Ciberhondrul: de meserie pacient

Stii bancul acela: „Afara ninge. – Da-mi link!'. Cam asa se intimpla si cu cei pe care ii doare capul si intra pe Internet in loc sa mearga la doctor. Sau sa se culce. Sau sa manince, ca poate sint hipoglicemici. Sau sa faca orice altceva in afara de a cauta surse pentru a-si inteti durerea respectiva de cap.

Fiindca Internetul e ultimul pe lista recomandarilor in cazul oricarei dureri. Asta imi aminteste de o doamna care mi-a scris la un moment dat un mail, pe care nu o sa-l uit niciodata (am un blog pe Internet si asa a ajuns la mine). Zicea ca tocmai isi facuse un test de sarcina, care a iesit pozitiv. Dar ca are si sterilet de doi ani si… nu stie ce sa faca. Sincer, m-a impresionat atit de mult disperarea femeii, incit am citit mailul din nou si din nou. Nu stiam nimic despre ea. Daca isi doreste copilul sau nu, daca e singura sau are un partener. Nu stiam nici cum o cheama, nici citi ani are. Dar nu intelegeam cum a putut, la aflarea unei asemenea vesti, sa se aseze la calculator, sa intre pe Internet si sa imi scrie mie un mail. In loc sa fuga de urgenta la medic. Am trimis-o eu. Este singurul sfat in care va puteti increde atunci cind il cititi pe Internet: consultati medicul. Si i-am mai spus sa nu care cumva sa incerce singura sa scoata steriletul. Mai departe, nu mai stiu ce s-a intimplat.

Ciberhondria, o ipohondrie moderna

De cind cu Google, sa devii ipohondru e mai usor ca niciodata. Daca inainte informatia despre sanatate putea fi obtinuta doar cu ceva efort in cabinete medicale sau din diferite tratate, de prin biblioteci sau reviste de specialitate, astazi toate acestea sint doar la un click distanta. Dupa pornografie, sanatatea este cel mai cautat subiect pe Internet. Dar ceea ce numim un avantaj al secolului vitezei se poate intoarce impotriva noastra, hranindu-ne temerile si obsesiile. „Internetul e cel mai rau lucru care i se putea intimpla unui ipohondru', spune Brian Fallon, profesor de psihiatrie la Universitatea Columbia si co-autor al cartii Phantom Illness: Recognizing, Understanding and Overcoming Hypochondria. Deocamdata nu exista studii privind modul de utilizare a Internetului de catre un ipohondru, insa fenomenul a luat atit de mare amploare, incit a primit si un nume: ciberhondrie.

Intelegind mai bine

Ipohondria (in termeni medicali hipocondrie) este teama permanenta de a suferi de o boala grava, percepind diverse simptome in mod exagerat. E foarte important de inteles ca organismul uman nu e o masinarie din metal, ci un ansamblu de elemente vii. Iar fiecare element in parte functioneaza ca un receptor pentru anumite senzatii. Sintem vii, e normal sa ne „simtim' corpul. Insa in tulburarea nevrotica hipocondriaca, unele senzatii banale capata semnificatii patologice, fiind considerate semne ale unor diferite boli. Cind aceasta spaima dureaza mai mult de sase luni si interfereaza cu munca si relatiile unei persoane, se poate pune diagnosticul: sindrom hipocondriac. Acesta apare de obicei in jurul virstei de 20-30 ani, fara nici o preferinta de sex. De cele mai multe ori e asociat cu anxietatea si o depresie usoara. Motivele nu sint in totalitate elucidate, dar se presupune ca tulburarea ar avea legatura cu o boala din copilarie sau o afectiune a cuiva apropiat. Mecansimul de frica se declanseaza in momentul in care empatia e atit de puternica, incit tinzi sa te identifici cu cel suferind in realitate. De asemenea, un ipohondru e pacientul care se plimba din medic in medic, vesnic nemultumit de serviciile care i se ofera. (Fiindca solicitarile sint prea dese si investigatiile solicitate fara rost sau chiar invazive. De exemplu, nu iti poti face radiografie la plamini de fiecare data cind ti se pare ca ai ragusit putin.) Din aceasta cauza, si relatia sa cu medicul este una alterata, ipohondrul pierzindu-si increderea in acesta si incercind varianta autodiagnosticului si automedicatiei.

Mare e gradina Internetului

La ora actuala, oricine poate scrie orice pe Internet. Tocmai din aceasta cauza, utilizatorii au inceput sa se plinga de scaderea relevantei rezultatelor oferite de Google. Vrei sa cauti ceva si ajungi pe blog-ul lui Taie-Frunza-La-Ciini, doar din cauza ca a auzit si el de SEO (Search Engine Optimization, adica optimizarea paginilor pentru motoarele de cautare) si si-a facut blog. De asta, utilizatorii ar trebui sa fie tot mai atenti la sursa informatiei. Exista pagini online ale publicatiilor de specialitate sau ale unor personalitati din domeniu.

Seriale precum Greys Anatomy sau forumurile mamicilor disperate sint doar surse de divertisment sau bulversare a unei minti deja chinuite de obsesia unor boli inchipuite. Dr. Arthur Barsky de la scoala medicala Harvard si autor al cartii Worried Sick: Our Troubled Quest for Wellness spune ca foarte multe lucruri de pe Internet, in special cele legate de sanatate, sint pure impresii sau anecdote. „Pur si simplu nu au prea multa certificare stiintifica.' Iar forumurile sint cele mai proaste surse de informare cind vine vorba de sanatate. Cel mai des, aici intra oameni cu adevarat disperati sa-si verse amarul si sa-si povesteasca tot cazul. Aproape intotdeauna povestea ramine suspendata undeva in faza de intriga, fiindca cine revine pe forumul cutare sa-si termine telenovela? Iar cititorul ramine cu gustul morbiditatii si cu impresia nenorocirii pe retina. Victoriile asupra bolii nu se sarbatoresc online, deci singurele informatii pe care le putem culege de pe astfel de platforme (de tip forum) sint impregnate de tragicul situatiei. Al unei situatii initiale, tine minte.

Exact ceea ce hraneste vulnerabilitatea ciberhondrului. Oricum, Google e cea mai proasta companie pentru el. In 2008, Microsoft a facut un studiu despre comportamentul utilizatorului care cauta informatii medicale pe Internet. Cercetatorii au incercat sa afle care sint motivele pentru care cineva acceseaza site-uri medicale (poate fi autodiagnosticul scopul?) si care sint consecintele rezultatelor gasite. Studiul a aratat ca motoare de cautare precum Google, Yahoo si Microsoft Live Search pot creste ingrijorarea utilizatorului, care, cautind „cefalee', ajunge la „tumori pe creier'. Noua din zece persoane incluse in studiu au declarat ca un „search' de informatii medicale banale le-a dus pe pagini cu detalii despre forme grave ale anumitor boli. Consecinta acestui fapt s-a demonstrat a fi anxietatea, perturbarea activitatilor cotidiene si vizita la medic, toate acestea fara un motiv real. Autorii studiului, cercetatorii Ryen White si Eric Horvitz, sint de parere ca algoritmurile care ordoneaza informatia medicala in motoarele de cautare ar trebui schimbate pentru a evita fenomenele de ciberhondrie. Tot ei au sugerat crearea unei noi interfete pentru a ghida utilizatorul pe site-urile medicale: „Arhitectii motoarelor de cautare au responsabilitatea de a se asigura ca nu creeaza griji nefondate utilizatorilor, numai din cauza algoritmurilor folosite. Ei trebuie sa se concentreze pe furnizarea unor rezultate fiabile, complete si actuale, dar si relevante pentru un anumit subiect'.

Si doctorii se pling

Prin raspindirea Internetului si la noi in tara, fenomenul ciberhondriei a inceput sa dea batai de cap si medicilor. Primii care se lovesc de pacienti care-si fac „abonament' la usa lor sint medicii de familie. In special cei din mediul urban, unde Internetul este foarte accesibil, au de consultat zilnic pacienti care se prezinta „stiind' deja ce diagnostic au. De obicei, acestia sint persoane cu studii medii sau superioare, instruite si preocupate de sanatate si un stil de viata echilibrat. Iar atitudinea cu care unii pacienti calca pragul cabinetului este vizibil suparatoare pentru medici. „De ce mai vine la mine, daca oricum stie ce are?', am auzit de multe ori din gura lor. Insa ciberhondrul uita ca informatia culeasa de el este tratata dintr-un singur unghi, fara a fi incadrata intr-un context. In practica medicala se foloseste termenul de „tablou clinic' al unei boli, adica acel „context' de care vorbeam. Doar medicul poate recunoaste tabloul clinic, poate incadra simptomele acolo unde isi au locul si trata boala corespunzator. De ce? Fiindca probabil nu e primul caz de genul acela pe care il vede, fiindca experienta lui depaseste lectura unui articol de 400 de cuvinte.

Tutorialul „Cum sa te operezi singur

Probabil ca daca ar exista asemenea tutoriale, s-ar gasi si cei care sa le foloseasca. Mergind pe aceeasi idee a unei stime de sine exagerate, ciberhondrii isi interpreteaza singuri simptomele si solicita investigatii costisitoare. Fallon spune ca un medic bun nu va elibera bilet de trimitere sau anumite prescriptii numai pentru a trata psihoza pacientului. „Ipohondrii devin suspiciosi atunci cind doctorul nu le indica analiza dorita. Se simt ignorati, asa ca pornesc la «shopping» dupa un alt medic, sfirsind prin a repeta procesul.' O durere simpla de cap nu justifica o tomografie si nici un deranj digestiv o colonoscopie. Insa convingerea ca „ai o boala' ti-o va aduce pina la urma din planul psihic in cel fizic – nu am nici cea mai mica indoiala. Asadar, nu lasa neinvestigate anumite simptome, insa cel mai bine ar fi sa gasesti acel medic de incredere pe a carui mina sa mergi cind iti spune ca nu ai nimic. Nu te incapatina, ca nu ai nimic de demonstrat.

Ciberhondrii nu sint niste mincinosi!

Toate articolele de psihologie pe marginea subiectului ciberhondrie subliniaza faptul ca atit ipohondrii, cit si ciberhondrii sint niste persoane care nu „joaca' rolul bolnavului, ci care resimt toate simptomele de care se pling. Doar ca ei nu fac diferenta intre ceea ce se naste in capul lor si ceea ce isi are originea chiar in anumite patologii. Insa si pentru ciberhondri exista o speranta! Primul pas consta in gasirea unui cadru medical care sa arate empatie si foarte multa rabdare la solicitari. Indiferent daca sint reale sau imaginare, ciberhondrul are nevoie de ajutor! Adesea, o doza mica de antidepresive este de un real folos. De asemenea, psihoterapia comportamental-cognitiva poate ajuta in ameliorarea anxietatii, calmarea starilor nervoase si diminuarea simptomelor. Unui ciberhondru trebuie sa i se explice toate optiunile de tratament si sa fie deschis la variante mai putin traditionale. Trebuie sa invete sa se relaxeze. Stresul doar intensifica simptomele, formind un cerc vicios. Este important sa inteleaga ca nu orice junghi, durere sau pata pe piele e semnul unei boli fatale. In acelasi timp, simptomele nu trebuie ignorate, insa de la a merge calm la medic pina la a face un atac de panica la Urgenta este cale lunga. Cel mai important aspect, atunci cind vrei sa scapi de ciberhondrie este sa intelegi, sa accepti si sa crezi cu tot sufletul tau ca informatiile de pe Internet nu sint valide din punct de vedere medical. „Imi doresc sa fiu din nou normala si neingrijorata', marturiseste pe Internet, sub anonimat, o tinara de 23 de ani. Altcineva spune ca nu are ce face, mereu se gindeste ca o sa moara. „Pur si simplu nu imi pot lua gindul de la faptul ca o sa iau vreo boala ciudata. Petrec mult prea mult timp pe Internet, citind despre cele mai devastatoare boli. Dar partea cea mai rea e ca aproape ma simt mai bine citind despre aceste lucruri teribile. Deja toti prietenii mei s-au saturat sa asculte teoriile mele. Sincer, si eu m-am saturat. Viata e scurta si poate a venit vremea ca si eu sa imi dau seama ca senzatiile pe care le am nu sint reale. Trebuie sa-mi traiesc viata.'

Am intilnit si cazuri fericite

Exista situatii in care Internetul a jucat un rol decisiv, ajutind unii utilizatori sa isi descopere anumite boli rare, precum boala Lyme. Insa din cauza incidentei scazute a acestei afectiuni, sint mult mai putini cei carora le foloseste informatia online cu adevarat si mult mai multi cei care isi fac griji nefundamentate. E foarte usor sa te vezi in descrierea unei boli, credeti-ma. Sa intrebam studentii la Medicina cite boli inchipuite sint acolo pe metru patrat! Sau pe curs predat, ca ele vin in functie de programa. Daca unii doar citesc ceva si intra la banuieli, sa vezi cum e cind inveti despre boli. Incepi sa fii convins ca te doare. Cel mai distractiv a fost la cursul si stagiile de psihiatrie, de unde toti plecam acasa ba schizofrenici, ba bipolari, ba, la un moment dat, eram toti alcoolici! Evident, pina la urmatorul curs. Fiindca, nu-i asa, o doza de paranoia avem cu totii. Pe care insa trebuie noi sa o controlam si niciodata invers.

Miruna Siminel

Foto: Shutterstock.com
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK