Chimie sexuala

N-am avut niciodata orgasm cu sotul meu', mi-a martu­risit cu putin timp in urma o prietena, recent ca­satorita si, dupa toate aparentele, foarte fericita. „Iau Prozac de dinainte de a-l cunoaste', mi-a explicat, mai mult amuzata decit suparata. Si asta nu-l deranjeaza? – am intrebat. „Doar la inceput', a recunoscut ea. „Apoi a inteles ca medicamentul e de vina. Oricum, sexul nu e atit de important in relatia noastra.' Si asta nu o deranjeaza?!!! Din cite mi-aduc aminte, era o persoana pasionata de sex. Mi-a raspuns rizind: „Nimic nu ma mai deranjeaza cu adevarat de cind iau medicamente. Tocmai de aceea nu am de gind sa renunt vreodata.'

Nu e nimic surprinzator aici. Astazi fiecare femeie ia… ceva. Daca nu ia Prozac, ia Paxil, Celexa, Zyban sau, pur si simplu, anticonceptionale. Iar spre deosebire de „micile ajutoare nevinovate' din epoca mamelor noastre, medicamentele din ziua de azi au trecut din zona „masurilor de prevedere' in cea a dozelor zilnice si re­gulate. In ciuda abstinentei prelungite declarate de femeile singure (sau maritate), medicii le prescriu anticonceptionale si, desi sedintele de psihoterapie se incheie cu succes, tot mai multe persoane continua sa foloseasca antidepresive la infinit. De ce nu?

Toate aceste medicamen­te sint supertestate, in general sigure si atit de benefice. De ce sa renunti la ele? La urma urmei, depresiile devastatoare si nedorite nu sint cu nimic mai bune. Ei bine, lucurile nu stau chiar asa. In urma unor studii recente care au sugerat ca aceste medicamente pot duce la reprimarea sexualitatii si la apatie (in cazul antidepresivelor), scaderea fertilitatii si alegerea gresita a partenerului sexual (in cazul anticonceptionalelor), oamenii de stiinta au inceput sa se intrebe daca e intelept ca o femeie sa continue tratamentul mai mult decit e necesar din punct de vedere medical.

E o schimbare de atitudine foarte importanta, daca ne gindim ca pilulele contraceptive reprezinta principalul mijloc de control al sarcinii in tarile civilizate si ca, dupa introducerea Prozacului, in 1988, piata antidepresivelor a cunoscut un adevarat boom. Iar cum femeile au o predispozitie de doua ori mai mare decit barbatii pentru depresii, iti imaginezi cita neliniste produce o asemenea veste in rindul sexului sensibil. Prozacul si alte antidepresive din clasa SSRI (Selective-Serotonin Reuptake Inhibitor) au schimbat vietile multor oameni, oferin­du-le posibilitatea de a-si continua normal existenta si a-si gestiona corect relatiile. Dar studiile recente facute de United State Department of Health and Human Services au aratat ca, contrar credintei comune, aceasta clasa de antidepresive nu e cu nimic mai eficienta decit antidepresivele de generatie mai veche (triciclice). Diferenta reala consta doar in numarul si intensitatea efectelor secundare – o chestiune ce tine mai mult de calitatea vietii decit de sanatatea propriu-zisa. Aceleasi studii au mai aratat ca un procent mare de utilizatori SSRI (intre 24 si 75%) au raportat probleme de ordin sexual: scaderea drastica a libidoului, intirziere (sau absenta) orgasmului, lipsa lubrificarii (la femei) si impotenta (la barbati).

Explicatia: cresterea nivelului de serotonina, care genereaza acea stare de bine si calm, are si un revers al medaliei – inhiba orgasmul (care nu e altceva decit o forma de excitare maxima). O alta teorie, care apartine Dr. Peter Breggin, psihiatru, autorul cartii The Antidepressant Fact Book, spune ca aceste medicamente interfereaza cu hormonii de reproducere: glanda epifiza (care stimu­leaza o mare parte din productia hormo­nala) contine receptori de serotonina. Or, s-a dovedit ca Prozacul creste nivelul de serotonina in celulele nervoase, prin blocarea completa a accesului ei in epifiza.

Desi studiile au demonstrat clar ca printre efectele secundare ale contraceptiei orale se numara depresia si pierderea libidoului (in anumite cazuri), nimeni nu poate spune exact de ce. Unii specialisti cred ca vina o poarta scaderea nivelului de testosteron: anticonceptionalele orale cresc nivelul de estrogen si progesteron, mimind o sarcina, ceea ce „deruteaza' sistemul hormonal care, automat, opreste ovarele sa mai produca ovule. Ca rezultat, nivelul de testosteron (mentinut in principal de ovare) scade dramatic. In conditiile unei ovulatii normale, doar 2% din testosteron este „activ', restul fiind neutralizat de glo­bulina care transporta hormonii prin singe (o proteina produsa de ficat in functie de nivelul estrogenului).

Aceasta ii asigura unei femei suficient testosteron pentru o conduita sexuala sanatoasa, dar nu atit de mult incit sa dezvolte caracteristici masculine (de exemplu, pilo­zitate faciala). Cresterea nivelului de estrogen (prin anticonceptionale) creeaza mai multa globulina decit normal, ceea ce duce la inhibarea aproape totala a testosteronului activ. In mod natural, inainte de ovulatie se inregistreaza o crestere a nivelului de testosteron, care (probabil) duce la cresterea libi­doului la mijlocul ciclului menstrual (din punctul de vedere al perpetuarii speciei, este perfect justificat: in perioada cea mai fertila, trebuie sa fii cit mai activa sexual). Femeile care folosesc anticon­ceptionale rateaza tocmai aceasta experienta.

Un alt studiu, facut la Kinsley Institute, pe un esantion de femei cu virste cuprinse intre 20-25 de ani, care folosesc anticonceptionale, a aratat ca 40% dintre ele au inregistrat o scadere a activitatii si apetitului sexual dupa inceperea tratamentului, iar un procent echivalent s-a plins de instabilitate emotionala. „E un lucru foarte obisnuit, demonstrat de statistici si de experienta noastra ca medici, spune Dr. Elisabeth Lee Vliet, autoarea cartii Its My Ovaries, Stupid!. „Din pacate, medicii nu le explica suficient pacientilor eventualele efecte secundare ale pilulelor anticonceptionale, influenta lor asupra vietii sexuale si sentimentale, de teama de a nu crea un efect placebo.'

John Bancroft, director la Kinsley Institute, coautor al studiilor mentionate mai sus, este mai drastic: „Cred ca exista un tipar de gindire care refuza sa recunoasca efectele secundare ale contraceptiei orale. Dar aceasta e discriminare sexuala. Sint convins ca, daca s-ar studia contraceptivele masculine, prima intrebare care s-ar pune ar fi: afecteaza sau nu activitatea sexuala a barbatilor?'

Vestea buna: toate aceste efecte secundare sint reversibile, odata cu incetarea tratamentului. Vestea rea: alegerile facute si obiceiurile dezvoltate sub influenta lor s-ar putea sa nu fie la fel de usor de depasit. De exemplu, in cazul prietenei mele: ce se intimpla daca, renuntind la Prozac, apetitul sexual ii revine furtunos? E posibil ca sotul ei sa fie incintat, dar la fel de posibil e ca el sa reactioneze exact pe dos. De obicei, partenerii de cuplu sint derutati cind celalalt isi modifica radical comportamentul sexual. Si-atunci? Ce urmeaza? O noua depresie? „E greu de spus', comenteaza Bancroft „Problemele sexuale si depresiile merg mina in mina, pina-ntr-atit incit devine dificil sa stabilesti care a fost problema initiala: o viata sexuala nesatisfacatoare sau o pro­blema afectiva (oul sau gaina)?' „Iar cel mai rau e ca nu reusesti sa ajungi sa te cunosti din punct de vedere sexual. Nu reusesti sa stii cum e sa fii tu insati', spune Dr. Susan Rako, psihiatru in Boston, autoarea cartii No More Periods? The Risks of Menstrual Suppression.

„Multe femei care au venit in clinica mea, cu probleme sexuale, au folosit anticonceptionale sau antidepresive din prima clipa a inceperii vietii sexuale. Ele isi pun intrebarea cine sint, de fapt, cind nu se afla sub influenta medicamentelor. Iar intrebarea aceasta devine cu adevarat dramatica in urma celor mai recente studii, care sugereaza ca aceste medicamente pot influenta alegerea partenerului. Mai exact, ne modifi­ca abilitatea de a alege partenerul ideal pentru reproducere. Se pare ca fluxul hormonal joaca un rol extrem de important in formarea unui cuplu, iar a te pune cu mama natura nu e cea mai ferici­ta alegere: renuntind la pastile, unele femei s-ar putea sa des­copere ca nu mai sint atrase de partenerul lor.

Uau! Inseamna ca peste 20 de milioane de femei ar trebui sa urle de ciuda! De mai bine de 20 de ani, se stie cu siguranta ca soarecii prefera parteneri cu gene imunitare diferite de ale lor. Aceste gene, care formeaza Complexul de Antigene Majore de Histocompatibilitate (CAMH – acela pe care-l testeaza medicii cind e vorba de un transplant pentru a determina daca donatorul e compatibil sau nu), sint prezente la toate vertebratele, deci si la oameni. Fiecare gena din acest complex ne da imunitate la diferite boli si diferiti agenti patogeni. Mostenim jumatate din ele de la fiecare parinte. Exista cel putin 80 de milioane de combinatii posibile, deci nu-ti arunca inca anticon­cep­tionalele la gunoi, nu-ti face bagajele si nu-ti parasi partenerul. Exista sanse ca (totusi) sa fie bine ales.

Oricum, studiile sint in plina desfasurare. Soarecii folosesc feromoni pentru a-si atrage partenerii potriviti (cu CAMH diferit de al lor), in asa fel incit sa existe sanse maxime de supravietuire si perpetuare a speciei. Pornind de la aceste date, in 1980, geneticianul Carole Ober, actualmente profesor de gene­tica umana la University of Chicago, a inceput un studiu despre Hutteriti – o comunitate religioasa din Statele Unite si Canada, ai carei membri descind din mai putin de 100 de indivizi. Hutteritii se casatoresc pe viata, din dragoste si nu practica nici un fel de control al fertilitatii, deci au familii foarte numeroase – un mediu aproape perfect pentru a studia problemele de fertilitate si genetica. Ober a studiat 411 cupluri hutterite casatorite si a descoperit mult mai putine asemanari CAMH decit s-ar fi asteptat. Asta dovedeste faptul ca, dintr-un anume instinct, hutteritii (precum soarecii) au evitat sa se casatoreasca cu parteneri avind gene asemanatoare. Totusi, acolo unde au existat casatorii intre parteneri cu structura CAMH similara, s-a constatat o rata crescuta a sterilitatii si a avorturilor spontane. Rezultatele lui Ober au avut un ecou urias in clinicile pentru fertilitate: s-a dovedit ca, in cazul cuplurilor cu esecuri inexplicabile (unde nu existau motive evidente, precum o slaba calitate a sper­­mei) la fertilizarea in vitro, cei doi parteneri aveau un numar mare de gene asemanatoare in CAMH-ul lor.

O.K., ma vei intreba ce legatura e intre soareci, hutteriti si pastilele anticon­cep­tionale. Totul a inceput cind Dr. Claus We­­dekind, un cercetator elvetian de la Institutul Zoologic al Universitatii din Berna, a decis sa studieze daca oamenii, asemeni soarecilor, folo­sesc feromoni pentru a-si gasi partenerul compatibil din punct de vedere al CAMH. Pentru asta a organizat „Testul tricoului': barbatii care au participat la studiu au purtat acelasi tricou ci­teva zile la rind, iar femeile au mirosit tricourile si au calificat mirosurile. (Brrr!) Ce s-a descope­rit? Asa cum era de asteptat, majoritatea fe­meilor au prefe­rat tricourile barbatilor cu CAMH diferit de al lor. Dar asta nu e tot: la femeile care foloseau pilule contraceptive instinctul a func­tionat pe dos – au ales mirosul barbatului cu cele mai multe similaritati in CAMH.

Descoperirea l-a surprins pe Wedekind insusi. Ce inseamna asta? Ca, intr-un fel sau altul, anticonceptionalele anihileaza abilitatea femeii de a detecta feromonii (sau alte substante) din transpiratia masculina. Stim cu siguranta ca femeile au un simt al mirosului mult mai ascutit in timpul ovulatiei. „Rabufnirea de testosteron si nivelul de estrogen de dinainte de ovulatie afecteaza anumiti receptori din creier, facindu-le mai receptive la anumite substante din transpiratia masculina', spune Dr. Steve Gangestad, profesor de psihologie la University of New Mexico. Deci, daca hormonii tai sint amortiti artificial de pilulele contraceptive, s-ar putea sa ratezi tocmai aceste mesaje subtile.

Totusi, toata aceasta poveste cu antidepresivele, anticonceptionalele si compatibilitatea poate sa nu fie foarte importanta pentru cuplurile moderne, a caror decizie de a fi si a ramine impreuna se bazeaza pe considerente mai evoluate decit mirosul transpiratiei. Ca sa nu mai vorbim ca, in ziua de azi, cu un numar asa de mare de comunitati atit de diferite din punct de vedere etic si genetic, riscul de a te casatori cu un barbat mult prea asemanator din punct de vedere al CAMH este minim.

Si, desi este dovedit faptul ca hormonii naturali ne dau anumite superputeri cind trebuie sa ne gasim partenerul ideal, mai avem inca nevoie de multe raspunsuri, care, in mod sigur, vor aparea. Gangestad prega­teste un studiu asupra femeilor care si-au intilnit partenerul in perioada cind folo­seau anticonceptionale, pentru a vedea daca se inregistreaza vreo modificare de fertilitate. Iar un alt studiu, replica la cel al lui Wede­kind, se pregateste in Anglia. Chiar daca rezultatele nu au fost facute publice, unele surse afirma ca ele sint extrem de interesante. Ce facem pina atunci? Sint putini medicii ca­re cred ca femeile ar trebui sa renunte de­finitiv la pilule. Ba mai mult, este chiar peri­cu­los ca o femeie instabila psihic si emotional sa renunte la antidepresive din proprie ini­tia­tiva.

In schimb, in privinta anticon­ceptio­na­lelor, parerile sint impartite: „O sarcina ne­dori­ta e o problema importanta', spune Dr. Dustin Penn, director la Konrad Lorenz Insti­tute of Comparative Ethology, de la Austrian Academy of Sciences. „Totusi, sint de parere ca, in momentul in care isi a­le­ge partenerul de cuplu, o femeie ar trebui sa foloseasca alte metode contracep­tive.' Alti savanti sint mai conservatori, su­gerind mai degraba o pauza, in locul unui embargo: „As sfatui femeile care folo­sesc anticonceptionale sa intrerupa din cind in cind utilizarea lor, sa afle care este comportamentul lor sexual cind nu se afla sub influenta pilulelor', spune Bancroft. „Uneori pot aparea diferente surprinza­toare.'

Arhiva Revistei ELLE

Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK