Cry, baby, cry! Dauneaza pesimismul sanatatii?

Vesti bune: de azi incolo nu mai e nevoie sa zimbesti. Iar daca cineva te intreaba cum te simti, esti libera sa raspunzi din tot sufletul: „Rau. Ingrozitor de rau.' Si asta nu e tot: poti sa stai cit vrei cu fata lipita de geam, sa privesti pierduta in melancolie cerul acoperit de nori, poti sa zaci ore in sir intr-un fotoliu, pe intuneric, contemplind umbrele de pe pereti, cu lacrimile siroindu-ti pe obraji. De fapt, de azi inainte, nici macar nu mai e nevoie sa te ridici din pat. Daca suferi, sufera din plin! Melancolicii nu mai trebuie sa se prefaca. Rezultatele celor mai recente studii psihologice au aratat ca, in ciuda credintei traditionale, pesimistii suporta stresul mult mai bine si traiesc mult mai mult decit zimbaretii optimisti.

Si cind te gindesti ca in ultimii zece ani – daca nu mai mult – ne-am condus viata dupa rezultatele unui alt studiu (eronat, se pare), ce preaslavea virtutile unei viziuni pozitive asupra vietii. „Optimism, fericire si miliarde de zimbete, iata principalele solutii pentru a avea o minte luminata si un trup sanatos si puternic', se spunea. Existau atit de multe dovezi! Un mult prea bine mediatizat studiu, facut cindva, pe la mijlocul anilor ‘90, de cercetatorii de la Ohio State University atesta ca femeile cu un ritm de viata alert si un nivel de stres ridicat, s-au vindecat mai greu in urma unei punctii uterine decit femeile optimiste, relaxate si fericite; un alt studiu a descoperit ca singele optimistilor este mai activ si cu o compozitie infinit mai buna decit singele pe­simistilor; ca sa nu mai vorbim de gloria psihologului Martin Seligman, cladita in intregime pe promovarea optimismului si a minunatelor lui beneficii, pe toate planurile (succese peste succese: la scoala, in cariera si in relatiile interumane).

Data fiind proliferarea acestor dovezi incontestabile ca fericirea si veselia sint bune pentru sanatatea noastra, cine s-ar fi gindit sa le puna vreodata sub semnul intrebarii? Nimeni nu a avut nici cea mai mica indoiala. Avalansa s-a declansat din senin: niste cercetatori americani s-au gindit sa studieze speranta de viata a celor 1.200 de copii din celebrul studiu despre optimism al lui Lewis Terman (re­numit psiholog de la Stanford). O idee simpla si fara prea mari ambitii, daca ne gindim ca vietile acestor subiecti fusesera oricum disecate, urmarite si hiper-studiate in ultimele sapte decenii, pina in cele mai mici amanunte – tipare relationale, trasaturi de caracter, reusite in cariera. Ei bine, descoperirea a fost socanta: subiectii care in copilarie au dat dovada unei persona­litati luminoase, senine, vesele, au murit mai repede (cu o diferenta impresionanta de ani) decit colegii lor mai putin simpa­tici. Iar cei mai nastrusnici si mai vioi dintre ei (care si-au pastrat aceste calitati de-a lungul timpului) au fost primii care s-au dus. Psihologul Leslie R. Martin, de la La Sierra University, din California, a incercat sa gaseasca o explicatie pentru acest fenomen si a initiat, la rindu-i, un studiu, pornind de la o ipoteza simpla: ca mortalitatea precoce a copiilor veseli ai lui Terman se datoreaza unei tendinte crescute de a bea si a fuma mult sau altor obiceiuri si activitati cu factor mare de risc in care s-au lasat angrenati. Din pacate, nu a gasit nici un fel de date stiintifice sau statistice care sa-i argumenteze teoria. Deci, cel putin pentru moment, veselia ramine o misterioasa, dar sigura premiza pentru o viata scurta.

Pesimismul defensiv, optimismul strategic

Echipa lui Martin nu este insa singura care cauta raspunsul la aceasta pro­blema: care-i treaba cu veselia exagerata? Julie K. Norem, psiholog la Wellesley College, a condus vreme de cinci ani un studiu empiric asupra fenomenului, iar descoperirile sale despre „pe­simismul defensiv' si „optimismul strategic' au fost date publicitatii (Cognitive Therapy and Research). Doamna Norem sustine ca pesimismul este o forma de protectie sau, mai exact, o strategie folosita de persoanele cu predispozitie anxioasa, pentru a le ajuta sa-si invinga temerile intr-un mod productiv. Gratie pesimismului defensiv, asteptarile lor sint mai apropiate de rea­litate si reusesc sa anticipeze modul in care trebuie sa reactioneze in cazul evenimentelor neplacute (care, de cele mai multe ori, nu intirzie sa apara – vezi Legile lui Murphy), creindu-si dinainte mai multe scenarii. Suna deprimant, dar in felul acesta indivizii isi pot canaliza emotiile catre ceva constructiv.

La polul opus, Norem a identificat o alta strategie, folosita in general de persoanele fara predispozitii an­xioase, pe care a numit-o „optimism strategic'. Aceasta presupune stabilirea unor asteptari (teluri, scopuri, tinte) foarte ridicate si apoi evitarea sistematica si constienta a oricarui gind ca un eveniment negativ ar putea interveni pe parcurs. „Ambele strategii functioneaza, iar experimentele mele au aratat ca orice modificare a strategiei (de exemplu, stabilirea unui nivel mai ridicat de asteptari pentru pesimisti sau a unui nivel mai scazut pentru optimisti) afecteaza semnificativ capacitatea de reactie a individului', spune ea. Cu alte cuvinte, un pesimist va reactiona intotdeauna deplorabil, daca e fortat sa gindeasca pozitiv. Si viceversa.

Pesimismul, optimismul si sanatatea

„Nu exista nici un motiv de ingrijorare pentru sanatatea (prezenta sau viitoare) a copiilor pesimisti sau anxiosi. E o problema nefondata si inutila', deschide Leslie Martin un subiect delicat: exista sau nu o legatura intre pe­simism/optimism si starea de sanatate a unui individ? Imi imaginez ca aceasta afirmatie suna ca o muzica dulce in urechile celor care, ani de-a rindul, au incercat sa se insenineze si sa se inveseleasca numai din conside­rente medicale (pentru a-si proteja sanatatea inimii si mintii). E adevarat, la inceputul anilor ‘90 a existat o avalansa de studii, care stabileau o oarecare relatie intre optimism si eliberarea de endorfine, intre optimism si un ritm favorabil de recuperare si convalescenta, in vreme ce pesimismului i s-au reprosat toate relele de pe pamint: o rata crescuta a mortalitatii in rindul tine­rilor pacienti bolnavi de cancer, un risc sporit pentru bolile coronariene sau digestive, si faptul ca pesimistii sint mult mai predispusi decit optimistii sa sufere un infarct in timpul unei interventii chirurgicale (s-au descoperit noi unde Q in electrocardiogramele lor si o mare eliberare de enzime). Dar nu toate studiile probeaza o relatie pozitiva intre optimism si sanatate. Un studiu facut de Chesterman, Cohen si Adler, prezentat in 1990 la First International Congress on Behavioral Medicine, in Uppsala, Suedia, a demonstrat ca optimismul poate duce la aparitia unor complicatii la nastere, in cazul femeilor trecute de 35 de ani. In 1996 un grup de savanti (Kemeny, Reed, Taylor, Visscher si Fahey) a probat stiintific declinul imunitar mai rapid in infectiile cu HIV in cazul optimistilor, precum si un timp de supravietuire redus dupa declansarea bolii. Iar in 1997 s-a dovedit stiintific teoria conform careia optimistii prezinta o imunocompetenta scazuta, ca raspuns la factorii de stres.

„In mod cert e nevoie de mult mai multe cercetari si de rezultate concrete pentru a se fundamenta o teorie, pentru a putea nega cu tarie descoperirile anterioare sau a recomanda un anume tip de comportament ca fiind fundamentul unei vieti sanatoase', spune Philip G. Levendusky, director al departamentului de psihologie de la McLean Hospital, Belmont, Massachussetts. Dar, adauga el, „este posibil ca pesimismul sa aiba efecte mult mai complexe decit s-a crezut pina acum, in ceea ce priveste stilul de viata si speranta de viata a unui individ.' Leslie Martin crede ca toate aceste dovezi ar trebui sa ne faca sa ne reconsideram modul de a gindi. „ E limpede ca optimismul excesiv este daunator. Iti spui „hei, nu am nevoie sa port centura de siguranta. Mie nu mi se poate intimpla nimic.' {S totusi, masina ta intra intr-un pom. Pe de alta parte, insa, o oarecare doza de optimism nu strica. Ba as spune ca e chiar necesara. Desi, daca stau sa ma gindesc, pesimismul defensiv – total opus gindirii catastrofale – ar putea fi cea mai buna alternativa'.

Optimism versus pesimism

O.K. Deci veselia si buna dispozitie trebuie sa coboare o treapta sau doua. Sau nu? Acum o suta de ani, pesimismul (un anume tip de pe­simism) era la moda – elogiai vremurile apuse ale Greciei sau Romei Antice si improscai cu noroi civilizatia contemporana. Era cool. Dar iata, toate descoperirile stiintifice din ultimul secol au anulat misterele si ne-a lasat goi, fata in fata cu propria noastra ignoranta, pe care incercam sa o mascam cum stim mai bine. Pesimistul considera dezastrul ca fiind rezultatul inevitabil al aventurii omului pe pamint. Optimistul traieste in aceeasi lume cu pesimistul, dar asteapta lucruri mai bune. Asta nu inseamna ca optimistul nu recunoaste dezastrele. Nici pe departe. Doar ca vede numai dezastrele ce li se intimpla celorlalti.

Pesimistul e convins ca destinul ii sta impotriva si ca, daca e scris sa mearga ceva prost, acel ceva i se va intimpla in mod sigur lui si nimanui altcuiva. Iata de ce pesimistul este intr-o vesnica stare de alerta. Pentru el viata e scurta si e dureroasa; oamenii sint egoisti, rai, lacomi si meschini, deci nu poti avea incredere in ei. Nu-ti cladi sperante, caci ele sint hrana pentru nebuni. Nu lupta cu viata, daca nu vrei sa lupte si ea cu tine. Ce va fi va fi, si intotdeauna va fi rau. Optimistul alege sa creada, in ciuda oricarei probe a pesimistului, ca totul va fi bine. Ca obstacolele si pro­blemele vietii sint facute pentru a ne face mai intelepti si mai puternici. Ca exista o providenta divina, care are grija de noi si aranjeaza lucrurile, intotdeauna in avantajul nostru. Vede partea luminoasa a lucrurilor, jumatatea plina a paharului si numai bine in toate. Tine fruntea sus, spera, crede in bine.

S-ar putea ca amindoi, si pesimistul si optimistul, sa aiba dreptate. Pesimistul are in mod sigur dreptate cind spune ca moartea este sfirsitul tututor eforturilor, dar greseste esential in intelegerea ei. Optimistul are dreptate sa spere ca totul va fi bine, dar uneori tragediile il doboara. S-ar putea sa fie mai sigur sa fii pesimist. Chiar daca lucrurile au iesit prost (la urma urmei cu totii avem si pase proaste), cel putin te poti mindri ca ai avut dreptate. E riscant sa fii optimist, pentru ca viata te poate frustra de visurile cele mai frumoase. Dar chiar si astfel, eu una continuu sa cred ca e mai bine sa traiesti gustind din plin tot ce-ti ofera viata, bune sau rele, decit sa te ascunzi intr-o resemnare pesimista. Increderea in puterea pozitiva a gindirii este quintesenta noului mileniu (si e emblematica pentru noi romanii). Dreptul la fericire este scris in Carta Drepturilor Omului. Iar daca ne incarcam excesiv cu puterea gindirii pesimiste, care va fi rezultatul? Vom renunta la munca? Vom renunta la min­drie, la respectul de sine si vom deveni dependenti de antidepresive? Vom incerca sa temperam entuziasmul si exube­ranta naturala a copilariei? Eu sint complet si pentru totdeauna cucerita de spiritul luminos al copilului meu si sper din tot sufletul sa nu se schimbe niciodata. Cine ar putea gindi altfel?

In loc de concluzii

In Oradea, orasul in care m-am nascut, exista o strada, pe care de curind s-au dechis doua restaurante, la o distanta mica unul de celalalt. Unul e vegetarian – hrana sanatoasa, bucatarie dietetica (stii, genul de local in care desfriul suprem e un pahar de suc de rosii, cu telina si piper). Celalalt ofera bucatarie traditionala: muschi de porc impanat cu usturoi, cartofi piure cu mult unt, mamaliguta cu brinza, smintina si costita afumata. In vitrina primului restaurant, patronul a atirnat o o placuta pe care scrie: „Mincati aici si traiti mai mult.' Al doilea i-a replicat: „Mincati aici si muriti fericiti.' Tu ce ai alege?

Test: optimism sau pesimism?

Raspunde cu maxima sinceritate, printr-un simplu da sau nu, la urmatoarele intrebari:

Daca rezultatul este :

– Cel putin opt raspunsuri afirmative: Te poti considera o persoana foarte optimista. Chiar daca nu stii ce iti rezerva viitorul, esti capabila sa-l confrunti intr-un mod optimist, plin de speranta. Ai mare incredere in calitatile tale si in viata si, chiar daca din cind in cind ai parte de deziluzii, esti capabila sa le depasesti cu repeziciune si cu credinta ca, la urma urmei, ai tot timpul din lume sa-ti indeplinesti visurile.

– Intre 4 si 8 raspunsuri afirmative: Esti o optimista moderata. Chiar daca din cind in cind suferi de depresii si crize de pesimism, gratie caracterului tau, reusesti sa faci fata situatiei fara a cadea in forme severe de depresie. Ai o viziune aproximativ roz a viitorului, dar uneori teama si anxietatea isi spun cuvintul.

– Mai putin de patru raspunsuri afirmative: Esti o persoana predominant pesimista. Orice schimbare, orice noutate te sperie iar viitorul este, in viziunea ta, o perioada plina de complicatii, deceptii si neliniste. Nu ai avut niciodata momente linistite si senine.

Arhiva revistei ELLE

Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK