Cum mi-a schimbat viața mersul pe bicicletă

Tranziția de la șofer către biciclist nu e una ușoară în București, însă odată ce îți depășești anumite praguri psihologice, poate deveni o activitate minunată cu multe beneficii, care dă dependență și endorfine.

Trebuie să menționez că nu a fost o chestie voluntară. Am început să-mi iau bicicleta în serios abia când mi-am pierdut permisul de conducere, și nu pierdut, ci mai degrabă confiscat. Nici nu mai contează de ce, pentru că, atunci când conduci și te formezi ca șofer în București, sunt șanse mari să fi adunat de-a lungul timpului mai multe nelegiuri, deci cred că karma a fost justă. Revenind la bicicletă, mergeam cu ea doar de două-trei ori pe an, în perioada în care înfloresc teii pe Bd. Aviatorilor, să mă îmbăt cu aerul parfumat, ce oferă euforie (dincolo de parfumul tulburător, teiul are proprietăți ușoare de halucinogen și sedativ). Însă de când m-am văzut fără carnet, am decis să o folosesc în scop utilitar, drept urmare am descoperit pe propria piele avantajele și dezavantajele acestui mijloc de transport.

Avantaje

Independență

Cred că cel mai mare avantaj e de ordin psihic. Când ești pe bicicletă, ai senzația independenței absolute. Ține exclusiv de tine (de mușchii tăi, de rapiditate în decizii și de orientare) cât de repede ajungi undeva. Uiți de cozile din trafic, de nervii pe care ți-i pot face șoferii (de la traseele greșite alese de Waze uneori și până la cursele anulate). Îți ia o vreme să înveți să estimezi cam cât îți ia să parcurgi anumite distanțe, dar după aceea, totul depinde de tine. Și e un sentiment tonic.

Te simți young & cool

Când mergi pe bicicletă, cumva nu te poți abține să nu-ți amintești de copilul care s-a simțit victorios atunci când a învățat să se echilibreze pe două roți: acel copil e încă acolo, însă și alături de adultul care a învățat regulile de circulație. Un mare avantaj atunci când ești cu bicicleta e că poți să iei tot felul de scurtături prin parcuri, că poți să mergi pe străzile cu sens unic și să găsești trasee alternative, rapide. În plus, e uber cool să-ți parchezi bicicleta la cafenele de pe Calea Victoriei sau la intrarea teraselor din Herăstrău.

Redescoperi orașul

Bucureștiul e superb, e mult mai vibrant decât pare de la geamul autovehiculului. De când merg cu bicicleta am început să studiez cum sunt îmbrăcați oamenii, să văd scene inedite, observ vitrinele magazinelor, clădiri pe care nu le-am remarcat niciodată, deși am trecut pe acolo de mii de ori … pe scurt, mă bucur de spectacolul inedit al străzii. De aceea, îmi e greu să înțeleg persoanele care merg cu bicicleta și ascultă muzică la maxim în căști, pentru că, pe de o parte, nu mi se pare sigur (ca începătoare pe acest teritoriu, mi se pare vital să fiu atentă la zgomote, salvări, motocicliști etc), dar pe de altă parte, pentru că te privezi de coloana sonoră a orașului.

Îți iei porția de exercițiu fizic

Dacă mergi cel puțin jumătate de oră pe zi cu bicicleta, poți spune că ți-ai făcut porția obligatorie de exercițiu fizic, ce sprijină funcțiile cognitive, imunitatea, tonifică musculatura, întărește oasele și previne afecțiunile cardio-vasculare. Desigur, mersul cu bicicleta nu e un sport ce sculptează abdomenul, dar practicat constant, te poate ajuta să slăbești și să te tonifici. Deci practic, împuști doi iepuri: ajungi unde vrei și mai arzi și calorii!

Este eco-friendly

Majoritatea oamenilor din mediile urbane au o amprentă de carbon ce apasă destul de greu pe conștiință. Câteodată, când mă gândesc la a mea, mă deprim de-a dreptul. Nu spun că obiceiul meu recent de a merge cu bicicleta va salva lumea (mai ales că am contribuit foarte mulți ani la emisiile de carbon, și probabil o voi face din nou peste o lună), dar îmi oferă senzația că fac un lucru bun. Și câteodată mă gândesc că, dacă toți oamenii care merg pe bicicletă eliptică ar folosi acea energie pentru a ajunge în diverse locuri, sau pentru a o fructifica (ca într-un episod din Black Mirror), energia umană ar deveni o sursă importantă, sustenabilă.

Dezavantaje

Orașul nu este pregătit 100% pentru bicicliști

Bucureștiul s-a schimbat în ultimii zece ani, acum avem mai multe piste de bicicletă și e mult mai sigur decât înainte, deoarece șoferii au început să se obișnuiască cu prezența vehiculelor pe două roți, o dată cu apariția unor servicii precum Glovo sau Uber Eats. Cu toate astea, tot te simți vulnerabil și trebuie să te asiguri mereu chiar și dacă ai prioritate. Și chiar încep să existe condiții de circulație, însă, pe de altă parte, la bancomate sau supermarketuri nu există posibilități de parcare/legare a bicicletei (odată a trebuit să dau șpagă domnului de la securitate să aibă grijă de bicicletă, așa cum mi s-a întâmplat de multe ori să dau parcagiilor). Apoi, am observat că bicicliștii din București se împart în două categorii: cei care se comportă ca pietonii și cei care se comportă ca automobiliștii. Stilul meu de mers e un melanj între cele două. Câteodată merg pe trotuar, doarece nu am loc pe benzile auto. Eu mă sperii de mașini, pietonii se sperie de mine. Și reciprocele sunt valabile. Cumva simți că nu-ți găsești locul, însă cu atenție și răbdare, ajungi la destinație fără incidente.

Stai cu grija bicicletei

OK, dacă se pune problema de furat… acesta e un mod și de a rămâne fără mașină, dar mai greu. Bicicletele se fură cu ușurință, însă nu doar la noi, ci chiar și în Olanda. Deci trebuie să-ți asumi în fiecare zi că poate nu vei mai găsi bicicleta acolo unde ai lăsat-o, deoarece flexul electric portabil poate tăia orice lanț. Însă, cu toate astea, trebuie să o legi și să o dezlegi mereu, iar acest obicei e destul de stresant, pentru că ia puțin mai mult decât închiderea automată a mașinii.

Îți condiționează ținuta

Nu voi fi niciodată una dintre acele fete care merg pe bicicletă în rochii feminine și vaporoase, pentru că nu mi se pare comod, drept urmare, ținuta e adaptată biking-ului urban și nu tendințelor. Mai mult, faptul că iau mereu lanțul bicicletei cu mine mă condiționează să port rucsac în spate și nu poșete drăguțe. În plus, dacă e cald sau dacă ai pedalat din greu, riști să ajungi în diverse locuri transpirată sau ciufulită. Apoi, când mergi pe bicicletă, ești mult mai expusă la radiații UV decât ești în mașină, drept urmare, înainte să iești din casă, trebuie să aplici SPF, dacă vrei să eviți bronzul cu urme. Mai mult, purtarea ochelarilor (de soare, sau chiar transparenți) devine vitală. Eu de obicei nu port, să nu-mi reducă din distanțe, drept urmare, ochii mei devin două lacuri mici, în care își găsesc sfârșitul insecte minuscule. E foarte neplăcut.

Trăgând linie, îmi dau seama că bicicleta e mijlocul de transport al viitorului, cel puțin în mediul urban (deci nu automobilele zburătoare), deși mai avem de făcut câteva schimbări de infrastructură și de mentalitate până acolo. Dar ce am învățat în această perioadă e că mersul pe bicicletă creează dependență și va face mereu parte din stilul meu de viață, chiar dacă îmi recuperez în curând permisul.