Cealalta fata a detoxifierii

Afirmandu-se in topul tendintelor de sezon, detoxifierea este un trend care nu trebuie adoptat dupa ureche. Ca face bine am auzit, dar ce masuri sa luam pentru a ne asigura ca nu face si rau? ELLE investigheaza.

Cealalta fata a detoxifierii

Slabesti 30 de kilogra­me in 15 zile. Detalii gasesti pe blog-ul Ma­riei, Mar­thei sau Agripinei. Pa­cat ca nu-si face cineva un site cu denumirea „minciuna-are-pi­cioa­­re-scur­­te-si-prostia-o-limita-a-bunului- simt.ro'. Dar, de vreme ce tot suntem la subiectul „Cum sa aratam mai bine in cativa pasi simpli' (si Doamne fereste sa fie pe banda de alergat sau pe alei­le din parc!), pentru cine-i interesata care-i secretul Marthei, Mariei si Agri­pinei, voi face o dezvaluire demna de OTV: Photoshop-ul! Insa imbracata in hainele unei detoxifieri, oferta celor 30 de kilograme in 15 zile parca incepe sa sune mai bine. Aproape as putea crede ca-i adevarat, daca ma gan­desc la cafeaua solubila pe care o beau zilnic (cea na­turala nici nu-mi mai place, in asemenea hal mi s-a per­vertit gustul!), daca ma gandesc la cheeseburger-ul in­­fu­lecat ieri la volan sau la pizza comandata azi cu fetele la birou. Ei, sarbatoream si noi ceva, iar asta nu se in­tampla decat… de cateva ori pe luna. Dar deseara pro­mit sa trec pe la piata, ca maine sa sarbatorim cu salata!

Mitul detoxifierii atotvindecatoare

Si pentru ca in viata fie­carui om vine un moment cand trebuie sa-si „spele pa­catele' comise de-a lungul atator extra-topping-uri solicitate, m-am bucurat sa pri­mesc la birou un kit de de­­to­xifiere, constand intr-un sirop special si un manual de instructiuni. Am zis ca-i un semn si ma apuc. Doar ca entuziasmul mi-a pierit brusc si m-a luat cu fiori pe sira spinarii cand am citit ca 14 zile n-am voie sa mananc nimic. Nici macar noaptea! Re­gu­la era: doar alimente lichide, iar recompensa de la fi­na­lul programului, 10 kilograme mai putin, o aparitie pe care deja mi-o imaginam la malul marii, si o sanatate de tun pe interior! Insa, ca orice superoferta, trebuie intotdeauna verificata de doua ori, dat fiind ca te poti trezi la casa ca platesti mai mult decat scria pe raft.

Asa ca l-am intrebat direct pe prof. dr. Mihai Voiculescu, medic primar medicina interna: „Cat e de necesara detoxifierea organis­mului si cat e prostie?'. „Detoxifierea ficatului este absolut necesara', mi-a spus. „Ficatul este uzina noastra chimica, unde se pro­ceseaza tot ceea ce primim pe ca­­l­e digestiva sau intravenoasa. Ni­mic nu ocoleste ficatul, care e expus unor agresiuni chimice extraordinare. Din acest motiv, ficatul si are capacitatea de regenerare. Nici o celula nu rezista pentru tot restul vietii unei astfel de agresiuni chimice. Asa se face ca trebuie sa avem grija sa nu abuzam de produsi toxici, ca depasim capacitatea de autoprotectie, iar ori de cate ori putem sa-l ajutam cu antioxidanti si alte protectoare hepatice, e bine sa o facem.'

In ceea ce priveste aceste cu­re extreme, posturi prelungite sau programe facute dupa retete din vecini, prof. Voi­culescu insista pe faptul ca ele trebuie aplicate la indicatia si sub supravegherea unui medic: „Nu toate persoanele pot trece cu bine printr-un astfel de post. E de cautat daca individul nu are vreo boala hepatica la vedere sau ascunsa ori vreo afectiune renala, astfel incat un asemenea post sa ii dauneze' Nici atunci cand vorbim despre un adult sanatos, prof. Voi­culescu nu recomanda cure agresive si „heirupiste'. Mi-a explicat ca cel mai mare pericol al acestor obiceiuri la moda nu este programul de detoxifiere propriu-zisa, ci revenirea la alimentatia anterioara. Daca trecerea nu se fa­ce progresiv, cu alimentele uzuale introduse treptat in dieta, impactul asupra stomacului, ficatului si pancreasului poate fi atat de mare, incat sa fie perceput ca un soc, iar organele respective sa cedeze.

„Cred ca aces­te cure bazate exclusiv pe alimente lichide ii ajuta strict pe cei care au facut din aceasta un comert. Pe pacienti nu-i ajuta, iar la subiectii aparent sanatosi, exista pericolul de a le declansa anumite boli de care nu aveau cunostinta pana atunci.' Multumesc, m-am lamurit. Trebuie sa-mi abandonez ambitiile de recorduri la slabit cu scuze bune si sa ma apuc de mers mai des la piata. Deto­xi­fie­rea e o greseala doar da­ca e facuta dupa ureche, Internet sau recoman­da­rile prietenilor. Dar asta nu inseamna ca, de acum inainte, o sa umblu grasa, intoxicata si cu constiinta impacata!

Detoxifierea dauneaza grav sanatatii?

Cineva imi spunea de curand ca s-a lasat de fumat, fiindca dauneaza grav sanatatii, si ca, in curand, se va lasa si de citit, fiindca despre orice citeste dauneaza grav, la randul sau, sanatatii. Cred si eu ca omul s-a sa­turat. Insa in speranta ca se va lasa de citit abia dupa lectura acestui articol, mentionez si efectele negative ale unei detoxifieri facute incorect: declansarea anumitor boli autoimune, digestive sau renale, amanarea diagnosticarii corecte a unei afectiuni si ingrasatul. „In cazul in care nu este recomandata de un specialist si se bazeaza pe consumul unor alimente netolerate, deto­xi­fierea poate avea efecte negative, mai ales daca este de lunga durata', spune nutritionistul dr. Maria Florea.

Poate sa apara sindromul de malnu­tritie, prin deficite de vitamine, mine­rale, aminoacizi etc. Acest sindrom favorizeaza aparitia unor boli infectioase oportuniste sau boli hematologice sau chiar neoplasme.' Si ne mai cearta pe toate cele care ne gandim doar la beneficiul pe termen scurt si nu la efectele pe termen lung. Sa ti le amintesc? Aport scazut de minerale si vitamine, de aminoacizi, glucide sau lipide. „Toate au un rol bine determinat in orga­nism. Evident ca este importanta si perioada de deto­xifiere, dar cel mai important lucru este sa preintampini necesitatea aplicarii unei astfel de me­tode radicale.

In cazul anumitor boli, situatia este diferita. De exemplu, in constipatia cronica, in care organismul acumuleaza diferiti produsi toxici prin lipsa unui tranzit intestinal co­respunzator, se aplica o dieta bazata pe multe fibre vegetale, produse lactate fermentate, foarte multe lichide. Alteori, se administreaza chiar unele tratamen­te medicamentoase (in functie de caz), iar prin eli­minarea substantelor nocive acumulate, se constata si scaderea in greutate cu ca­te­va kilograme. Este foarte importanta prezenta tranzitului intestinal regulat fara aplicarea unor metode dras­tice, iar acest dezide­rat se obtine printr-o dieta echilibrata.' Imediat am ple­cat cu gandul la apa­ra­tele de hidrocolonoterapie, la documen­tarele de pe Discovery si clismele facute celebre la televizor. Aceste metode sunt indicate in anumite conditii sau doar in contextul esuarii celorlalte metode de induce­re a purgatiei, spune dr. Florea.

Anatomia dietei: intre alergie si intoleranta

Imi amintesc de ora de fi­zio­logie, cand ni s-a predat ten­siunea arteriala. Prima in­tre­bare pe care ne-a pus-o asis­­tenta de grupa a fost cam ce tensiune credem ca are dansa. Daca e hiper- sau hipotensiva. Si uite-asa NU am stiut raspunsul acelei prime intrebari. Ceea ce era absolut corect, fiindca nu poti presupune, doar uitandu-te la om, ce tensiune arteriala are. De asta s-a inventat tensiometrul. La fel e si cu dietele. Oricit de nutritionist, specialist sau de savant ar fi (in mama Omida nu credem!), nimeni nu iti poate indica un anumit regim alimentar doar uitandu-se la tine. De asta s-a inventat investi­gatia. S­i pentru ca planul unei detoxifieri corecte include vi­zita la un specialist, e important ca acesta sa detina cat mai multe informatii despre tine: ce-ti place sa mananci (ni­ciodata un regim compus din alimente care iti produc si­la nu are sorti de izbanda), ce-ti „cade' bine si la ce esti alergica.

Daca partea de preferinte culinare se rezolva rapid, restul necesita cateva investigatii. Alergii­le alimentare sunt, de obicei, cunoscute, fiindca manifestarile apar imediat dupa ingestia alergenului, chiar daca uneori poate dura chiar si pana la trei zile. „Aler­giile alimen­tare afecteaza aproximativ 4% din adolescenti si adul­ti si 5% din copii. Insa intolerantele alimen­tare sunt mult mai frecvente, fiecare dintre noi putand avea, la un mo­ment dat, o reactie neplacuta la un aliment', spune dr. Adina Neagu, medic specialist in alergologie si imunologie clinica. „Insa cele doua nu trebuie confundate. Alergiile alimentare sunt mai rare si pot avea efecte mai grave, mergand chiar pana la deces intr-un timp relativ scurt. De exemplu, persoanele care sunt alergice la alune sau la fructe de mare pot ajunge chiar la insuficienta respiratorie in mai putin de o ora, intrand in soc anafilactic. In cazul intole­rantei alimentare, efectul negativ apare in termen de 3-24 de ore de la momentul ingerarii.

Avand in vedere ca, in mod normal, mancam de mai multe ori pe zi, este foarte greu sa identificam cu exactitate ce aliment a provocat respectivul disconfort, chiar in cazul in care banuiesti ca problema ar fi din alimentatie. Sa zicem ca dimineata mananci o bucata de ciocolata, apoi mai iei doua mese principale, iar seara simti un disconfort intestinal inainte de culcare. Precis nu mai faci legatura cu laptele din ciocolata ingerata dimineata. Intoleranta alimentara consta intr-o reactie ce poate aparea la nivelul organismului, atunci cand acesta este pus in fata anumitor compusi ai alimentelor consumate. Aceasta situatie nu are legatura cu sistemul imunitar. In acest sens, ea este foarte diferita de alergia alimentara. Adica, intoleranta alimentara inseamna ca iti lipsesc una sau mai multe enzime necesare digestiei. De vina pot fi genele, o boala sau o perioada de stres puternic. Degeaba este «sanatos» un anumit aliment, daca organismului tau ii lipsesc dotarile necesare pentru a se folosi de el. E ca si cand ai alimenta cu motorina, cand motorul masinii tale e pe benzina.'

De fapt, e mult mai rau, fiind­ca masini iti mai poti cumpara, dar pentru sanatate nu exista „targuri'. Iar din cauza procesului inflamator ce se instaleaza lent la nivel in­tes­tinal, poti ajunge sa te intrebi: eu de ce nu pot slabi?! Vezi tu, totul are o explicatie! Dr. Guinea ne la­mu­reste: „Alimentul ajunge la nivelul intestinului, unde, datorita imposibilitatii de a fi des­com­pus in mod normal, provoa­ca reactii inflamatorii locale, precum si manifestari ce de­curg din aceasta inflamatie locala. De aceea, intoleran­ta alimentara determina o serie de manifestari cum ar fi: imposibilitatea de a slabi (reactia inflamatorie locala impiedica descompunerea nutrientilor in mod normal), obezitate, constipatie, diaree, crampe abdominale, uneo­ri varsaturi, balonare, migrene, oboseala cronica, insomnii, depresii, boli reumatice. Continuarea consumului acestor alimente la care avem intoleranta duce in timp la aparitia unor boli cronice si la dezechilibre majore in organism. De aceea, putem urma o cura de sla­bire si sa ne intrebam de ce nu da rezultate. Intoleranta alimentara este un obstacol in incercarea de a scapa de kilogramele in plus.'

Si este modul cel mai sigur de a te in­to­xi­ca intr-un program de detoxifiere cu iaurt, de exemplu, daca tu esti intoleranta la lactoza. Iar daca simptomele de mai sus nu iti sunt straine, e cazul sa investighezi situatia. Suna foarte pompos „investiga­tie'. Mai mult, suna a doctori, concediu medical si spitale. Ves­tea buna e ca nici vorba de asa ceva. De prin 1950 exista un test gandit de doctorul Arthur Coca dupa ce a observat ca pulsul so­tiei sale creste cand consuma anumite alimente. Pe vremea a­ceea, nu se faceau prea multe analize de sange, dar doctorul a facut legatura intre puls si hrana pe baza unui mecanism rational, dezvoltand „Tes­tul Pulsului'. In cati­va pasi simpli (conform www.care2.­com) il poti face singura – tot ce iti trebuie este un caiet pentru evidenta, un crono­metru si foarte multa rabdare:

1. Nu fuma. Fumatul e interzis, fiindca influenteaza pulsul.
2. Poti lua pulsul oriunde „il prinzi': la incheietura mainii, la gat sau la aimpla.
3. Numara bataile inimii timp de un minut intreg (nu doar pentru 30 de secunde, ca apoi sa le dublezi).
4. Pregateste un caiet, unde sa notezi cat ai numarat.
5. Ia-ti pulsul inainte si dupa fiecare masa: imediat inainte de a manca si cu 30, 60 si 90 de minute dupa. De asemenea, asezata pe marginea patului, ia-ti pulsul si seara, inainte de culcare.
6. Toate masuratorile ar trebui facute cand stai pe scaun (sau pat), cu exceptia primei masuratori din fiecare zi, cand e bine sa fii intinsa pe pat
7. Noteaza-ti si ce mananci de fiecare data.
8. Testul dureaza 2-3 zile si insoteste toate mesele (in mod normal, 3 pe zi)
9. Asta inseamna ca iti vei lua pulsul de 14 ori pe zi (3 mese plus masuratorile de dimineata si seara, din pat).
10. Urmeaza sa-ti stabilesti un maxim normal si un minim normal in stare de repaus, in functie de care poti interpreta rezultatele obtinute.
11. Etapa finala este de a testa in mod izolat fiecare aliment. Poti repeta testul schimband alimentul la fiecare ora. Evident, nu vei face asta cu alimentele la care stii deja ca esti alergica, doar de dragul experimentului.

Interpretarea rezultatelor:

  • Daca pulsul tau creste considerabil dupa ce te dai jos din pat, de obicei inseamna ca e o reactie la ceva cu care vii in contact, precum pasta de dinti, make-up sau crema.
  • Daca un aliment pe care-l consumi frecvent iti creste pulsul cu 6 batai peste maximul normal, poti con­sidera ca nu e nici o problema. Altfel, o acce­lera­re a pulsului fie la 30, 60 sau 90 de minute dupa ingestie iti arata clar o reactie de intoleranta sau alergie.
  • Daca iti iei pulsul de cel putin 14 ori pe zi, iar maxi­mul tau normal e constant vreme de 3 zile consecutive, inseamna ca ai evitat toate alimentele „problema' in perioada respectiva.
  • Daca maximul tau normal difera cu mai mult de 2 batai (de exemplu: luni – 72, marti – 78, miercuri – 76, joi – 71), in mod clar ai o sensibilitate si trebuie sa investighezi mai mult.
  • Pulsul care nu creste cu peste 6 batai peste ma­ximul normal nu trebuie pus pe seama unui aliment recent ingerat. Poate fi din cauza unui agent pe care l-ai inhalat sau a unei alte reactii

Insa tehnologia moderna a dez­voltat si alte me­tode mai rapide si simple de investigare. De exemplu, o me­toda de testa­re a intoleran­tei la lactoza sau a florei bacteriene din intestine este prin ma­su­ra­rea hidrogenului din expiratie, dupa ingestia unei solutii specia­le. Sau o alta metoda pre­­­fe­ra­­­ta de Pat­rick Hal­ford (fon­­­datorul Ins­titutului pentru Nutritie Op­tima din Londra si autorul a peste 20 de carti des­pre sa­na­tate si nutritie) pentru tes­ta­rea intole­rantei alimen­tare este York Test-ul, dis­po­nibil si in Ro­mania.

Arhiva Revistei ELLE


Foto: Guliver

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Libertatea
Ego.ro
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din health & diet