Climat emotional: De ce radem asa putin

Visam sa ne gasim fericirea, dar uitam sa ne bucuram, sa radem si sa traim clipa... chiar si atunci cand o gasim. ELLE investigheaza influentele sociale si culturale care ne fac sa privim cu scepticism fericirea pura.

Indiferent de statut, noi, romanii, nu prea stim sa radem! E drept ca nu suntem singurii, multe natii au rezerve in a-si exterioriza aceasta manifestare. Din diverse motive, unele culturale, altele avand de-a face cu stilul de viata. De exemplu, rusii sau japonezii considera ca cei care zambesc prea des denota o inteligenta discutabila. De curand a fost facut public un nou studiu care explica acest fenomen, transand lucrurile dupa o analiza geografico-comportamentala, realizat si publicat de Kuba Krys, psiholog la Academia Poloneza de Stiinte. Se pare ca disponibilitatea de a zambi si de a adopta o gandire pozitiva, ca stil de viata, se poate educa. Acesta este subiectul investigatiei noastre. Am analizat, deci, factorii care determina un astfel de climat emotional – culturali si de lifestyle –, si am incercat sa tragem concluzii.

Cultural vorbind, Kuba Krys explica diferentele de atitudine dintre oamenii ce locuiesc in anumite zone geografice. El a analizat mii de oameni din 44 de tari, comparand rezultatele subiectilor cu ratele tarilor cand vine vorba de un asa-zis indice al incertitudinii zonale. Sa iti explic: sunt tari cu un profil psiho-cultural caracterizat de un fenomen de evitare a incertitudinii. Asta inseamna ca aceste culturi vad incertitudinea viitorului ca pe un pericol si vor sa reglementeze situatia prin reguli multe si rigide, locuitorii fiind sceptici si inchisi la inovatie.

Bineinteles, tarile cu un sistem social corupt si instabil sunt cele mai expuse, cu o populatie predispusa la pesimism. Alte tari sunt caracterizate de un profil psiho-cultural optimist, privind incertitudinea viitorului ca pe o oportunitate catre evolutie. Romania, de exemplu, are o cultura defensiva, avand un indice estimativ de evitare a incertitudinii foarte ridicat (suntem in topul european). Fenomenul are direct de-a face cu disponibilitatea de a zambi si de a avea o stare de spirit pozitiva. In tari ca Elvetia, Germania sau China, oamenii zambitori sunt considerati mai inteligenti decat cei care nu zambesc, de exemplu. Iar in Rusia, India sau Japonia, e exact pe dos – cine zambeste prea mult este considerat idiot. In Argentina, zambetul poate fi considerat un semn de necinste si dubiu, iar Krys coreleaza analiza cu gradul de coruptie al tarii respective.

Daca luam in considerare stilul de viata, gasim si aici scuze. Toti, indiferent unde traim, suntem afectati de tendinta de supraresponsabilizare si de diferitele condiţionari sociale. Exista o nevoie de valorizare sociala exterioara, ce atrage dupa sine inclusiv anumite sacrificii, concentrarea pe ce trebuie facut şi distantarea de ceea ce ne place si ne face fericiti cu adevarat. Ca femei, demonstram ca putem fi mame bune, sotii sexy si partenere cu o cariera. Vrem asta si putem sa o facem, dar la nivel psihologic eliminam din alte parti, pentru ca ritmul este prea alert. Stresul social este una din cauzele pentru care zambim atat de putin, cu siguranta!

„De multe ori, oamenii işi doresc mai mult, fara a sti exact ce, alearga dupa statut social si bunastare materiala, dar rareori se bucura de ele. Uita sa fie fericiţi cu putin, uita sa se bucure pentru lucrurile marunte sau uita sa aprecieze gesturile aparent fara importanta. Dorintele şi asteptarile personale sunt mereu supraevaluate, la fel si dezamagirile, spune Anca Kosina, psihoterapeut si psiholog clinician la Centrul Medical ProVita.

Asadar, traim intr-o spirala sociala si culturala care ne ingradeste zambetul. Pentru unii, a devenit aproape o utopie sa se simta realizati si fericiti pe toate planurile si, in acelaşi timp, a devenit firesc sa reverse in interiorul familiei toata insatisfactia cotidiana. Ritmul accelerat in care se misca societatea, ideea constanta ca viata trece pe langa noi fara sa stim care ne e rostul, intr-o lume care ne arunca in necunoscut, poate determina aparitia unor confuzii in ceea ce priveste imaginea propriei persoane. La extrem, ajungem sa nu mai avem energia, dorinta, capacitatea de a recunoaste sau de a intra in contact cu propriile calitati si resurse. Reusitele devin insignifiante, iar neputintele se amplifica amenintator.

„Prin natura psihologica, femeile sunt mai receptive in a prelua mesaje mai mult sau mai putin subliminale, au o tendinta mai mare de autosacrificiu, acceptand poate prea uşor sa renunte la propriile nevoi, la propriile vise sau dorinte: pentru copii sau ca sa fie liniste in casa, sau lasa, o sa ma ocup, la un moment dat, si de mine, explica psihologul Anca Kosina. Exista si o explicatie pentru asta. Emisferele stanga si dreapta ale creierului sunt legate printr-o serie de nervi ce alcatuiesc corpul calos. Anca ne spune ca „acest cablu imbunatateste comunicarea dintre cele doua emisfere, permitand schimbul de informatii, ca si cum am avea doua calculatoare cu o interfata unica. In cazul femeilor, corpul calos este mai gros, avand cu peste 30% mai multe conexiuni decat in cazul barbatilor. Femeile au, deci, conexiuni mai ample si interactiuni mult mai frecvente intre cele doua emisfere.

Citeste si:
7 moduri prin care sa fii mai fericita, demonstrate stiintific

Anticii credeau ca inima este centrul intelepciunii, locul din care se nasc toate sentimentele si gandurile. Stiinta omului modern a contrazis aceasta teorie, atribuindu-i creierului rolul centrului de comanda. Insa, odata cu evolutia stiintei, descoperirile continua sa ne uimeasca si teorii pe care le credeam veridice sunt spulberate. O ultima descoperire arata ca inima este dotata cu o retea de neuroni, neurotransmiţatori, proteine si celule de suport. „Exista un creier si in inima, cel putin metaforic vorbind. Inima contine neuroni si ganglioni care au aceleasi functii ca si cei din creier, cum ar fi memoria. Ceea ce oamenii nu stiu este faptul ca inima trimite mai multe informatii spre creier decat o face creierul spre inima, a declarat dr. Rollin McCraty, Ph.D., vicepresedinte executiv si director de cercetare din cadrul Institutului HeartMath.

Deci, am spune, daca inima unei femei este fericita, va transmite aceste semnale creierului. Daca, insa, inima ei este goala, atunci si predispozitia catre tristete poate fi mai accentuata. Doar ca noi avem capacitatea de a ne optimiza, de a ne recupera, pastrandu-ne si sporindu-ne sanatatea, aliniindu-le astfel intr-un acord firesc. Dar tot noi ne putem sabota si submina, fie din ignoranta, fie din lipsa de responsabilitate, din inertie sau comoditate, sau prin pierderea, ratacirea sau pervertirea valorilor moral-spirituale. Ce alegem? Noi credem ca tine de fiecare in parte sa creeze si sa imprastie bucurie in jurul sau, indiferent ca avem o cariera, un copil de crescut sau un stres zilnic cu care trebuie sa jonglam. Anca este de parere ca „sentimentul valorii personale poate inflori numai intr-o atmosfera in care diferentele individuale sunt apreciate, greselile sunt recunoscute si indreptate, mintea este deschisa si inima vindecata.

Nu pot sa uit experienta mea cand m-am mutat in Grecia si cat de impresionata am fost sa aud oamenii razand cu pofta oriunde, in metrou, pe strada, la restaurant. Eu, de altfel sociabila si vorbareata, ma simteam, deodata, cam salbatica in comparatie cu starea de spirit din jurul meu. Si chiar si acum, in plina criza economica, grecii stiu sa rada! Aleg sa rada si fac asta cu pofta si naturalete, juniori sau seniori (oare cand am auzit-o ultima oara pe bunica razand cu lacrimi?). Mi-am dat seama ca rasul este o raritate pe plaiurile mioritice. Iar daca noi, generatia X, avem scuza unei rigori generale, impuse din scoala sau de acasa, cel putin garda millennials ar trebui sa fie mai vesela, mai deschisa, mai optimista. Si nu e! Realizam astfel cat de importanta este corectarea conjuncturii culturale si de ce trebuie sa fim atenti sa ne modelam singuri fericirea, pas cu pas, din aproape in aproape. Se poate.