În urmă cu 13,5 miliarde de ani luau ființă timpul și spațiul, materia și energia. Aproximativ acum 3,8 miliarde de ani apăreau primele organisme, iar cu 2,5 miliarde de ani în urmă primii oameni își făceau apariția undeva în regiunea Africii de Est. Evoluția pe care specia umană a cunoscut-o este una remarcabilă, de la Australopithecus – maimuța sudică – la homo sapiens – omul înțelept. Cum am ajuns, însă, să ne diferențiem de restul speciilor, cum am reușit să ajungem în fruntea lanțului trofic și să dominăm orice altă vietate existentă pe Pământ?
Simplu. Am fost o rasă de bucătari. Pare un răspuns cel puțin pueril și greu de crezut la prima vedere, însă îți voi explica de ce spun asta (și evident că nu sunt eu cea care a făcut descoperirea, ci e concluzia la care au ajuns mulți cercetători după perioade îndelungate de analiză).
Premisa de la care trebuie să plecăm este faptul că un creier mare presupune un consum la fel de mare de energie. Cu cât ai mai mulți neuroni, cu atât mai multă energie va consuma creierul: 6 calorii pentru un miliard de neuroni, pe zi. În cazul nostru, al oamenilor, creierul ne costă zilnic 500 de calorii, aproape numărul de calorii pe care îl luăm dintr-un burger. Însă strămoșii noștri nu se bucurau de McDonalds sau KFC, așa că atingerea unui număr atât de mare de calorii devenea o problemă tare dificilă. Dacă am compara modul în care se hrăneau ei cu modul în care o fac primatele, atunci aveau nevoie de 9,5 ore pe zi. Aproape zece ore doar pentru procurat și mâncat hrana. Așa că apariția și utilizarea focului au fost decisive pentru a ajunge unde suntem astăzi. Odată ce alimentele puteau fi gătite, germenii și paraziții erau omorâți, iar oamenii puteau să consume mai multe tipuri de hrană, să aloce mai puțin timp mâncatului și să se adapteze cu intestine mai scurte și dinți mai mici. Atât intestinele cât și creierele mari consumă o cantitate importantă de energie, deci existența amândurora nu era realizabilă. Așadar, cum afirmă Ann Gibbons în cartea sa – Food for Thought: Did the First Cooked Meals Help Fuel the Dramatic Evolutionary Expansion of the Human Brain? –, prin scurtarea intestinelor și scăderea consumului lor de energie, gătitul a deschis fără intenție calea către creierul de astăzi al oamenilor.
Creierul este un organ vast și misterios, responsabil pentru toate procesele corpului uman, de la respirație și bătăile inimii, până la toate cele cinci simțuri. Întreaga activitate este guvernată de creier, care reprezintă aproximativ 2-3% (1.200-1.400 de centrimetri cubi) din greutatea totală a corpului și consumă 25% din energia acestuia. Dacă credeai că, atunci când tu dormi, și creierul se odihnește cu tine, ei bine, află că el nu încetează niciodată (până când murim) să funcționeze. Am stat de vorbă cu doctorul Dan Mitrea, medic specialist în neurologie și fondator al clinicii Neuroaxis, care mi-a povestit mai multe lucruri despre acest fenomen numit „creier'. Am aflat că procesele prin care trece în timpul somnului presupun o „curățare' și o organizare a informațiilor acumulate în tipul stării de veghe. Astfel că unele dintre ele vor fi șterse, iar în locul lor vor veni altele, noi. Creierul are capacitatea de a selecta informațiile pe care le considerăm utile și de a le înmagazina. Acestea sunt influențate de tipul de experiență pe care o trăim, adică de starea pe care o produce, precum și de recurenţa acesteia.
Adu-ți aminte de perioada examenelor, când oricât de mult ginkgo biloba ai fi luat sau indiferent de câte ori citeai un text, pur și simplu nu reușeai să mai memorezi nimic, având impresia că deja creierul tău este arhiplin cu informații. Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar the problem was you, not your brain. În termeni informatici, capacitatea estimată de memorare a creierului este de aproximativ 1.000 Terabytes. Cât presupune asta? Ca să îți faci o idee, 1.000 de Terabytes înseamnă jumătate din conținutul tuturor bibliotecilor academice de cercetare din Statele Unite ale Americii. Așa că… medical vorbind, exprimarea: „Scuză-mă, cum spuneai că te cheamă? Nu reușesc să rețin nume!' e doar o scuză nereușită.
Pe lângă capacitatea impresionantă de stocare, creierul nu încetează niciodată să se dezvolte, cum nu încetează nici să fie activ. Nici măcar când e afectat de o tumoră sau de un accident vascular. Chiar și atunci, creierul face procese de readaptare la noua situație cu care persoana respectivă se confruntă. Este influențat de experiențele pe care le trăim în fiecare zi, încercând să devină mai eficient în aplicarea sarcinilor zilnice.
Creierul uman este considerat cea mai complexă structură din univers, așa că nu-i de mirare că, de-a lungul timpului, multe mituri și credințe false au fost create în jurul său. De exemplu, dacă ne întoarcem cu mult timp în urmă, egiptenii credeau că locul în care se află mintea este inima, creierul fiind un organ nu tocmai important. Și Aristotel a preluat această idee, continuând să susțină că inima este organul gândirii, rolul creierului fiind de a proteja corpul de supraîncălzire. De-abia în secolul al II-lea, Galen, un medic roman, a acordat o atenție mai mare creierului, descriind în detaliu meningele şi ventriculele acestuia. Dar să nu ne entuziasmăm prea tare, fiindcă nu va câștiga cu adevărat un loc pe podium până în anii 50. De exemplu, la hochei, apărătoarea pentru zona genitală a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, însă casca pentru cap de-abia în 1979. Simte-te liberă să faci orice glume dorești pornind de la această informație…
Cât despre miturile legate de acest vast organ, unul dintre cele mai răspândite este acela că folosim între 5 și 30% din potențialul creierului. De unde a luat naștere această idee rămâne încă un mister, însă a fost asociată cu psihologul american William James, care afirma în cartea The Energies of Men că utilizăm doar o mică parte din resursele mentale și fizice. Apoi, Albert Einstein este o altă personalitate care a răspândit această credință falsă. Întrebat în cadrul unui interviu care e secretul inteligenței sale, Einstein a răspuns că oamenii își folosesc doar o mică parte din capacitatea creierului lor, pe când el reușește să folosească mai mult. Arhivele nu au confirmat existența acestui interviu, însă zvonurile au dus la răspândirea mitului. Și nu a durat mult până când această idee a fost preluată și răspândită la nivel global, de la campanii publicitare la filme. Adu-ți aminte de Lucy sau de Limitless, filme în care, datorită puterii de a-și utiliza creierul la nivel maxim, protagoniștii reușeau să aibă capacități ieșite din comun.
Folosim 100% din capacitatea creierului, fiecare dintre noi, fie că suntem genii sau nu. Ce-i drept, însă, nu o folosim pe toată deodată. În funcție de activitatea pe care o desfășurăm, sunt activate diferite zone. Acum, că citești acest articol, o parte a creierului tău este activă, mai târziu, când te vei duce la sală, o altă parte va fi activă și așa mai departe. Însă, până la finalul zilei, toate părțile creierului vor fi fost puse în acțiune, ceea ce înseamnă că l-ai folosit la capacitate maximă, însă nu în același timp.
Creierul are capacitatea de a se adapta la sarcini, de a-și îmbunătăți performanţa, astfel încât de-a lungul timpului reuşim să devenim mai rapizi și mai buni la o anumită acțiune. De asemenea, predispozițiile genetice pot influența modul în care se structurează informația la nivelul creierului, ceea ce este vizibil, de exemplu, în modul în care învățăm, fiecare având o metodă proprie după care înțelege și reține informația primită. Iar partea bună este că putem îmbunătăți modul în care citim, modul în care memorăm, actele motorii, capacitatea de orientare sau de coordonare a mișcărilor prin exerciții repetate, prin creșterea treptată a gradului de dificultate pe perioade de săptămâni sau luni.
Un alt mit care circulă pe această temă a fost legat de dimensiunile creierului. Se credea că un creier mai mare înseamnă automat și că persoana care îl dobândește are un grad de inteligență mai ridicat. Nimic mai fals. Dimensiunea creierului nu este un atu, din contra, s-a demonstrat recent faptul că un creier mai mare este predispus la formarea de tumori cerebrale. Geniile sunt oameni care au o anumită conformație de organizare a interconectivității neurale, dar pe care o exersează și o „hrănesc' continuu cu informații, în asta constând avantajul lor, și nu într-o dimensiune anormală a creierului. În medie avem un număr de aproximativ 100 de miliarde de neuroni, însă ceea ce este important este interconectarea acestora, circuitele pe care le creează între ei pentru a-și îndeplini funcțiile. Aceste interconectări determină vitezele cu care procesăm informațiile venite din mediul înconjurător. Dacă ne gândim la un sportiv de performanță, de exemplu, pe măsură ce evoluează va face mișcările „din reflex' și nu le va mai percepe ca fiind acte voluntare.
Gândirea umană este controlată de două sisteme: o gândire rapidă – care este inconştientă, intuitivă şi nu presupune un efort voluntar – și o gândire lentă, care, spre deosebire de prima, este conştientă și foloseşte şi necesită mai mult efort.
Cu toate că avem impresia că majoritatea deciziilor pe care le luăm într-o zi sunt controlate de această gândire conștientă, cele mai multe acțiuni pe care le întreprindem sunt mecanisme automate, funcționăm în mare parte pe pilot automat, conduși de gândirea lentă, inconştientă. De ce? Gândește-te doar câte decizii trebuie să iei zilnic: mănânc fructe sau ouă la micul dejun? Mă îmbrac cu pantaloni sau aleg o fustă? Predau documentul până la sfârșitul zilei sau mâine? Știi câte decizii iei în fiecare zi? Aproximativ 35.000. Asta înseamnă că folosirea celui de-al doilea sistem pentru toate aceste alegeri ar fi imposibilă, ar presupune mult timp pentru analiză și multă energie consumată. De aceea, majoritatea acțiunilor pe care le facem sunt procese automate.
O altă distincție între cele două tipuri de gândire este că cea lentă este înnăscută, pe când cea de-a doua este specifică și diferită de la om la om, fiind sinele conștient și rațional, cel care este responsabil pentru credințele și valorile noastre.
Acum, că am aflat că și eu, și tu, și Elon Musk ne folosim creierul la aceeași capacitate, că putem să stocăm mai multe informații decât o bibliotecă, că nu își încetează activitatea nici măcar când noi dormim, eu aș zice că organul ăsta de doar 1, 5 kg e destul de cool și că ar fi păcat să nu-l folosim mai des.
Citește și:
Valoarea aurului negru: beneficiile nămolurilor sapropelice
Foto: Shutterstock