Cum ti-a fost scris… in codul genetic

Fenomenul se repeta in fiecare an, la venirea primaverii: milioane de barbati si femei invadeaza salile de sport din intreaga lume si, minati de un imbold misterios si irezistibil, se antreneaza frenetic. Unii dintre ei sint gratificati in scurt timp cu bicepsi, fe­sieri si gambe superb definite si o silueta impecabila (perfecta pentru a imbraca hainele mulate din noua colectie Narcisco Rodriguez). Altii, mai putin norocosi, desi la fel de incrincenati, se lauda cu rezultate mai modeste: in general, o febra musculara crincena, menita sa le reaminteasca minutios anatomia propriului corp. Teoretic, e imposibil de identificat punctul in care programarea genetica a celei de-a doua categorii de indivizi a dat gres. Dar ei muncesc cu aceeasi indaratnicie la nesfirsit, pentru ca promisiunea unui trup suplu, perfect conturat, merita orice efort.

In acest moment, in intreaga lume exista doar 175 de persoane care isi cunosc cu precizie destinul din punctul de vedere al aspectului fizic. Acesti 175 de oameni si-au petrecut ultimele luni sub permanenta supraveghere a celor mai respectati oameni de stiinta din domeniul medicinei sportive, fiziologiei, geneticii si psihologiei aplicate, la National Institute of Health, SUA, unde se afla in curs de desfasurare un studiu menit sa stabileasca legatura dintre codul genetic si sistemul muscular, nu din punctul de vedere al unei maladii, ci din cel al unor calitati fizice si atletice. Pina acum, rezultatele cercetarii genomului uman (acel proiect coplesitor, care a desenat harta completa a fiintei noastre) au fost utilizate exclusiv in tratarea anu­mitor boli.

Dar de vreme ce genetica a fost capabila sa identifice predispozitia pentru o anumita boala la indivizi clinic sanatosi, de ce nu ar putea sa identifice potentialii superatleti din marea de truditori mediu dotati? Sau sa diferentieze din fasa o viitoare femeie superba de una banala (chiar daca ideea in sine ar putea suna descurajant pentru unele doamne)? Primul segment al investigatiilor (care are in spate sapte sesiuni de cercetari anterioare, des­fasurate pe parcursul a patru ani, la care au participat citeva mii de voluntari si in care s-au investit pina acum patru milioane de dolari), este doar primul pas in cunoasterea potentialului fizic din codul nostru genetic.

Proiectul total e provocator si risca sa ne arunce intr-un cosmar (precum cel din filmul Gattaca, cu superba Uma Thurman), in care genetica detine controlul lumii. Ai incercat vreodata sa-ti imaginezi cum ar fi daca, intr-adevar, statutul social, meseria, cariera sportiva, partenerul de cuplu, intreaga ta viata ar fi determinate de codul genetic?

Dr. Priscilla M. Clarkson, unul dintre liderii proiectului, specialist in fiziologie, fosta balerina si coregrafa (care nu a pus niciodata piciorul intr-o sala de forta), nu se lasa intimidata de o viziune ca aceasta. Ea crede ca proiectul codului genetic muscular poate furniza solutii uluitoare, ultraeficiente, pentru cresterea performantelor sportive prin inginerie genetica si poate ajuta antrenorii sa obtina maximum din potentialul atletic al unei persoane. „Odata ce am identificat genele responsabile de masa si forta musculara, putem cauta noi solutii, noi metode, noi tehnici pentru a activa acele gene si pentru a-i ajuta pe aceia care si-au pierdut masa musculara din diferite motive (batrinete, boli degenerative sau Sida) sa opreasca, ba chiar sa inverseze procesul', spune ea.

Ei da, din aceasta punct de vedere scopul pare nobil si perspectivele promitatoare. Totusi, sa nu-ti maginezi ca voluntarii s-au inghesuit sa participe la un asemenea studiu. Si pe buna dreptate. Aparatul pentru testele de rezonanta magnetica (folosit pentru masurarea musculaturii bratelor, in diferite etape ale studiului) e o masinarie desprinsa parca din filmele horror+science fiction, iar recoltarile de singe, repetate la intervale regulate de timp, nu constituie un punct de atractie maxima. Si chiar daca perspectiva de a lucra sub supravegherea unui antrenor personal ultracalificat pare incitanta, entuziasmul oricui dispare rapid atunci cind afla ca trebuie sa lucreze un singur brat (nu amindoua) si ridica multe semne de intrebare celor care mai cred in frumusetea simetriei.

Dar cercetatorii au perseverat. (La urma urmei, diferenta dintre bratul antrenat si cel neantrenat nu poate fi mai mare de citiva milimetri si poate fi compensata in citeva saptamini de fitness.) Pe masura ce antrenamentele se desfasurau cu ardoare in campusul Universitatii din Massachusetts, probele de singe erau testate de Dr. Eric Hoffman, director la Research Center for Genetic Medicine la Children’s National Medical Center, Washington D.C. pentru a separa genele responsabile de sistemul muscular din amalgamul celor 40.000 de gene care ne fac unici si irepetabili. „A incerca sa izolezi o asemenea informatie ar fi fost imposibil inainte de a exista harta genomului uman. Ca si cind un scriitor s-ar fi apucat sa scrie o carte pe intuneric', explica Dr. Hoffman. „Acum, avem povestea completa, cu toate capitolele definite. E adevarat ca a ramas de scris continutul celor 40.000 de pagini, dar avem un cuprins superb pe care sa ne bazam.'

Hoffman a fost dintotdeauna fascinat de musculatura. El este cel care a descoperit ca din musculatura copiilor afectati de distrofie musculara Duchenne lipseste o anumita proteina, numita distrofina, iar la ora actuala laboratorul sau este singurul din lume cu sanse reale de a gasi un leac pentru aceasta boala. Implicarea sa in acest proiect (care are ca subiecti exclusiv oameni sanatosi) se datoreaza credintei ca „misterul distrofiei musculare s-ar putea sa stea ascuns undeva in greselile imperceptibile ale scenariului genetic, in variatia unei singure nucleotide din codul gene­tic (SNP). O simpla greseala de ortografie a mamei natura face ca unii dintre noi sa fim inzestrati cu muschi prelungi si supli, iar altii cu muschi rotunzi si puternici. Sau poate genera strania combinatie de forta teribila si muschi minusculi'.

Variatiile SNP detectate au fost comparate cu rezultatele antrenamentului fizic pentru fiecare subiect in parte. (Studiul comparativ nu s-a finalizat inca.) Prin compararea miilor de rezultate obtinute, cercetatorii spera sa determine felul in care o anumita variatie genetica poate face musculatura sa arate intr-un anumit fel si sa reactioneze pozitiv sau negativ la anumite exercitii fizice. Unii dintre noi sintem construiti precum caii de tractiune – musculosi si puternici. Altii, precum caii de curse – nu vom reusi niciodata sa atingem forme impresionante, dar sintem agili, usori si rapizi. Unii sint facuti pentru efort de durata, altii, dimpotriva, sint sprinteri lipsiti de rezistenta. Intotdeauna exista loc de mai bine, dar e important sa stim unde anume ne situam in limitele categoriei noastre.

Pentru a studia impactul acestei informatii asupra subiectilor, cercetatorii au apelat la ajutorul unui psiholog specializat in probleme de genetica, dr. Erynn Gordon. Voluntarii au fost supusi unor teste psihologice standardizate, in ca­re li s-a cerut sa-si evalueze propria imagine si sta­rea generala a sanatatii lor. „O multime de voluntari au declarat ca s-au inscris in acest «joc» pentru a afla detalii legate de codul lor genetic. Ceea ce incercam sa-i facem sa inteleaga la sedintele de consiliere psihologica este faptul ca genetica nu poate fi interpretata in notiuni de bine si rau si nici in notiuni de calitate versus defect. Cu sau fara aceste informatii, viata lor ramine oricum aceeasi. Ceea ce cistiga e doar o viziune mai profunda asupra propriei persoane.'

Usor de spus, greu de acceptat. Studiul nu s-a incheiat inca. Ce urmeaza? Probabil, nu a mai ramas mult pina cind cercetatorii vor reusi sa izoleze gena care determina cresterea masei musculare, capacitatea aerobica sau chiar performantele mentale. Problema e daca noi, oamenii, sintem capabili sa acceptam si sa stapinim o asemenea informatie. Ce faci, insa, daca descoperi ca, potrivit markerilor genetici, ai atins maximum din ceea ce poti fi? Insisti sa te schimbi, chiar daca stii ca efortul e in zadar?

Antrenorii nu se simt amenintati. „Fitness-ul nu e o chestiune de genetica', comenteaza Mike Gostigian, consultant in pro­bleme de fitness la un mare club sportiv din New York. „Intr-a­devar, abilitatile naturale au o pondere importanta, dar forma fizica a unei persoane depinde mai mult de obiceiurile deprinse in copilarie. Cu vointa si perseverenta poti face miracole. Nu poti transforma un om de dimensiunile lui Mike Tyson intr-un bun gimnast, dar ii poti dezvolta datele naturale si poti scoate tot ce e mai bun in el.'

Adevarul e ca sint prea putini aceia care insista pe dezvoltarea potentialului genetic. Iar cei care o fac, dupa spusele lui Bill Kraemer, presedintele American College of Sport Medicine, lucreaza doar la 30% din capacitate. Paul Check, un antrenor renumit pentru capacitatea sa extraordinara de a ajuta atletii sa-si infringa barierele psihologice, sustine intru totul acest punct de vedere: „E putin probabil ca o persoana sa nu raspunda deloc la miscare. Chiar si o persoana cu un potential atletic scazut poate obtine o musculatura puternica, daca antrenamentul e dublat de o dieta bogata in proteine si se concentreaza asupra acelor tipuri de miscari care tonifica si dezvolta musculatura.'

Alti specialisti in domeniu (majoritatea femei) vad informatia genetica obtinuta in urma acestui studiu ca o solutie uluitoare pentru o viata mai lunga. „In jurul virstei de 50 de ani, femeile pierd o mare parte din masa musculara', spune Dr. Pamela J. Sherman, medic ortoped la Hospital for Special Surgery, N.Y. „Daca nu esti predispusa genetic sa dezvolti rapid masa musculara, atunci e bine sa incepi exercitiile de tonifiere inca din tinerete, pentru a duce la maximum potentialul muscular. Din pacate, majoritatea oamenilor se antreneaza doar de dragul imaginii, cind ar trebui sa o faca in primul rind din ratiuni de sanatate.' Sau de placere, asa ca mine, una dintre multii atleti de cursa lunga care, in ciuda efortului constant si consecvent, nu reusesc sa arat precum Halle Barry. Si stii ceva, voi continua sa ma an­trenez si nici prin gind nu-mi trece sa ma opresc, chiar daca natura nu m-a inzestrat cu gene de diva. Indiferent de ratiunile care m-au impins catre sport, de-a lungul timpului am invatat sa ma bucur de proces si nu de rezultate. La urma urmei, in asta consta farmecul vietii: sa iei cartile care ti-au fost impartite si sa cistigi partida la cacealma.

Arhiva revistei ELLE
Foto: Shutterstock
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK