Fenomenul se repeta in fiecare an, la venirea primaverii: milioane de barbati si femei invadeaza salile de sport din intreaga lume si, minati de un imbold misterios si irezistibil, se antreneaza frenetic. Unii dintre ei sint gratificati in scurt timp cu bicepsi, fesieri si gambe superb definite si o silueta impecabila (perfecta pentru a imbraca hainele mulate din noua colectie Narcisco Rodriguez). Altii, mai putin norocosi, desi la fel de incrincenati, se lauda cu rezultate mai modeste: in general, o febra musculara crincena, menita sa le reaminteasca minutios anatomia propriului corp. Teoretic, e imposibil de identificat punctul in care programarea genetica a celei de-a doua categorii de indivizi a dat gres. Dar ei muncesc cu aceeasi indaratnicie la nesfirsit, pentru ca promisiunea unui trup suplu, perfect conturat, merita orice efort.
In acest moment, in intreaga lume exista doar 175 de persoane care isi cunosc cu precizie destinul din punctul de vedere al aspectului fizic. Acesti 175 de oameni si-au petrecut ultimele luni sub permanenta supraveghere a celor mai respectati oameni de stiinta din domeniul medicinei sportive, fiziologiei, geneticii si psihologiei aplicate, la National Institute of Health, SUA, unde se afla in curs de desfasurare un studiu menit sa stabileasca legatura dintre codul genetic si sistemul muscular, nu din punctul de vedere al unei maladii, ci din cel al unor calitati fizice si atletice. Pina acum, rezultatele cercetarii genomului uman (acel proiect coplesitor, care a desenat harta completa a fiintei noastre) au fost utilizate exclusiv in tratarea anumitor boli.
Dar de vreme ce genetica a fost capabila sa identifice predispozitia pentru o anumita boala la indivizi clinic sanatosi, de ce nu ar putea sa identifice potentialii superatleti din marea de truditori mediu dotati? Sau sa diferentieze din fasa o viitoare femeie superba de una banala (chiar daca ideea in sine ar putea suna descurajant pentru unele doamne)? Primul segment al investigatiilor (care are in spate sapte sesiuni de cercetari anterioare, desfasurate pe parcursul a patru ani, la care au participat citeva mii de voluntari si in care s-au investit pina acum patru milioane de dolari), este doar primul pas in cunoasterea potentialului fizic din codul nostru genetic.
Proiectul total e provocator si risca sa ne arunce intr-un cosmar (precum cel din filmul Gattaca, cu superba Uma Thurman), in care genetica detine controlul lumii. Ai incercat vreodata sa-ti imaginezi cum ar fi daca, intr-adevar, statutul social, meseria, cariera sportiva, partenerul de cuplu, intreaga ta viata ar fi determinate de codul genetic?
Dr. Priscilla M. Clarkson, unul dintre liderii proiectului, specialist in fiziologie, fosta balerina si coregrafa (care nu a pus niciodata piciorul intr-o sala de forta), nu se lasa intimidata de o viziune ca aceasta. Ea crede ca proiectul codului genetic muscular poate furniza solutii uluitoare, ultraeficiente, pentru cresterea performantelor sportive prin inginerie genetica si poate ajuta antrenorii sa obtina maximum din potentialul atletic al unei persoane. „Odata ce am identificat genele responsabile de masa si forta musculara, putem cauta noi solutii, noi metode, noi tehnici pentru a activa acele gene si pentru a-i ajuta pe aceia care si-au pierdut masa musculara din diferite motive (batrinete, boli degenerative sau Sida) sa opreasca, ba chiar sa inverseze procesul', spune ea.
Ei da, din aceasta punct de vedere scopul pare nobil si perspectivele promitatoare. Totusi, sa nu-ti maginezi ca voluntarii s-au inghesuit sa participe la un asemenea studiu. Si pe buna dreptate. Aparatul pentru testele de rezonanta magnetica (folosit pentru masurarea musculaturii bratelor, in diferite etape ale studiului) e o masinarie desprinsa parca din filmele horror+science fiction, iar recoltarile de singe, repetate la intervale regulate de timp, nu constituie un punct de atractie maxima. Si chiar daca perspectiva de a lucra sub supravegherea unui antrenor personal ultracalificat pare incitanta, entuziasmul oricui dispare rapid atunci cind afla ca trebuie sa lucreze un singur brat (nu amindoua) si ridica multe semne de intrebare celor care mai cred in frumusetea simetriei.
Dar cercetatorii au perseverat. (La urma urmei, diferenta dintre bratul antrenat si cel neantrenat nu poate fi mai mare de citiva milimetri si poate fi compensata in citeva saptamini de fitness.) Pe masura ce antrenamentele se desfasurau cu ardoare in campusul Universitatii din Massachusetts, probele de singe erau testate de Dr. Eric Hoffman, director la Research Center for Genetic Medicine la Childrens National Medical Center, Washington D.C. pentru a separa genele responsabile de sistemul muscular din amalgamul celor 40.000 de gene care ne fac unici si irepetabili. „A incerca sa izolezi o asemenea informatie ar fi fost imposibil inainte de a exista harta genomului uman. Ca si cind un scriitor s-ar fi apucat sa scrie o carte pe intuneric', explica Dr. Hoffman. „Acum, avem povestea completa, cu toate capitolele definite. E adevarat ca a ramas de scris continutul celor 40.000 de pagini, dar avem un cuprins superb pe care sa ne bazam.'
Page: 1 2