Cursuri de autoaparare

Inspira adinc… Acum expira incet si prelung… Probabil nu constientizezi, dar inima ta tocmai a inceput sa bata mai incet. Nu te impacienta, ritmul ii va creste din nou, de indata ce vei inspira. Aceasta bataie regulata-neregulata este dovada cea mai clara ca inima si creie­rul tau interactioneaza corect. De fiecare data cind expiri, creierul trimite semnale nervului vag(us) sa incetineasca ritmul de contractie a muschilor cordului. De fiecare data cind inspiri, semnalul sla­beste, iar inima o ia din nou la trap. Inspiri, bate mai repede. Expiri, ba­te mai incet. Inspiri, repede; expiri, incet. Este un ritm care ne protejeaza inima si o ajuta sa reziste uzurii unei vieti intregi. si uite cum, ins­pi­rind, expirind, mai repede, mai incet, intram in plin in lectia numarul 1, din sirul celor 5 care ne invata cum sa ne protejam de epuizare, stres, dezastru.

Nu uita sa respiri
Evolutia ne-a modelat creierul. Ne-a creat mecanisme variate, care sa controleze si sa determine reactiile noastre in fata urcusurilor si coborisurilor vietii: de la puzderia de neurotransmitatori meniti sa inhibe hormonii stresului, pina la o retea complicata de terminatii nervoase, a caror unica functie este aceea de a ne calma. Din pacate, societatea moderna ne tine in permanenta stare de alerta si, oricit de robust ar fi bietul nostru mecanism de aparare, tot are nevoie de pauze repetate pentru a se reface. Sigur, printr-un exercitiu de vointa putem incerca sa ignoram necesitatea biologi­ca de a ne deconecta periodic de la job, dar vei vedea ca, in final, aceasta incapatinare nesanatoasa te va ajunge din urma.

Dar stii care e ironia? Chiar si atunci cind decidem sa ne tragem sufletul un pic, sa ne eliberam de stres si obligatii, o facem in modul cel mai devastator si aberant cu putinta. Un studiu facut de Mental American Health in noiembrie anul trecut a descoperit ca omul modern incearca sa faca fata stresului uitindu-se la televizor, indopindu-se cu junk food, coplesit de lene. Ceea ce nu face altceva decit sa ne risipeasca timpul, sa ne deturneze de la singurele modalitati sanatoase ce ne pot ajuta sa ne debarasam de incarcatura grea a unei zile de munca: sportul si timpul petrecut cu prietenii si familia. Peste toate astea, faptul ca abuzam la maximum de facilitatile tehnologice ce ne stau la picioare (de care sintem in­dragostiti pina la dependenta) se intoarce impotriva noastra. Telefoanele ce­lulare si iPod-urile (ca sa folosesc doar doua exemple) ne impiedica sa stam departe de birou, de job, de obligatii si sa ne eliberam. Distrug linia de demarcatie dintre acasa si serviciu, dintre placere si obligatie. 

Stresul altereaza chimia singelui
Vreme de mai multi ani, psihologii si-au concentrat atentia exclusiv asupra simptomelor comportamentale ale stresului: lipsa de ener­gie, pierderea entuziasmului si distrugerea increderii in sine. De curind, insa, multumita tehnologiei imagistice si testelor sanguine foarte sofisticate, oamenii de stiinta au reusit sa masoare si sa cuantifice efectele stresului asupra creierului si trupului, iar rezultatele au fost surprinzatoare.
Oricine cunoaste semnele cresterii nivelului de adrenalina (hormonul care ne ajuta sa luptam sau sa fugim din fata unui pericol imediat). Fiecare dintre noi le-a simtit pe propria piele: pulsul creste, fruntea se umple de transpiratie rece, musculatura se incordeaza, iar parul de pe ceafa se ridica. De asemenea, sint convinsa ca stii suficient de multe si despre cortizol (un alt hormon al stresului, care este produs mai incet decit adrenalina si ramine in singe pentru mai multa vreme). Dar oare stiai ca e la fel de periculos sa ai un nivel prea scazut de cortizol in singe? Stiai ca obiceiul de a-ti calma furia, dezamagirea, oboseala cu mincare, desi pentru moment poate avea un efect remarcabil, pe termen lung poate altera raspunsul natu­ral al organismului la stres, prin cresterea exagerata a numarului de proteine inflamatoare in singe?

Raspunsul organismului uman la stres este complex si foarte incilcit. Cercetatorii cunosc deja aproape totul despre cortizol, pentru ca, pina la ora actuala, a fost indicatorul cel mai usor de masurat. „Dar o modificare a nivelului de cortizol determina o modificare a tuturor celorlalti neurotransmitatori. Asa am descoperit ca stresul post­-trau­­matic, epuizarea, sindromul de oboseala croni­ca, depresia sint legate intre ele intr-un anume fel', spune Bruce McEwen, neuroendocrinolog la Rockefeller University, care studiaza biologia stresului de citeva decenii. „Nu stim, insa, daca exista o anumita predispozitie genetica ce determina ca raspunsul la stres sa activeze una sau alta dintre aceste afectiuni, sau nu e altceva decit hazard.'

Nu poti evita stresul
Nu cred ca ti-ai imaginat vreodata, dar s-a dovedit stiintific ca actiunea de a cobori dimineata din pat genereaza organismului o anumita doza de stres. Cu citeva ore inainte de a te trezi, o anumita regiune a creierului, minuscula, situata la baza cerebelului, numita hipotalamus, trimite un impuls scurt, care activeaza glandele suprarenale. Acestea incep sa pompeze cortizol, iar organismul se trezeste, ca la semnalul unui ceas desteptator. Nivelul de cortizol creste imediat dupa desteptare… si creste… si creste… pina la punctul in care te face sa exclami: „Ah, la naiba! Incepe o noua zi'. (Asa se explica faptul ca majoritatea atacurilor de cord sau a accidentelor cerebrale se produc intre orele 6 si 8 dimineata.) De vreme ce cortizolul e un hormon cu actiune indelungata, chiar daca mai ramii in asternut o vreme dupa desteptare, incercind sa te relaxezi, orga­nismul tau nu pierde nici un strop din ceea ce a produs de dimineata. (La urma urmei, nu vrea decit sa te protejeze de socul unei zile noi.) Hipotalamusul opreste semnalul numai cind nivelul de cortizol a atins punctul maxim (cu alte cuvinte, organismul nostru are propriul buton de pornire/oprire si nu asculta decit de sine insusi), apoi, la interval de citeva ore, incepe sa scada si coboara gradat pe parcursul zilei, cu citeva tresariri pe ici, pe colo.

Ei bine, acest tipar se schimba in cazul oamenilor extrem de de­primati (sau extrem de obositi). Nivelul lor de cortizol creste di­mi­neata si ramine ridicat pe tot parcursul zilei. (Hipotalamusul lor a uitat unde e butonul de oprire.) Un comportament similar s-a observat si in cazul oamenilor epuizati de stres. Cu o unica, dar conside­rabila diferenta: in loc sa constate un nivel ingrijorator de ridicat al cortizolului, cercetatorii au inregistrat o explozie de hormoni dimi­neata, urmata de un nivel foarte scazut, dar constant, pe tot parcursul zilei. Daca mentionez ca un tipar identic a fost observat la supravietuitorii Holo­caustului, in cazul femeilor violate si al soldatilor intorsi de pe front in soc posttraumatic, vei intelege dimensiunea exacta a efectului stresului asupra psi­hicului si (de ce nu?) sufletului tau. „Obisnuim sa motivam orice stare psihica cu un nivel ridicat de cortizol', spune Rachel Zehuda, neurochimist la Mount Sinai School of Medicine New York City. „Ei bine, acum avem dovezi ca un nivel scazut de cortizol este mult, mult mai ingrijorator.'

Stresul te imbatrineste inainte de vreme
In urma cu douazeci de ani, oamenii de stiinta au lansat ideea ca stresul indelungat si intens deterioreaza sistemul imunitar si determina imbatrinirea precoce a organismului, fara a putea sa explice mecanismul prin care se produce acest fenomen. Misterul a fost descifrat in urma cu doi ani, cind un grup de cercetatori de la University of California, San Francisco, au studiat celulele albe ale mamelor unor copii ce sufereau de o boala cronica (autism sau paralizie). In urma analizei microscopice au observat un fenomen accelerat de imbatrinire la subiectii care isi ingrijeau copiii de multa vreme sau la cei care (din cauza situatiei date) pierdusera controlul asupra propriei vieti. Mai exact, au observat o modificare semnificativa la nivelul telomerilor, niste structuri microscopice, care protejeaza cromozomii (asa cum un invelis de plastic protejeaza o pereche de pantofi de dantela). Regula generala spune: cu cit celulele sint mai tinere, cu atit telomerii sint mai lungi. Ei bine, telomerii mamelor stresate erau semnificativ mai scurti decit in mod normal, facindu-le, din punct de vedere genetic, mai batrine cu 9-17 ani decit virsta lor biologica.

Exista mai multe moduri de a te elibera de stres
Probabil aceasta este cea mai grea lectie de pina acum, deoarece atunci cind stresul se inoculeaza in sistem… dar ce spun inoculeaza? Rescriu: cind stresul pune stapinire pe sistem, remediile par a fi mult mai putine si mult mai ineficiente decit sint in realitate. Cercetatorii psihologiei comportamentale au si o denumire pentru aceasta reactie: o numesc „neputinta invatata. Fenomenul a fost indelung studiat in conditii de laborator, pe rozatoare – al caror sistem nervos este socant de asemanator celui uman.

Iata cum decurge un astfel de experiment: daca unui soricel inchis intr-o cusca, in care se produce un soc electric de intensitate medie (anuntat de un semnal sonor), ii asiguri un traseu de evadare, acesta va invata foarte repede cum poate sa evite aceasta neplacere. Dar daca, la un moment dat, traseul este blocat, desi aude semnalul si stie ca va urma socul, soarecele va renunta la tentativa de evadare. Dupa o vreme, chiar daca traseul este liber din nou, bietul animalut va fi paralizat de semnalul sonor, in ciuda faptului ca, numai cu citeva saptamini inainte, stia cum poate sa fuga din fata pericolului asociat.

Evident, oamenii au ceva mai multe resurse intelectuale la dispozitie, spre deosebire de un biet soricel, dar principiul ramine acelasi. Cind se schimba prea multe reguli, cind ceea ce functiona inainte nu mai are nici un rezultat, abi­litatea noastra de a rationa se topeste. Intelegi de ce e atit de important sa descompui aceasta neputinta invatata in fata stresului? E singurul mod in care poti identifica acel comportament sanatos, capabil sa usureze incarcatura psihica ce te chinuie.

Iar lucrul cel mai important, pe care nu trebuie sa-l ignori, este riscul. Cercetarile pe animale au aratat ca exista solutii limitate pentru a micsora sau a anula efectele psihologice ale stresului cronic. Iar studiile pe oameni anunta rezultate similare. Odata ce nivelul de cortizol al unei persoane a fost complet bulversat, va ramine in acelasi tipar ani de zile. Iti datorezi tie si celor pe care-i iubesti sa opresti acest dezastru. Cit inca se mai poate.

Lioara Bradu

Foto:Hepta
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK