Inspira adinc… Acum expira incet si prelung… Probabil nu constientizezi, dar inima ta tocmai a inceput sa bata mai incet. Nu te impacienta, ritmul ii va creste din nou, de indata ce vei inspira. Aceasta bataie regulata-neregulata este dovada cea mai clara ca inima si creierul tau interactioneaza corect. De fiecare data cind expiri, creierul trimite semnale nervului vag(us) sa incetineasca ritmul de contractie a muschilor cordului. De fiecare data cind inspiri, semnalul slabeste, iar inima o ia din nou la trap. Inspiri, bate mai repede. Expiri, bate mai incet. Inspiri, repede; expiri, incet. Este un ritm care ne protejeaza inima si o ajuta sa reziste uzurii unei vieti intregi. si uite cum, inspirind, expirind, mai repede, mai incet, intram in plin in lectia numarul 1, din sirul celor 5 care ne invata cum sa ne protejam de epuizare, stres, dezastru.
Nu uita sa respiri
Evolutia ne-a modelat creierul. Ne-a creat mecanisme variate, care sa controleze si sa determine reactiile noastre in fata urcusurilor si coborisurilor vietii: de la puzderia de neurotransmitatori meniti sa inhibe hormonii stresului, pina la o retea complicata de terminatii nervoase, a caror unica functie este aceea de a ne calma. Din pacate, societatea moderna ne tine in permanenta stare de alerta si, oricit de robust ar fi bietul nostru mecanism de aparare, tot are nevoie de pauze repetate pentru a se reface. Sigur, printr-un exercitiu de vointa putem incerca sa ignoram necesitatea biologica de a ne deconecta periodic de la job, dar vei vedea ca, in final, aceasta incapatinare nesanatoasa te va ajunge din urma.
Dar stii care e ironia? Chiar si atunci cind decidem sa ne tragem sufletul un pic, sa ne eliberam de stres si obligatii, o facem in modul cel mai devastator si aberant cu putinta. Un studiu facut de Mental American Health in noiembrie anul trecut a descoperit ca omul modern incearca sa faca fata stresului uitindu-se la televizor, indopindu-se cu junk food, coplesit de lene. Ceea ce nu face altceva decit sa ne risipeasca timpul, sa ne deturneze de la singurele modalitati sanatoase ce ne pot ajuta sa ne debarasam de incarcatura grea a unei zile de munca: sportul si timpul petrecut cu prietenii si familia. Peste toate astea, faptul ca abuzam la maximum de facilitatile tehnologice ce ne stau la picioare (de care sintem indragostiti pina la dependenta) se intoarce impotriva noastra. Telefoanele celulare si iPod-urile (ca sa folosesc doar doua exemple) ne impiedica sa stam departe de birou, de job, de obligatii si sa ne eliberam. Distrug linia de demarcatie dintre acasa si serviciu, dintre placere si obligatie.
Stresul altereaza chimia singelui
Vreme de mai multi ani, psihologii si-au concentrat atentia exclusiv asupra simptomelor comportamentale ale stresului: lipsa de energie, pierderea entuziasmului si distrugerea increderii in sine. De curind, insa, multumita tehnologiei imagistice si testelor sanguine foarte sofisticate, oamenii de stiinta au reusit sa masoare si sa cuantifice efectele stresului asupra creierului si trupului, iar rezultatele au fost surprinzatoare.
Oricine cunoaste semnele cresterii nivelului de adrenalina (hormonul care ne ajuta sa luptam sau sa fugim din fata unui pericol imediat). Fiecare dintre noi le-a simtit pe propria piele: pulsul creste, fruntea se umple de transpiratie rece, musculatura se incordeaza, iar parul de pe ceafa se ridica. De asemenea, sint convinsa ca stii suficient de multe si despre cortizol (un alt hormon al stresului, care este produs mai incet decit adrenalina si ramine in singe pentru mai multa vreme). Dar oare stiai ca e la fel de periculos sa ai un nivel prea scazut de cortizol in singe? Stiai ca obiceiul de a-ti calma furia, dezamagirea, oboseala cu mincare, desi pentru moment poate avea un efect remarcabil, pe termen lung poate altera raspunsul natural al organismului la stres, prin cresterea exagerata a numarului de proteine inflamatoare in singe?
Raspunsul organismului uman la stres este complex si foarte incilcit. Cercetatorii cunosc deja aproape totul despre cortizol, pentru ca, pina la ora actuala, a fost indicatorul cel mai usor de masurat. „Dar o modificare a nivelului de cortizol determina o modificare a tuturor celorlalti neurotransmitatori. Asa am descoperit ca stresul post-traumatic, epuizarea, sindromul de oboseala cronica, depresia sint legate intre ele intr-un anume fel', spune Bruce McEwen, neuroendocrinolog la Rockefeller University, care studiaza biologia stresului de citeva decenii. „Nu stim, insa, daca exista o anumita predispozitie genetica ce determina ca raspunsul la stres sa activeze una sau alta dintre aceste afectiuni, sau nu e altceva decit hazard.'
Page: 1 2