta – corpul meu, anul trecut mi se parea ca gingiile mi se retrag, cu un an inainte mi-era teama ca o sa-mi pierd tot parul, dupa ce in anul anterior eram obsedata de pistruii de pe piept… OK, ma ingrijoreaza totul!) Te privesti des in oglinda, incerci sa-ti compari corpul (sau anumite parti ale lui) cu al altora sau ceri consultatii la un plastician pentru confirmare? (Da, da, da, dar face parte din job description.) Iti petreci o mare parte din timp incercind sa maschezi anumite defecte? (Da!!!) Asta iti afecteaza capacitatea de socializare? (Oarecum: nu pozez nud, nu merg la petreceri Playboy si refuz sa dansez pe mese.) Ai renuntat la munca din aceasta cauza? (Au contraire! Defectele mele imaginare sint munca mea. Despre ce altceva crezi ca scriu de aproape 12 ani?)
Sa deduc de aici ca sufar de o tulburare corporala dismorfica pentru ca am o perceptie alterata a propriei imagini? Atunci apartin unui club foarte popular, caci fiecare om are propria nemultumire. Am vazut femei care isi declarau in gura mare aversiunea fata de gym si diete drastice pentru ca exact in momentul urmator sa se arunce cu aceeasi indirjire intr-un program de fitness extrem. Sa nu le uitam nici pe prietenele noastre super-slabe care obisnuiesc sa-si petreaca cea mai mare parte a timpului ciupindu-si abdomenul cu furie, incercind zadarnic sa ne convinga ca sint pline de grasime (Ha!). Am urmarit odata un grup de liceene care dezbateau acest subiect – la un moment dat, cea mai frumoasa dintre ele a izbucnit in lacrimi, declarind ca isi uraste corpul atit de tare incit nici macar nu se poate privi in oglinda. „Dupa criteriile enumerate in manual, orice om (in special femeile) sufera de aceasta boala', spune dr. Ted Grossbart, psiholog la Harvard Medical School, intr-un articol foarte interesant dedicat acestei tulburari psihice. Pe de alta parte, TDC nu e o boala atit de concreta. E greu sa iti dai seama cine o are si cine nu.
Cauzele acestei tulburari sint la fel de incerte precum boala insasi. In opinia anumitor specialisti, dismorfofobia nu este o problema in sine, ci un set de simptome care mascheaza o problema mult mai serioasa. Gindeste-te la banala raceala si la simptomele asociate ei: durere in git, nas infundat, dureri de cap… Desi aceste simptome iti fac viata amara o saptamina-doua, nu ele constituie problema reala. Aceste simptome apar pentru ca organismul tau incearca sa te protejeze de ceva din afara care nu isi are locul in viata ta. La fel, dismorfofobia nu e altceva decit un mecanism inconstient, care incearca sa previna ceva mult mai complicat si mai grav.
In manifestarile ei extreme, se pare ca TDC este un raspuns la anumite circumstante neobisnuite in viata (abuzuri suferite in copilarie, o trauma severa, dureroasa, ce declanseaza o serie de sentimente profunde, dureroase, pe care persoana respectiva nu le poate exterioriza). In cazurile usoare, precum al meu si al celor 80% dintre femei, aceasta imagine distorsionata este cauzata de o predispozitie genetica (o usoara deficienta de serotonina) sau este o mostenire de familie, transmisa din generatie in generatie, precum reteta de cozonac sau inelul de logodna al bunicii. Dimensiunea culturala este la rindul ei foarte importanta. Idealul de frumusete difera de la o regiune culturala la alta, de la o perioada la alta, in functie de anumite valori estetice, morale si… de marketing. (Dupa rigorile frumusetii de la noi, Beyoncé, J. Lo sau Kim Kardashian sint niste gisculite grase, nici vorba de sex-simboluri. In schimb, matusa mea de la Sicula s-ar topi de dragul lor.) O alta teorie elaborata de Karin Kratina, nutritionist la Refrew Center, South Florida, autoarea unui mare numar de articole si carti legate de imaginea corporala, spune ca sursa suferintelor noastre nu are nici o legatura cu procentul de grasime din corp sau cu circumferinta taliei, ci tradeaza anumite probleme nerezolvate din viata de zi cu zi. Majoritatea femeilor transfera asupra propriului corp nemultumirile din plan sentimental, profesional sau social. Greutatea lor este determinata de starea de spirit. Traiesc sentimentul fals ca pot controla situatia (daca scap de acest abdomen flasc toate lucrurile se vor aseza in matca lor). Sa ai resentimente fata de propriul corp e mult mai simplu si mai confortabil decit sa spui „nu am realizat suficient de multe in viata' sau „relatia aceasta nu ma face fericita'.
Ceea ce ne sfatuieste Kratina si alti specialisti in imagine corporala este sa nu ne lasam distrase de acest disconfort si sa incercam sa iesim din zona crepusculara inapoi in lumea reala, acolo unde corpul nostru este iubit, apreciat si dorit. Iata citeva puncte de unde putem incepe:
Partea a doua: un trup irezistibil
Habar nu am ce inseamna un corp frumos. Este ceva ce nu cred ca am avut vreodata, daca stau sa judec dupa standardele 90-60-90, sau ceva ce am avut intotdeauna, daca e sa dau crezare spuselor prietenei mele, Ilinca, o blonda superba, inalta, atletica, cu pielea maslinie si niste picioare interminabile (versiunea mea pentru corpul ideal), complexata de sinii ei mici si fascinata de fesele si coapsele mele bombate (mult prea bombate, dupa gustul meu). Pentru ca sintem diametral opuse, fiecare isi doreste sa arate precum cealalta.
Acesta este motivul pentru care, in tineretea mea zbuciumata de complexe, m-am infometat un an de zile. Daca am reusit sa ma apropii macar de ceea ce credeam atunci a fi un trup frumos? Nici pe departe! Si tocmai de aceea, in acea perioada, nici un barbat nu m-a vazut macar o data dezbracata. Atunci mi-a incoltit pentru prima data in minte ideea ca obsesia pentru un trup frumos este cel mai bun scut de protectie antibarbati pe care il poate purta o femeie. Foamea noastra de perfectiune le creeaza barbatilor un sentiment acut de nesiguranta si respingere. Pe masura ce au trecut anii si am capatat mai multa intelepciune si mai multe kilograme, am descoperit ca o femeie poate fi senzuala si fara sa se infometeze si ca barbatilor nu le plac femeile frumoase ce se gindesc prea intens la trupul lor, oricit de frumoase ar fi ele. Pur si simplu, nu le gasesc sexy. (E limpede, deci, ca a fi frumoasa nu e totuna cu a fi sexy.)
Si totusi, in ciuda acestei teorii, asa cum spuneam, cred ca numar pe degetele de la o mina femeile care reusesc sa se accepte asa cum sint. Iar eu sint cap de lista pentru cele complexate, nemultumite, mereu in cautarea solutiei miraculoase care sa le daruiasa un trup ispititor, de demon si un farmec irezistibil, de inger (sau invers…). Dar nu ma dau batuta. Nu vreau sa ating perfectiunea, dar vreau sa-mi pun in valoare ce am mai bun. Asa ca mi-am lipit pe usa de la frigider programul meu de antrenament pentru urmatoarele trei saptamini. Iata cum suna:
Brate tonifiate
O femeie care nu isi ingrijeste bratele este ca un televizor ultraperformant pe al carui ecran ai lasat lipita folia de protectie. De azi inainte trebuie sa aloci 15-20 de minute, in fiecare zi, pentru ingrijirea bratelor.
– In primul rind, trebuie sa arzi tesutul adipos care iti mascheaza musculatura. Combina efortul aerobic cu o dieta echilibrata si completeaza-l cu exercitii cu greutati – e bine sa cresti greutatea ganterelor la fiecare trei zile cu cite 250 de grame, pentru o mai buna definire musculara.
– Dimineata, dupa fiecare dus, executa trei serii a cite 15 exercitii pentru brate, pe marginea cazii: stind cu spatele la cada, bratele sprijinite pe margine, coatele lipite de trunchi, coboara trunchiul vertical in jos, indoind genunchii, pina ce sezutul atinge podeaua. Prin incordarea bratelor, impinge trunchiul in sus, in pozitia initiala.
– Foloseste de doua ori pe saptamina un exfoliant de corp care elimina celulele moarte si accelereaza regenerarea celulara si aplica un balsam hidratant de corp. Daca pielea este neteda si catifelata, bratele vor parea mai tonifiate.
Abdomen plat
Evident, nu te poti dezbraca in costum de baie (nici macar in unul intreg) fara un abdomen tonifiat, suplu si plat. Iata ce trebuie sa faci:
– Bea zilnic trei cani de ceai de papadie. E un remediu testat de zeci de generatii de top-modele. Are un gust amarui, nu tocmai placut, dar combate fara egal retentia de apa, balonarea si crampele abdominale, datorita proprietatilor drenante si laxative.
– Una dintre cele mai rapide si mai usoare metode de tonifiere a abdomenului spune sa stai pe o minge de fitness ori de cite ori lucrezi la calculator sau te uiti la televizor. Pare prea lesne pentru a fi adevarat, dar functioneaza.
– Aboneaza-te la un curs de yoga sau pilates. Sint cele mai eficiente tehnici pentru tonifierea musculaturii abdominale si a spatelui si pentru corectarea posturii defectuoase.
– Leaga-ti strins in jurul taliei o sfoara. Ori de cite ori vei relaxa musculatura abdominala sau o vei bomba, sfoara te stringe si iti aminteste ca trebuie sa-ti corectezi pozitia. In felul acesta iti vei lucra musculatura fara sa-ti dai seama.
Un posterior apetisant
Ei bine, pentru asta e nevoie de ceva munca!
– Incepe prin a-ti pune corpul in valoare. Intra in toate magazinele de lenjerie si incearca toate modele de bikini pentru a vedea care te avantajeaza.
– In fiecare zi executa 3 serii a cite 15 genuflexiuni pe un picior. (Stind cu picioarele departate la nivelul umerilor, abdomenul si fesele incordate, ridica un picior prin indoirea genunchiului. Coboara ca si cind ai vrea sa te asezi pe un scaun, apoi ridica-te in pozitia initiala.)
– sedintele de electrostimulare dau cele mai bune rezultate pe muschii fesieri. Fiind o grupa musculara mare, raspunde foarte prompt contractiilor repetate.
– Dimineata si seara, inainte de dus, executa un periaj uscat, care stimuleaza drenajul limfatic, tonifica pielea si combate celulita.
Coapse suple
– Pentru a avea picioare frumoase e suficient sa faci o plimbare de o ora in ritm sustinut, de patru-cinci ori pe saptamina. Rezultatele se vad dupa aproximativ doua saptamini.
– Stai prea mult asezata? Profita de orice ocazie (esti in pana de inspiratie, vorbesti la telefon etc.) si antreneaza-te. Asaza-te cit mai aproape de marginea scaunului si intinde-ti picioarele in fata. Apoi ridica-le la 45 de grade, prin incordarea musculaturii coapselor. Cinci minute de antrenament, de doua ori pe zi, dau rezultate.
– Sari coarda ca in copilarie. Incepe cu cinci minute in fiecare dimineata. Pare putin, dar efortul echivaleaza cu 15 minute de alergare pe banda stationara.
– Maseaza-ti picioarele in fiecare seara cu ulei de grapefruit si bergamota. In numai 10 zile pielea va fi mai catifelata si mai elastica.
Dupa cum vezi, nu e nevoie de un efort iesit din comun pentru a-ti recapata increderea in tine. Nu trebuie sa alergi la maraton, nu trebuie sa inveti stilul fluture si nu trebuie sa concurezi cu campionii olimpici. Sigur, nici nu vei avea parte de minuni. Nu te vei transforma peste noapte in top-model, nu vei aparea pe nici o coperta si probabil nici nu vei primi aplauze la scena deschisa. Dar nu uita ca noi, femeile normale, avem ceva ce top-modelele nu au, cu toata perfectiunea lor: stim sa ne bucuram de viata.
Foto:Hepta