Cum sa traiesti 100 de ani

Cu cinci ani in urma am cunoscut o femeie remarcabila. Se numea Margareta (desi corect ar fi sa spun „se numeste', pentru ca, din fericire, inca este in viata si pe deplin sanatoasa). Avea pe atunci 91 de ani, dupa data inscrisa in actele de identitate. Altminteri, cu greu i-ai fi dat 70. Purta mereu o sapca verde cu logoul Harley-Davidson si conducea un Volvo vechi, verde si el, in care isi plimba zilnic prietenele octogenare, ce renuntasera de ceva vreme la sofat. In iarna in care am cunoscut-o ninsese mult. Mai cu seama intr-o seara, a fost un viscol nebun, care a impiedicat trei sferturi din soferii orasului sa iasa pe strazi. Margareta mea si-a croit singura (cu lopata) carare prin parcarea ingropata in zapada, si-a adunat „fetele' si au facut impreuna o plimbare prin centru, sa admire luminitele de Craciun. sofatul este una din pasiunile Margaretei. (Ea spune ca o tine tinara si activa.) sofatul si tricotatul. Tricoteaza caciulite, botosei si paturici pentru nepotii sau stranepotii prietenelor sale. si in fiecare luna doneaza paturi colorate (tricotate de ea) pentru leaganele de copii sau adaposturile pentru femei abuzate.

Sofatul, tricotatul si tenisul sint pasiunile Margaretei. Joaca tenis de de doua, uneori de trei ori pe saptamina. Joaca numai la dublu si face intotdeauna pereche cu cineva mult mai tinar decit ea. „Nu pot sa alerg prea mult, din cauza problemelor de circulatie', se scuza cu regret. Cind avea 80 de ani a participat la un turneu de tenis organizat de primarie. Regulamentul de participare impunea ca virsta cumulata a partenerilor sa fie de minimum 100 de ani. Partenerul ei avea 20. S-au inscris la limita, dar au cistigat turneul.

Margareta locuia… of, Doamne, am gresit din nou! Margareta locuieste intr-o casa cu etaj si curte mare. Nu a fumat niciodata. Nu a baut strop de alcool in viata ei. Dormitorul ei e la etaj. L-a amenajat special acolo, pentru a fi obligata sa urce si sa coboare scarile in fiecare zi, macar o data. Isi face singura cumparaturile si fereasca Dumnezeu sa incerce cineva sa o ajute. La prinz isi pregateste intotdeauna sandwich-uri cu friptura de pui sau curcan. Daca o inviti la restaurant, maninca invariabil doar jumatate din portie, restul il ia acasa, pentru cina.

Pe linga pasiuni, Margareta are un viciu: ciocolata. Toate sertarele mobilei sint ticsite cu ciocolata, ca sa ii fie mereu la-nde­mina, iar frigiderul e plin pina la refuz cu inghetata… de ciocolata, evident. E singura „doctorie' pe care Margareta o accepta fara sa strimbe din nas.

Si acum vine marea intrebare: cum poate stiinta sa explice un fenomen ca Margareta mea? Cum poate o femeie care se apropie de al doilea secol de viata sa ramina atit de puternica, de robusta, de sanatoasa, de indrazneata… de vie, cind alti oameni, cu decenii mai tineri ca ea, barbati sau femei in egala masura, isi numara zilele in azile de batrini, cu trupul si mintea sfirsite de boala?

De-a lungul istoriei umanitatii, o viata lunga si sanatoasa a fost considerata un dar divin. Pentru gerontologi, in schimb, misterul batrinetii si al imbatrinirii, mai ales, este subiect de studiu stiintific rece si minutios. Gerontologii sint obsedati de secretul longevitatii mai ceva ca Ponce de Leon de Fintina tineretii. Vor sa inteleaga de ce in insulele japoneze Okinawa traiesc majoritatea centenarilor din lume (600 din cei 1,3 mili­oane de locuitori au trecut deja in al doilea secol) si toti arata cu mult mai tineri decit virsta lor cronologica. De ce in Sardinia si Nova Scotia (Canada) speranta de viata e atit de mare? Care e secretul ce permite majoritatii longevivilor (90%) sa ramina complet independenti pina la virsta de 92 de ani?

In vreme ce batrinii nostri sint foarte fericiti sa ofere explicatii empirice pentru longevitatea lor („nu am pus in gura strop de alcool' sau, dimpotriva, „ in fiecare zi beam un paharel de whiskey'), cercetatorii cauta sa dezvaluie si sa inteleaga factorii biologici care permit unor oameni sa atinga virste matusalemice, in vreme ce altii se sting la 70 sau 80 de ani. OK, e evident chiar si pentru profani ca pentru a ajunge la 100 de ani ai nevoie de o mostenire genetica sanatoasa si de un stil de viata echilibrat (trebuie sa controlezi ce si cit maninci, mediul in care traiesti si stresul sau traumele prin care ai trecut de-a lungul vietii), dar in ce masura longevitatea individului depinde de unul sau altul dintre acesti factori? Iata intrebarea.

Studiile statistice incepute in 1988 de cercetatorii suedezi pe un grup de gemeni identici, despartiti ulterior pe parcursul vietii, i-au condus pe oamenii de stiinta la concluzia ca numai 20-30% din speranta de viata este determinata genetic, iar factorul dominant este stilul de viata. In teorie, daca mostenirea genetica este predominanta, ar insemna ca gemenii identici ar trebui sa moara aproximativ la aceeasi virsta. In realitate lucrurile nu stau asa nici pe departe. „Poti avea gene de Mercedes-Benz', spune Dr. Bradley Willcox de la Pacific Health Research Institute din Honolulu, „daca nu schimbi niciodata uleiul, nu vei rezista nici cit un Ford Escort care e  ingrijit ca la carte. Cei care au gene puternice si traiesc sanatos au cele mai mari sanse sa supravietuiasca vreme indelungata.'

Lectia e destul de simpla, din punctul meu de vedere. Cred cu tarie ca oricine isi poate cistiga dreptul de a adauga 25 de ani peste limita de 60, care ne sperie (pina la aceasta virsta se presupune ca sintem sanatosi si in putere), daca isi echilibreaza stilul de viata. Din pacate, asta nu e tocmai usor pentru un individ crescut in civilizatia vestica, cu o dieta bogata in calorii si lipsita de exercitii fizice. Prin contrast, stilul de viata traditional al locuitorilor din Okinawa pare anume facut pentru a-i face sa traiasca vesnic.
 

In fiecare zi, de 103 ani incoace, Seiryu Toguchi din Motobu, Okinawa, se trezeste la ora 6 a.m., in aceeasi casa in care s-a nascut, si deschide larg ferestrele. E un semn pentru vecinii sai ca inca este in viata. Face exercitii de stretching, asculta stirile la radio, ia micul dejun: orez integral si supa de legume, dupa care, pentru urmatoarele doua ore, lucreaza in gradina din spatele casei. A refuzat propunerea copiilor sai septuagenari de a merge sa locuiasca cu ei, pentru ca vrea sa se bucure de libertate.

La ora 12:30, Toguchi se opreste pentru prinz: tofu cu oua si legume. Doarme o ora sau doua, apoi iese din nou la treaba in gradina, alte doua ore. Seara, dupa cina, cinta cintece traditionale (favoritul lui este „Primavara in care am implinit 19 ani') si scrie povesti in jurnalul sau… intim . „In felul acesta nu uit literele. E amuzant', spune el.

Toguchi nu e un caz exceptional. Toti batrinii din Okinawa sint activi, fac o multime de exercitii fizice si mentale, iar dieta lor e exemplara: saraca in grasimi si sare, bogata in fructe si vegetale, cu multe fibre si antioxidanti care potejeaza organismul de cancer, boli cardiovasculare si atac cerebral. Consuma mai multa soia (bogata in flavonoide, o grupa de antioxidanti puternic anticancerigeni) decit in orice alta parte a planetei: 60-120 g pe zi (in comparatie cu 30-50 g din dieta japoneza, 10 g in dieta chinezeasca si aproape 0 pentru dieta occidentala).

Dar mult mai important decit ce maninca locuitorii din Okinawa este cit maninca ei.

Practica o filozofie alimentara numita „hara hachi bu, care, in traducere libera, inseamna „8 parti din 10'. Mai exact, maninca pina se satura in proportie de 80% . In termeni calorici, aceasta inseamna 1.800 de calorii (in comparatie cu 2.500 cit maninca un european sau un american). Or s-a demonstrat stiintific ca simpla restrictie calorica are un efect pozitiv in ceea ce priveste longevitatea. Daca mai avem nevoie de alte dovezi pentru a ne convinge ca stilul nostru de viata confortabil si „modern' ne scurteaza existenta, sa vedem ce se intimpla daca un locuitor din Okinawa se muta defintiv de pe insula: preia obiceiurile culinare si culturale ale tarii de adoptie si, dupa citeva generatii, spe­ranta de viata scade, in vreme ce riscul incidentei cancerului sau al atacurilor de cord creste exponential.

Batrinii din Sardinia, o alta zona faimoasa pentru longevivii sai, se aseamana uluitor de mult cu cei din Okinawa. Au o viata foarte activa, o alimentatie sanatoasa si au legaturi sociale foarte puternice. Familiile si prietenii numerosi sint mereu aproape, pentru a le impartasi bucuriile sau necazurile, eliberindu-i de poverile emotionale. Asa se explica oare faptul ca batrinii de 100 de ani sint mai putin depresivi decit copiii lor de 60?
„Nici pe departe', spune Leonard Poon, director la University of Georgia Gerontology Center, care din 1988 studiaza cazurile de longevitate extrema (batrinii de peste 100 de ani, pe care ii numeste „experti supravietuitori') si le compara cu virstnicii de 80 de ani („master supravietuitori') sau cu mult mai tinerii sexagenari.

A descoperit astfel ca exista 16 trasaturi de caracter si 4 mecanisme de supravietuire, ce se intilnesc numai la experti. „In primul rind, spune el, „centenarii sint dominatori. Vor sa faca totul in felul lor propriu si nu pot fi dati la o parte sau abatuti de la drumul lor cu usurinta. Majoritatea sint suspiciosi. Nu primesc informatiile la un nivel superficial, ci aprofundeaza problema si o intorc pe toate fetele. Sint in general practici, nu idealisti, si privesc viata foarte relaxat. Cu alte cuvinte, au un caracter puternic, dar nu sint inflexibili.' Tot Poon este cel care a observat ca persoanele a caror virsta e formata din trei cifre au un bagaj urias de cunostinte, demonstrind abilitati multiple si o capacitate de a invata absolut remarcabila. Centenarii nu sint bogati, dar asta nu-i deranjeaza. Majoritatea au propria lor gradina si isi cultiva singuri legumele. Cu alte cuvinte, traiesc cu picioarele pe pamint.

Cu atit de multe dovezi c­are demonstreaza fara echivoc ca stilul de viata si starea de spirit sint esentiale pentru prelungirea sperantei de viata, e tentant sa ignori rolul geneticii, dar ar fi o greseala uriasa. Longevitatea are fara doar si poate o componenta genetica, altminteri cum s-ar explica faptul ca urmasii centenarilor au la 70-80 de ani cea mai scazuta rata a accidentelor vasculare sau atacurilor de cord? Secretul este ascuns undeva in cromozomul 4, unde exista o variatie genetica prezenta la majoritatea longevivilor din SUA. In cazul locuitorilor din Okinawa exista o variatie a antigenelor HLA (Human Leukocyt Antigen – antigenele majore recunoscute de sistemul imunitar), situate pe cromozomul 6, care ii protejeaza de bolile autoimune (lupus, artrita reumatoida, scleroza multipla). Desco­perirea nu a fost inca verificata pe alte grupuri de subiecti, dar studiile sint in continua dezvoltare.

Stiinta medicala a marit considerabil speranta de viata, e adevarat, dar noi o devoram zi de zi, blocati in spatii inchise, indopindu-ne cu alimente grase si procesate, inspirind si expirind gazele de esapament in trafic.
Nu am descoperit inca elixirul vietii, in schimb savuram zilnic otrava perfecta. Nu cunosc nici un batrin care sa-si fi trait astfel viata. Nu pentru ca ar fi fost mai intelepti, ci pentru ca nu aveau de ales. La inceputul secolului trecut, oamenii traiau in ritmul naturii. Isi foloseau trupul exact in scopul in care a fost creat: pentru mers, pentru munca, si il hraneau cu roadele pamintului. Pentru a trai asemeni lor si pentru a ajunge la 100 de ani, generatia noastra si cele care urmeaza au nevoie de ceva mai mult decit de o binecuvintare genetica: de puterea de a renunta la fast-food, la noptile pierdute, la trindavie, de o multime de prieteni si rude si de un aparat medical si de servicii sociale perfecte. Se pare ca gerontologia viitorului nu va fi ieftina.

Dar asta tine de viitor. Pentru noi, e deja prea tirziu. Sau nu… Daca nu putem da timpul inapoi, ii putem incetini curgerea, chiar si in al doisprezecelea ceas. Exista bun-simt in schema longevitatii: sa maninci putin, sa mergi pe jos, sa tricotezi… Daca nu iti poti pastra prietenii, fa-ti altii noi. Umple-ti fiecare clipa cu lucruri frumoase, astfel incit sa nu ai timp sa mori. Sau cel putin sa nu regreti nimic, cind va fi sa dispari.

Lioara Bradu

Foto:Shutterstock
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK