Dependenti de stres

Sint o persoana stresata. Intotdeauna am fost. Chiar si in copilarie. Pina la noua ani, parintii mi-au organizat ziua de nastere in fiecare an, dar au realizat in final ca mica lor sarbatoare, in loc sa fie un prilej de bucurie, pentru mine era un motiv de ingrijorare: daca n-au sa vina in­vitatii, daca n-au sa se simta bine, daca nu o sa ajunga mincarea… Daca in incapere se spar­gea din intimplare un balon, ma gindeam ca a cazut lustra, iar daca primeam un joc nou, studiam pliantul cu instructiuni de parca ar fi fost o foaie de examinare. Nici astazi nu s-au schimbat prea multe. Trecerea anilor nu a facut decit sa accen­tueze aceasta sensibilitate, aruncindu-ma intr-un ade­varat virtej. Cind ceilalti se distreaza, eu imi inventez probleme…

Sint un adult stresat de o multime de lucruri. Sint suficient de dezorganizata (sau, mai exact, prost organizata) pentru ca lista mea de lucruri ce „trebuie facute de urgenta' sa nu se epuizeze niciodata si sint obsedata de ipoteticul „dar daca?', ce imi creeaza o stare de ingrijorare permanenta pentru ceea ce ar putea sa se intimple (chiar daca nu se intimpla niciodata). Vrei un exemplu? O.K. Fa­cutul bagajelor! Tuturor persoanelor pe care le cunosc le ia o ora, maximum doua, mie imi ocupa jumatate de zi si o noapte intreaga. Dar daca se face frig si nu am nici un pulover? Totusi nu pot sa port un pulover gros pe sub sacou. N-ar trebui sa-mi iau totusi pardesiul? Dar daca nu va fi frig deloc? Daca va fi soare? Atunci voi cara cu mine pardesiul degeaba… Dar daca ploua? Daca mi se rupe tocul? Sau mi se de­fecteaza fermoarul?…

Cred ca ai prins ideea. Am incercat toate tehnicile posibile pentru a-mi diminua nivelul de anxietate. Merg la sala cu regularitate, maninc sanatos (in fine, in masura in care un aliment mai poate fi considerat sanatos in ziua de azi), incerc sa dorm toate cele opt ore de somn pe noapte. Pro­blema e ca, pe masura ce practic aceste ritualuri si incep sa ma simt echilibrata si oarecum detasata, lipsa mea de implicare incepe sa ma ingrijoreze si… ma stresez din nou. Probabil ca undeva, la un anumit nivel al mintii mele complicate, am facut o stranie asociere intre stres, succes si eficienta, asa incit, oricit de irational ar parea, fara stres ma simt marginalizata. Chiar daca partea rationala a creierului meu imi spune sa fiu mai relaxata, pentru ca stresul imi imbolnaveste organis­mul, o alta parte a fiintei mele (care in mod sigur nu include si creierul) striga din toate puterile: vreau doza mea de stres!

Stresul imi da un sentiment de implinire. Asa ca dupa ani de psihoterapie, biofeedback, autocu­noas­tere si meditatie, am ajuns la concluzia (singura plauzibila, de altfel) ca sint dependenta de stres. Asta nu inseamna ca imi place, sint fericita sau sint mindra de viciul meu. Dimpotriva. Il urasc! Dar imi apartine. Ideea aceasta a dependentei (pe care nu am inventat-o eu) este sustinuta cu argumente stiintifice de Dr. Sherridan Huges, psiholog si expert in probleme de stres, care explica cu lux de amanunte de ce unii oameni sint dependenti de stres.

„Cei mai inclinati pentru o asemenea dependenta sint indivizii cu personalitate de tip A (adica eu)', spune el. „Acestia sint ambitiosi, aproape incrincenati, workaholici, nerabdatori. Sint mereu presati de timp, intr-o permanenta alergatura si ii auzi mereu strigind precum iepurele din Alice in Tara Mi­nunilor: „am intirziat, am intirziat'. (Rog persoanele care ma cunosc indeaproape sa se abtina de la orice comentariu. Multumesc.) Huges merge mai departe cu teoria sa si spune ca in ultimii ani numarul persoanelor dependente de stres a crescut ingrijorator de mult.

De ce? „La nivel chimic, stresul functioneaza precum un act de curaj. Elibereaza adrenalina. Si cu cit te obisnuiesti cu gustul ei si incepi sa o tolerezi, cu atit devii mai dornic sa experimentezi, sa mergi mai departe, mai departe, sa impingi senzatia la limita. Iar de aici incolo incepe dependenta. E suficienta o doza minuscula de stres pentru a declansa o cascada de reactii chimice in organism. Pe masura ce cariera unei persoane devine mai solicitanta si programul mai incarcat, individul are nevoie de mai mult stres pentru a putea sa mearga inainte.'

Dar spre deosebire de celelalte forme de dependenta (droguri, alcool, tutun), care se mani­festa numai la persoanele cu certe predispozitii genetice, capacitatea de a dezvolta o dependenta de stres este universal valabila. Stresul functioneaza asemeni unui termostat biologic, care pastreaza corpul la „temperatura' optima, pentru a raspunde provocarilor din jur. O anumita doza de stres e necesara pentru a ne mentine in viata. „Dependenta de stres, insa, coboara nivelul acestui termostat', spune Jonathan C. Smith, fondator si director la Stress Institute, de la Roosvelt University din Chicago. „Cercetarile din ultimii ani ne-au demonstrat ca mecanismele de raspuns in cazul persoanelor dependente de stres sint alte­rate si creierul lor nu mai reactioneaza corespunzator: fie produce prea multi excitanti, fie prea putine substante de calmare. Oricum, raspunsul final este absolut nepotrivit.'

De citiva ani se stie ca abilitatea noastra de a face fata stresului depinde in mod direct de acumularile experientelor stresante din trecut. „Toti incepem din acelasi punct, deoarece toti sintem dotati cu acelasi mecanism biologic de raspuns la stres. Traumele de pe parcursul vietii hotarasc daca sfirsim prin a fi ultrastresati sau hiperrelaxati', spune Smith. Sa inteleg ca singurii vinovati pentru faptul ca eu imi uit mereu cheile si tresar la fiecare apel telefonic sint bietii mei parinti, care au tinut sa-mi organizeze zilele de nastere in copilarie? Interesanta scuza.

Stresul se manifesta in diferite forme. Nastasia, una dintre colaboratoarele mele, este exemplul clasic al femeii de succes ultrastresate. Daca o intrebi ce mai face, raspunde: „Nu prea bine. Sint stresata. Sint prinsa pina peste cap. Simt ca innebunesc. Trebuie sa fug'. Lucreaza in permanenta la 10 lucruri deodata, nu are niciodata timp, dar, daca ii dai ocazia, iti povesteste ore in sir despre viata ei catastrofala, intr-o maniera care te face sa crezi ca, de fapt, acest dezastru ii face placere. O ex-prietena de-a mea, Oana, isi hraneste dependenta de stres cu bani. Se plinge mereu ca nu are bani, dar isi cumpara zilnic fie un ceas Cartier, fie o bluza Escada, fie ochelari de soare Gucci. Este permanent panicata ca nu va putea „sa faca fata cheltuielilor', asa ca „trebuie sa munceasca mai mult pentru a tine stacheta sus'. Iar cind munca o streseaza peste poate… merge la shopping. Ilinca, o alta prietena de-a mea, creeaza anxietate in jurul ei refuzind sa faca planuri. Ea face lucrurile numai in ultimul moment, deoarece „ ideea de a planifica totul dinainte o face sa se simta obligata, lipsita de libertate, iar asta o streseaza. Nu vrea sa stie ca are optiuni limitate.' (Desi de cele mai multe ori nu are nici una.)

Cit despre mine… v-am spus: sint dependenta 100% de stres. E evident. Atunci cind nu exista, il caut. Nu port niciodata ceas, dar intreb intruna cit e ceasul. Beau tone de cafea. Plec de acasa fara sa me­morez adresa la care trebuie sa ajung, fara sa iau agenda in care am scris acea adresa, iar pentru a ajunge totusi la destinatie, initiez o investigatie demna de Sherlock Holmes. Nu am agenda electronica. Nu am nici macar agenda normala si nu am casuta de e-mail la redactie. Numerele importante sint scrise pe biletele sau servetele aruncate prin toata geanta (pe care uneori le folosesc pe post de batista). Dar in vreme ce creierul meu crede ca are nevoie de stres, e limpede ca trupul meu nu simte acelasi lucru. Uneori ma simt atit de aproape de limita, incit simptomele devin fizice. Am dureri de cap cum­plite, imi cade parul, iar acum citeva saptamini am avut chiar o infectie nazala oribila si am fost obligata sa port un plasture imens pe nas timp de patru zile. (Nici nu stii cit de stresant poate fi.) Iar faptul ca sint stresata in timpul zilei e nimic. Sint stresata si noaptea, cind dorm. Sotul meu s-a plins ca vorbesc in somn si gesticulez, ca la o sedinta de redactie. Si toate, pe baza de stres.

Stresul activeaza acea regiune pri­mitiva din creier care controleaza a­petitul, instinctul de aparare si sistemul imunitar. Activeaza conexiunile nervoase si declanseaza raspunsul „lupta sau fugi', de parca ai fi pus in fata unui pericol de moarte. Pornind de la aceste dovezi clare, cercetatorii au ajuns la concluzia ca mostenim exact aceleasi reactii instinctive care-i faceau pe stramosii nostri vinatori sa faca salturi uluitoare pentru a scapa din fata vreunui tigru, fara a mai avea timp de gindire. S-ar parea deci ca sintem victime ale evolutiei, conectate puternic la un mecanism de raspuns exagerat, care s-ar potrivi mai degraba unui Indiana Jones. Din pacate, insa, odata ce stresul devine rutina, natura pericolului nu mai conteaza, iar biochimicalele pornesc prin organism, declansind sistemul de aparare in ritm accelerat.

Ras­pun­zind insa evenimentelor minore din viata cu aceeasi intensitate cu care infrunti pericolele mortale, organismul se autodistruge incet, dar sigur. Aceste biochimicale subrezesc sistemul imunitar si deschid calea unui sir intreg de orori: cancer, infectii, boli incurabile. Hormonii eliberati in conditii de stres distrug sistemul digestiv si plaminii, pro­vocind ulcer si astm, slabesc muschiul inimii si declanseaza afectiuni cardiace. „Stresul e o otrava lenta', spune King, „precum drogurile sau tutunul.'

Centrul de comanda al stresului se afla in hipotalamus. Hipotalamusul este conectat la glanda pituitara si la glandele suprarenale, formind o axa ce detine monopolul virtual asupra functiilor de baza ale organismului: regleaza tensiunea arteriala, ritmul cardiac, temperatura corpului, somnul, senzatia de foame si de sete si functiile de reproducere. De marimea unui ciorchine de strugure, hipotalamusul elibereaza doua tipuri de hormoni: cei care sti­muleaza glandele sa elibereze alte substante si cei care inhiba activitatea glandelor. Glanda pituitara primeste instructiuni de la hipotalamus privind tipul si cantitatea de hormoni pe care trebuie sa ii elibereze. Aceste substante regleaza cresterea, sexul, cu­loarea pielii, lungimea oaselor si forta muschilor. Glanda pituitara elibereaza de asemenea adrenocorticotropina, un hormon care activeaza glandele suprarenale. Cind stresul repetat (dependenta de stres) deregleaza comunicarea obisnuita dintre hipotalamus si glanda pituitara, intra in functiune glandele suprarenale. Ele elibereaza hormonii stresului – dopamina, adrenalina si noradrenalina, dar mai ales cortizol. Acesti hormoni influenteaza circulatia sanguina si respiratia. Orice schimbare in echilibrul acestor substante poate afecta semnificativ sanatatea. O usoara crestere a nivelului de dopamina mareste tensiunea arteriala. O doza infima de adrenalina precipita respiratia, iar scaderea nivelului de cortizol genereaza afectiuni coronariene, obezitate si osteoporoza. Cortizolul in exces distruge celulele nervoase, esentiale pentru memorie.

E posibil totusi sa invingem aceasta dependenta? Sa ne controlam emotiile? Dr. Sherridan Huges crede ca singura reteta pentru vindecare este sa inveti sa faci abstractie de tot ce se intimpla in jur si sa te concentrezi pe propria persoana. „Exista o multime de moduri de a face fata stresului', spune ea. „De exemplu, multi oameni reusesc sa-si reduca nivelul de stres organizindu-se mai bine (imposibil pentru mine, m-ar stresa mult prea tare). Deci, in drum spre serviciu stabileste-ti programul pentru ziua respectiva, cu prioritati si alternative. Altii invata sa isi elibereze programul delegind sarcinile in mod eficient (foarte complicat pentru o personalitate de tip A, care tinde sa fie ultraperfectionista si de aceea simte ca nu are niciodata nevoie de ajutorul nimanui). O alta metoda este sa spui nu. „Un numar surprinzator de mare de oameni considera asta o mare provocare, dar e extrem de important sa inveti sa refuzi', spune Huges.

Si, finalmente, exista metodele de relaxare, care se practica in timpul liber, de care fiecare are nevoie. „In loc sa faci curatenie tot week-end-ul, incearca sa mergi la sala, sa citesti o carte sau sa faci orice altceva numai pentru tine.' „Daca astepti pina cind stresul devine insuportabil pentru a gasi o cale de a-l controla, e deja prea tirziu', insista psihologul Robert Epstein. „Trebuie sa ai la-ndemina o multime de trucuri cu care sa jonglezi in mod activ si pozitiv. Daca folosesti doar unul, la finalul zilei incercarile de peste zi iti distrug toleranta la stres si te lasa descoperita in fata oricarui factor ce l-ar putea declansa.' Epstein, director emerit la Cambridge Center for Behavioral Studies, cercetator la San Diego State University, insista asupra faptului ca e mai important sa inveti cit mai multe tehnici antistres cu putinta, cit mai devreme posibil, daca s-ar putea din adolescenta.

„Ceea ce intelegem acum, avind o noua viziune asupra stresului (aceea a dependentei de stres, din care se naste hipersensibilitatea la stres), este faptul ca fiecare om are nevoie de terapii individualizate', spune Dr. Saki Santorelli, director asociat la Stress Reduction Clinic la University of Massachusetts Medical Center. „Oamenii raspund diferit la stres datorita experientelor anterioare. Terapeutul trebuie sa fie flexibil si sa lase pacientul sa se concentreze asupra acelor tehnici care ii dau raspunsul cel mai bun. Iar singura modalitate de a le identifica este sa incerci cit mai multe tehnici cu putinta.' Studiile au demonstrat ca metodele de relaxare nu functioneaza la fel pentru toata lumea. A-i spune unei persoane dependente de stres sa se relaxeze e ca si cum i-ai spune unui insomniac sa adoarma, unui drogat sa renunte la droguri si unui fumator sa rupa tigara dupa primul fum.

Iata de ce am ales pentru tine cele mai eficiente solutii.

Tratamentele spa: Sint extraordinare pentru a-ti crea o stare de confort. Cele mai eficiente sint tratamentele care combina tehnicile moderne cu cele de influenta orientala: meditatia in incaperi cu luminari parfumate, masajele cu uleiuri esentiale, reflexoterapia, masajul capului, tehnicile de drenaj limfatic, shiatsu, acupunctura.

Elibereaza-te de stres: Literatura de specialitate a demonstrat ca a sta intr-o anume pozitie are un efect important pentru eliberarea stresului. Tehnica functioneaza, deoarece organismul este programat in mod natural sa elimine stresul, iar aceasta mani­pulare nu face altceva decit sa asiste procesul natural de… vindecare. Deci: asaza-te oriunde. Relaxeaza-ti umerii, in asa fel incit sa te simti confortabil. Lasa-ti bratele sa cada pe linga corp. Odihneste-ti miinile pe coapse, cu palmele in sus. |ntinde-ti picioarele, cu calciiele sprijinite pe sol si lasa-le sa cada asa cum le place. Lasa-ti barbia in piept. Inchide ochii si respira adinc un minut sau doua. Elimina tensiunile musculare. Curbeaza-ti degetele de la picioare, mentine-le astfel 15 secunde, apoi relaxeaza-le. Progresiv, tensioneaza si relaxeaza glezna, gamba, intregul picior, stomacul, spatele, umerii, gitul.

Foloseste-ti imaginatia: Gaseste-ti o pozitie confortabila si inchide ochii. Ima­gineaza-ti cel mai relaxant loc in care ti-ai dori sa fii. Poate fi un lac, un munte, un grajd sau o plaja exotica. Ai ajuns acolo?

Invata sa invingi Stress and the City: Exista nenumarate carti care te ajuta sa combati stresul si sa fii in forma. Daca lectura lor te face sa te simti mai bine, atunci citeste-le din scoarta in scoarta. Principiile pe care le promoveaza sint in mare parte aceleasi: viata e groaznica, dar nici nu poate fi altfel, de vreme ce locuiesti intr-un oras aglomerat, poluat, cu probleme de transport si o lume nebuna, nebuna, nebuna. Aceste carti te invata sa descoperi cauza stresului tau si iti sugereaza trucuri personalizate pe termen lung sau scurt, care te ajuta sa-l combati.

Frecventeaza un psiholog specializat in probleme de stres: Scopul acestor sedinte este sa descoperi cauzele reale ale stresului si motivele pentru care reactionezi… asa cum reactionezi. Sa descoperi caile prin care poti organiza acest haos si sa inveti tehnicile de schimbare (a stilului de viata si a comportamentului).

Atentie la adaptogeni: Nutritionistul Ian Marber, autorul cartii The Food Doctor, in urma unor cercetari amanuntite in domeniul substantelor adaptogene (existente in plante), a ajuns la concluzia ca aceste substante au capacitatea de a inlatura stresul prin mo­dificarea input-ului hormonal. Potrivit descoperirilor lui Marber, cei mai eficienti adaptogeni sint ginsengul, care ajuta la reglarea steroizilor, si rhodiola care echilibreaza nivelul de adrenalina si cortizol. Ambele substante se pot administra sub forma unor suplimente nutritive.

Controleaza-ti respiratia: Iata o tehnica simpla si puternica, dupa spusele lui Epstein. Poate fi folosita oriunde, oricind si are un efect psihologic remarcabil. Respira adinc. Mentine apneea trei-patru secunde. Apoi expira incet, incet. Imagineaza-ti ca odata cu expiratia elimini toate tensiunile din corp.

Solutii exista. Probabil e o chestiune de vointa. Ca in cazul fumatorilor. Stiu ca stresul imi dauneaza, stiu ca pina in final va trebui sa gasesc o modalitate prin care sa-l eli­min din viata mea, sau cel putin sa-l controlez, dar daca e asa, de ce nu am facut-o pina acum? Imi dau seama ca ar trebui sa ma distantez si sa privesc totul din alta perspectiva, una creatoare si ingenioasa, dar ca orice dependent, inteleg ca trebuie sa incep cu pasi mici. Nu pot face totul deodata. Fiindca pentru o femeie stresata paharul este intotdeauna… Unde e paharul!

Arhiva revistei ELLE

Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK