Cu cinci ani in urma am cunoscut o femeie remarcabila. Se numea Margareta (desi corect ar fi sa spun „se numeste', pentru ca, din fericire, inca este in viata si pe deplin sanatoasa). Avea pe atunci 91 de ani, dupa data inscrisa in actele de identitate. Altminteri, cu greu i-ai fi dat 70. Purta mereu o sapca verde cu logoul Harley-Davidson si conducea un Volvo vechi, verde si el, in care isi plimba zilnic prietenele octogenare, ce renuntasera de ceva vreme la sofat. In iarna in care am cunoscut-o ninsese mult. Mai cu seama intr-o seara, a fost un viscol nebun, care a impiedicat trei sferturi din soferii orasului sa iasa pe strazi. Margareta mea si-a croit singura (cu lopata) carare prin parcarea ingropata in zapada, si-a adunat „fetele' si au facut impreuna o plimbare prin centru, sa admire luminitele de Craciun. sofatul este una din pasiunile Margaretei. (Ea spune ca o tine tinara si activa.) sofatul si tricotatul. Tricoteaza caciulite, botosei si paturici pentru nepotii sau stranepotii prietenelor sale. si in fiecare luna doneaza paturi colorate (tricotate de ea) pentru leaganele de copii sau adaposturile pentru femei abuzate.
Sofatul, tricotatul si tenisul sint pasiunile Margaretei. Joaca tenis de de doua, uneori de trei ori pe saptamina. Joaca numai la dublu si face intotdeauna pereche cu cineva mult mai tinar decit ea. „Nu pot sa alerg prea mult, din cauza problemelor de circulatie', se scuza cu regret. Cind avea 80 de ani a participat la un turneu de tenis organizat de primarie. Regulamentul de participare impunea ca virsta cumulata a partenerilor sa fie de minimum 100 de ani. Partenerul ei avea 20. S-au inscris la limita, dar au cistigat turneul.
Margareta locuia… of, Doamne, am gresit din nou! Margareta locuieste intr-o casa cu etaj si curte mare. Nu a fumat niciodata. Nu a baut strop de alcool in viata ei. Dormitorul ei e la etaj. L-a amenajat special acolo, pentru a fi obligata sa urce si sa coboare scarile in fiecare zi, macar o data. Isi face singura cumparaturile si fereasca Dumnezeu sa incerce cineva sa o ajute. La prinz isi pregateste intotdeauna sandwich-uri cu friptura de pui sau curcan. Daca o inviti la restaurant, maninca invariabil doar jumatate din portie, restul il ia acasa, pentru cina.
Pe linga pasiuni, Margareta are un viciu: ciocolata. Toate sertarele mobilei sint ticsite cu ciocolata, ca sa ii fie mereu la-ndemina, iar frigiderul e plin pina la refuz cu inghetata… de ciocolata, evident. E singura „doctorie' pe care Margareta o accepta fara sa strimbe din nas.
Si acum vine marea intrebare: cum poate stiinta sa explice un fenomen ca Margareta mea? Cum poate o femeie care se apropie de al doilea secol de viata sa ramina atit de puternica, de robusta, de sanatoasa, de indrazneata… de vie, cind alti oameni, cu decenii mai tineri ca ea, barbati sau femei in egala masura, isi numara zilele in azile de batrini, cu trupul si mintea sfirsite de boala?
De-a lungul istoriei umanitatii, o viata lunga si sanatoasa a fost considerata un dar divin. Pentru gerontologi, in schimb, misterul batrinetii si al imbatrinirii, mai ales, este subiect de studiu stiintific rece si minutios. Gerontologii sint obsedati de secretul longevitatii mai ceva ca Ponce de Leon de Fintina tineretii. Vor sa inteleaga de ce in insulele japoneze Okinawa traiesc majoritatea centenarilor din lume (600 din cei 1,3 milioane de locuitori au trecut deja in al doilea secol) si toti arata cu mult mai tineri decit virsta lor cronologica. De ce in Sardinia si Nova Scotia (Canada) speranta de viata e atit de mare? Care e secretul ce permite majoritatii longevivilor (90%) sa ramina complet independenti pina la virsta de 92 de ani?
In vreme ce batrinii nostri sint foarte fericiti sa ofere explicatii empirice pentru longevitatea lor („nu am pus in gura strop de alcool' sau, dimpotriva, „ in fiecare zi beam un paharel de whiskey'), cercetatorii cauta sa dezvaluie si sa inteleaga factorii biologici care permit unor oameni sa atinga virste matusalemice, in vreme ce altii se sting la 70 sau 80 de ani. OK, e evident chiar si pentru profani ca pentru a ajunge la 100 de ani ai nevoie de o mostenire genetica sanatoasa si de un stil de viata echilibrat (trebuie sa controlezi ce si cit maninci, mediul in care traiesti si stresul sau traumele prin care ai trecut de-a lungul vietii), dar in ce masura longevitatea individului depinde de unul sau altul dintre acesti factori? Iata intrebarea.
Studiile statistice incepute in 1988 de cercetatorii suedezi pe un grup de gemeni identici, despartiti ulterior pe parcursul vietii, i-au condus pe oamenii de stiinta la concluzia ca numai 20-30% din speranta de viata este determinata genetic, iar factorul dominant este stilul de viata. In teorie, daca mostenirea genetica este predominanta, ar insemna ca gemenii identici ar trebui sa moara aproximativ la aceeasi virsta. In realitate lucrurile nu stau asa nici pe departe. „Poti avea gene de Mercedes-Benz', spune Dr. Bradley Willcox de la Pacific Health Research Institute din Honolulu, „daca nu schimbi niciodata uleiul, nu vei rezista nici cit un Ford Escort care e ingrijit ca la carte. Cei care au gene puternice si traiesc sanatos au cele mai mari sanse sa supravietuiasca vreme indelungata.'
Lectia e destul de simpla, din punctul meu de vedere. Cred cu tarie ca oricine isi poate cistiga dreptul de a adauga 25 de ani peste limita de 60, care ne sperie (pina la aceasta virsta se presupune ca sintem sanatosi si in putere), daca isi echilibreaza stilul de viata. Din pacate, asta nu e tocmai usor pentru un individ crescut in civilizatia vestica, cu o dieta bogata in calorii si lipsita de exercitii fizice. Prin contrast, stilul de viata traditional al locuitorilor din Okinawa pare anume facut pentru a-i face sa traiasca vesnic.
Page: 1 2